112 matches
-
personalități și opere reprezentative 2. Civilizația Romei Antice. Condiții geo-istorice și culturale ale evoluției artistice; premise și influențe din artă etrusca; domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, pictură și mozaic; artă română provinciala. 3. Renașterea în Italia. Dezvoltarea artelor plastice în Quattrocento - domenii de manifestare: arhitectură (caracteristici generale; programe, personalități și opere reprezentative); sculptură (genuri, personalități și opere reprezentative); pictură (genuri), prezentare generală a școlii florentine și venețiene, personalități aparținând diverselor școli artistice și opere literare reprezentative 4. Renașterea în Italia. Dezvoltarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
personalități și opere reprezentative. 2. Civilizația Romei Antice. Condiții geo-istorice și culturale ale evoluției artistice; premise și influențe din artă etrusca; domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, pictură și mozaic; artă română provinciala. 3. Renașterea în Italia Dezvoltarea artelor plastice în Quattrocento - domenii de manifestare: arhitectură (caracteristici generale; programe, personalități și opere reprezentative); sculptură (genuri, personalități și opere reprezentative); pictură (genuri), prezentare generală a școlii florentine și venețiene, personalități aparținând diverselor școli artistice și opere literare reprezentative. 4. Renașterea în Italia Dezvoltarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
personalități și opere reprezentative 2. Civilizația Romei Antice. Condiții geo-istorice și culturale ale evoluției artistice; premise și influențe din arta etruscă; domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, pictură și mozaic; arta romană provincială. 3. Renașterea în Italia Dezvoltarea artelor plastice în Quattrocento - domenii de manifestare: arhitectură (caracteristici generale; programe, personalități și opere reprezentative); sculptură (genuri, personalități și opere reprezentative); pictură (genuri), prezentare generală a școlii florentine și venețiene, personalități aparținând diverselor școli artistice și opere literare reprezentative 4. Renașterea în Italia Dezvoltarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
personalități și opere reprezentative. 2. Civilizația Romei Antice. Condiții geo-istorice și culturale ale evoluției artistice; premise și influențe din artă etrusca; domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, pictură și mozaic; artă română provinciala. 3. Renașterea în Italia Dezvoltarea artelor plastice în Quattrocento - domenii de manifestare: arhitectură (caracteristici generale; programe, personalități și opere reprezentative); sculptură (genuri, personalități și opere reprezentative); pictură (genuri), prezentare generală a școlii florentine și venețiene, personalități aparținând diverselor școli artistice și opere literare reprezentative. 4. Renașterea în Italia Dezvoltarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
personalități și opere reprezentative 2. Civilizația Romei Antice. Condiții geo-istorice și culturale ale evoluției artistice; premise și influențe din arta etruscă; domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, pictură și mozaic; arta romană provincială. 3. Renașterea în Italia Dezvoltarea artelor plastice în Quattrocento - domenii de manifestare: arhitectură (caracteristici generale; programe, personalități și opere reprezentative); sculptură (genuri, personalități și opere reprezentative); pictură (genuri), prezentare generală a școlii florentine și venețiene, personalități aparținând diverselor școli artistice și opere literare reprezentative 4. Renașterea în Italia Dezvoltarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
personalități și opere reprezentative 2. Civilizația Romei Antice. Condiții geo-istorice și culturale ale evoluției artistice; premise și influențe din artă etrusca; domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, pictură și mozaic; artă română provinciala. 3. Renașterea în Italia. Dezvoltarea artelor plastice în Quattrocento - domenii de manifestare: arhitectură (caracteristici generale; programe, personalități și opere reprezentative); sculptură (genuri, personalități și opere reprezentative); pictură (genuri), prezentare generală a școlii florentine și venețiene, personalități aparținând diverselor școli artistice și opere literare reprezentative 4. Renașterea în Italia. Dezvoltarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
1421 și 1424 unde, claritatea, simplitatea și linearitatea constituiau o inovație a timpului său și Domul Santa Maria del Fiore, (Florența, 1420-1436) a cărui cupola (supranumita „lanterna”) construită fără proptele de sprijin este considerată o capodoperă a arhitecturii italiene din "Quattrocento" (sec. XV). Puținele date asupra copilăriei și tinereții marelui arhitect al renașterii italiene timpurii provin din scrierile lui Antonio Manetti și Giorgio Văsari. Conform acestor surse, Pippo (Filippo) s-a nascut că fiul al doilea dintre cei trei copii ai
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
, (c. 1395 - 18 februarie 1455) pictor renascentist timpuriu, cel mai valoros reprezentant al pictorilor de inspirație sacră din "quattrocento". Este menționat în lucrarea lui Giorgio Vasari "Viețile artiștilor" ca având un "talent rar și desăvârșit". Cunoscut în Italia drept il Beato Angelico, pentru contemporani el era Fra Giovanni da Fiesole. În lucrarea lui Vasari, scrisă înainte de 1555, era deja
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
(n. 1431 pe Isola Mantegna -inițial Isola di Carturo- de lângă Padova - d. 13 septembrie 1506 în Mantova) a fost unul din cei mai importanți pictori și gravori al Quattrocento-ului din Italia de Nord. Însemnată este contribuția sa la crearea spațiului compus în perspectivă. Primele mărturii despre viața artistului se datorează lui Giorgio Vasari, care îi pomenește anul nașterii în ""Viața celor mai iluștri pictori, sculptori și arhitecți"" din
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
, cu numele real Antonio di Puccio Pisano (sau Antonio di Puccio da Cereto), (n. pe la 1395, Pisa - d. pe la 1455, Roma) a fost un pictor, creator de medalii și miniaturist din Renașterea italiană și din Quattrocento, ultimul reprezentant al stilului gotic internațional. a fost unul dintre cei mai mari medaliști ai tuturor timpurilor, poate cel mai mare, după cum mărturisesc istoricii artei, printre care Federico Zeri . Pisanello a fost primul care a reinventat genul de medalie pe
Pisanello () [Corola-website/Science/323254_a_324583]
-
ai epocii care scriu despre ea și îi analizează carieră artistică (vezi Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ștefan Nenițescu, Oscar Walter Ciseck). Aceștia descriu opera Ninei și influențele ei expresioniste, cubiste, orfiste, impresioniste, foviste, neobizantine și chiar apropieri de pictură din Quattrocento. A fost o prezență constantă și agreabila la Saloanele Oficiale ale vremii și la alte expoziții de grup, de răsunet în epoca: Artă română, Arta nouă, Grupul nostru, Expoziția de artă futurista de la Romă, Expoziția Internațională de Arte Plastice de la
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
ale diferiților specialiști și pasionați de artă au făcut ca acest tablou să fie un simbol al artei recunoscut la nivel internațional. La începutul secolului al XXI-lea, s-a afirmat faptul că Lisa este cea pictată în tablou. În timpul Quattrocentoului, Florența era unul dintre cele mai mari orașe din Europa, fiind considerat un oraș bogat, avansat în plan economic. În ciuda acestui lucru, viața nu era la fel de bună pentru toți locuitorii, între care existau diferențe financiare uriașe. Lisa provenea dintr-o
Lisa del Giocondo () [Corola-website/Science/312280_a_313609]
-
în Grecia și Roma antică, ele apar de abia la sfârșitul secolului al XV-lea, prima dată în Italia, ca elemente arhitecturale distincte ale balcoanelor palatelor ("palazzo", în italiană) construite în Veneția și Verona. Este foarte probabil că aceste balustrade quattrocento sunt continuarea arhitectonică a predecesoarelor lor gotice, formând balustradele colonetelor ca o alternativă la arcadele miniaturale, copii proporțional reduse ale celebrelor arcade gotice, ogivele. În lucrarea menționată, Wittkower nu crede că s-ar putea vorbi de vreun inventator al balustradei
Balustradă () [Corola-website/Science/301027_a_302356]
-
izgonirea familiei Medici din Florența, grupul statuar este mutat în ansamblul din "Piazza della Signoria". Ulimele sale lucrări, "Plângerea lui Christos" (1460) și reliefurile în bronz pentru biserică "Sân Lorenzo" din Florența (după 1460) rămân neterminate. Donatello, marele inovator al quattrocento-ului, moare la 13 decembrie 1466 în Florența și este înmormîntat în cripta bisericii "Sân Lorenzo". Operele sale exercita o mare influență asupra sculptorilor și pictorilor din Italia, în special asupra lui Andrea Mantegna și Michelangelo.
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
sculptor, arhitect și scriitor de artă italian-florentin, din promotorii Renașterii italiene (), autorul porților de est ale baptisteriei florentine Sfântul Ioan Botezătorul (), din fața Domului Santa Maria del Fiore, numite mai târziu de către Michelangelo "Porțile Paradisului" (1425-1452), capodoperă a artei italiene din "Quattrocento" (Sec. XV). Primele date biografice au ca primă sursă autobiografia lui Ghiberti - prima autobiografie a unui artist - cuprinsă în „Comentarii” (în ), trei volume de istorie a artei (neterminată) scrise de pe pozițiile Renașterii umaniste italiene. De această operă s-a folosit
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
Ca recunoștință, Lorenzo a purtat numele de Lorenzo di Bartolo până la vârsta de 16 ani. Lorenzo, conform obiceiurilor vremii, și-a făcut ucenicia în atelierul părintesc al lui Bartoluccio și în 1392 a fost recunoscut ca bijutier - primul bijutier-sculptor-pictor din Quattrocento - admis în „Ghilda Mătăsii și Aurului”. În 1398 Ghiberti a trecut examanele ghildei devenind "maestru-bijutier". În 1401, total necunoscut, Ghiberti a concurat la concursul organizat de fondul "Arte di Calimala" pentru proiectul celei de-a doua poartă de bronz a
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
serviciul tezelor sale expuse cu netăgăduită claritate. Astfel, atunci când prezintă un epicurian, el ne oferă un portret emblematic al acestuia; când vorbește de Paradis, nu o face cu jumătăți de măsură și descrie geografia celestă ca un militant convins - din Quattrocento, s-o spunem, pentru a nu pierde din vedere contextul... La el, nimic nu justifică categorisirea ca libertin mascat: Valla pășește ca un soldat creștin epicurian și înaintează neacoperit de nimeni. 3. Falsuri și folosire de falsuri. Pentru un individ
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
credea în paradis ca într-o realitate revelată prin credință, aceasta e una; că el îl concepea după modelul unei idei raționale, al unui ideal, este cu totul altceva. Dar nimic nu ne oprește să ne închipuim că, în plin Quattrocento, el a crezut simultan în ambele opțiuni! Credința și Speranța permit această dublă intrare în lumea ideilor... XX MARSILIO FICINO și „voluptățile contemplative” 1. Marsilio Ficino îl arde pe Lucrețiu. Creștinismul epicurian inventat de Lorenzo Valla îi supraviețuiește creatorului timp
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vitalistul care continuă să reverse Lavă (1994) caută perseverent jaloane spirituale verificate. Se angajează pe teritorii mitice, apropiindu-se de Ulysse, de Dyonissos și Apollon ori de atrăgătoarea Euridice, cărora le țin companie figuri istorice, reale, Arhimede, Seneca, amintiri din Quattrocento. Volume în ritm, grăbit, Orpheus și Zamolxis (ambele din 1988), Morena și Dilatarea timpului (din 1991), urmate de Urania (1992) și Noul Adam (1994) se înscriu într-un context cosmologic larg. Intră în atenția poetului: Marele Timp, mutațiile psihice în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
oare, în joacă, să consume stocul figurativ al Occidentului și al teritoriilor din jur, nu a împrumutat direct din mediul său cultural? Strălucită întoarcere la sine a celui care-și mușcă propria coadă și reînfășoară în jurul său șarpele artei căruia Quattrocento-ul florentin îi desfăcuse primele inele, în felul catoblepasului din fabulă, acel animal antic care se devora pe sine. Un drum dus-întors spre Extremul Orient nu ar fi poate, în acest punct de epuizare a imaginilor pictate în Occident, inutil
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este deja o mașină. Dacă "evoluția vieții continuă prin alte mijloace decât viața" (Stiegler), evoluția lumii sensibile nu este decisă de simțurile noastre naturale mai mult decât evoluția lumii intelectuale de către suma inteligențelor individuale. Nu avem același ochi ca și Quattrocento, pentru că vedem cu ajutorul a o mie de mașini la care acesta nici nu se gândea, de la microscop la telescopul orbital, trecând prin camera 2436. Stiegler, rezumându-l pe Leroi-Gourhan: Tehnica l-a inventat pe om în aceeași măsură în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ce era în lipsa numelui propriu, înainte de trecerea de la dugheană la studiolo și de la ghildă la Academie? Nu artistul a făcut arta, ci noțiunea de artă a făcut din artizan un artist, iar aceasta nu apare în toată măreția decât odată cu Quattrocento-ul florentin, în acea perioadă care ține de la dobândirea de către pictori a autonomiei corporative (1378) până la apoteoza funerară a lui Michelangelo, pusă în scenă de Vasari (1564). Miza unui articol hotărât În definirea artei (interogație aparent fără consecințe practice), în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un vârf apărut de puțin timp. Ceea ce paleontologia este pentru istoria societăților sau Oceanul Pacific pentru Insulele Tuvalu, mileniile imobile ale imageriei sunt pentru scurta traiectorie numită "istoria artei". Am putea întinde această pânză primordială de la primele reprezentări aurignaciene până în zorii Quattrocento-ului, dacă n-am ține cont de cezura scrierii. Aceasta scurtează (de la -30000 la -3000) perioada magico-religioasă a idolului (cioplit și pictat) la culturile propriu-zis istorice despre care s-a păstrat o documentație scrisă: Imperiul Vechi egiptean și primele dinastii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Arta și cultura Renașterii italiene și franceze au pătruns și în insulă. S-au tradus lucrări aparținând lui Boccaccio, Dante, Montaigne (acesta din urmă tradus chiar de către Bacon 22). Stilul arhitectural se schimbă, devenind o combinație între gotic și stilul Quattrocento-ului italian. Dezvoltarea culturală începe de la sistemul de învățământ. Existau școli medii în zone rurale în care profesorii citeau de plăcere în limbile latină și greacă. În apropierea satelor se organizau reprezentații de teatru la care participau țăranii din zonă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
considerăm că spațiul mănăstirii a reprezentat o sursă importantă a dezvoltării filosofiei și științei epocii. Legătura dintre religie ca sursă a umanismului și Renaștere nu poate fi contestată nici de cei mai înverșunați apărători ai ideii că Renașterea începe odată cu Quattrocento italian. În spațiul cultural închis al mănăstirii s-a construit ceea ce am numit imaginarul rațional al epocii. Acesta s-a dezvoltat ca urmare a interpretării textelor biblice și a tradiției spirituale creștine sub influența filosofiei grecești și în special a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]