12 matches
-
pământ de asemenea locuri sfinte. Eu nu spun că niciun creștin nu are dreptul să aibă locuri închise de acest fel. Mulți au o foarte multe, și fiecare are câte ceva. Dar sunt porțiuni ample și importante din teritoriul Batjocurii, Panteismului, Quietismului, Formalismului, Dogmatismului, Senzualismului și restul, care sunt în mod deschis și solemn declarate tabu. "Creștinismul - adică religia Bibliei — este singurul sistem sau formă de credință care dezavuează orice posesiuni de acest fel. Numai aici totul este liber. Poți zbura până la
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
în trei categorii determinante pentru apariția organizațiilor radicale islamiste: 1. Salafismul tradiționalist ("taqlidi"), orientat spre susținerea Islamului fundamentalist, opus activismului islamist contemporan și care consideră că este contrar Coranului orice demers de schimbare sau nesupunere față de puterea politică, îndemnând la quietism politic și religiozitate individuală 2. Salafismul violent, jihadist sau neo-salafismul orientat, conform scrierilor lui Sayyed Qutb, spre contestarea politicului, înlăturarea regimurilor dictatoriale la putere în lumea arabă și înlocuirea lor cu sisteme islamice de guvernare, bazată pe aplicarea "sharia" - după
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
loc o înflorire a scrierilor de caracter mistic (Juan de la Cruz, Sân Juan Bautista de la Concepción, Sân Juan de Ávila, Santa Teresa de Jesús) și ascetic (fray Luis de León, fray Luis de Granada), pentru că în secolul XVII să decadă quietismul lui Miguel de Molinos. Secolul alXVI-lea a fost o tranziție între stilul „"plateresc"” din Renaștere (cu Regii Catolici) până cel mai pur renacentist, cu Carol V. Cu Filip al II-lea, s-a dezvoltat stilul „"herrerist"” (numit așa după
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
în Măhăyana" al lui Aśvaghoșa, pentru că realizarea lui dao și atingerea Nirvănei sunt identice, iar Calea către aceasta este în mod esențial același Drum. Există prin urmare o anumită asemănare între mistica orientală și școala occidentală cunoscută sub numele de „quietism”, în care accentuarea exagerată a celor exterioare este restrânsă și tendința de a trăi exclusiv în lumea exterioară a timpului și simțurilor este corectată. Au existat nenumărate traduceri în limbi europene ale "Clasicului Purității", toate având propriile lor merite, dar
J’ing jing Jing () [Corola-website/Science/326453_a_327782]
-
-n țipăt prelung, omenesc, / și marea începe să sune". Scenariul, tipic romantic, cu un motto din Parmenide e, în esență, o meditație despre viul care apare ca mort; împresurat de întuneric, Eul ostenit de repliază asupră-și tânjind spre un quietism absolut: "O, veșnic aș vrea să întârzii aici, / pe treapta supremă la care / ființa nu scade ca umbrele, nici prezența nu trece-n mișcare..." Parabole, balade, ditirambi, psalmi, sonete, elegii, invocații modurile cele mai variate se rotunjesc finalmente într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
janseniste. După distrugerea mănăstirii, jansenismul a fost din nou condamnat de papă, în bula numită "Unigenitus" (1713), a cărei acceptare a fost impusă tuturor sub pedeapsa refuzării sacramentelor. Jansenismul rezistă în Franța pînă la jumătatea secolului al XVIII-lea. 68 "Quietismul" (lat. "quies" = liniște, răgaz) este o doctrină mistică, ce constă în dragostea față de Dumnezeu, fără lucrări exterioare (inactivitatea sufletului). A avut reprezentanți în toate epocile istorice; cel mai cunoscut reprezentant al său a fost spaniolul Molinos care, după jumătatea secolului
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cel mai cunoscut reprezentant al său a fost spaniolul Molinos care, după jumătatea secolului al XVII-lea, publică o carte ascetică, idealizată în așa măsură, încît devine inexplicabilă. În Franța, celebra doamnă Guyon adoptă ideile lui Molinos și scrie despre quietism. Fenelon, în "Explication des maximes des saints", aprobă această doctrină, lucrarea sa fiind repede atacată de Bossuet și cenzurată de papă (1699). Arhiepiscopul Cambrai se supune cu umilință și quietismul dispare aproape în totalitate. (Nouveau Petit Larousse Illustré, Paris, 1933
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
celebra doamnă Guyon adoptă ideile lui Molinos și scrie despre quietism. Fenelon, în "Explication des maximes des saints", aprobă această doctrină, lucrarea sa fiind repede atacată de Bossuet și cenzurată de papă (1699). Arhiepiscopul Cambrai se supune cu umilință și quietismul dispare aproape în totalitate. (Nouveau Petit Larousse Illustré, Paris, 1933, p. 1629). 69 "Camisards" protestanți din Cevennes, care se ridică la luptă după revocarea "Edictului de la Nantes" (1685); ei au acest nume, deoarece poartă o cămașă (în dialect "camiso") pe deasupra
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și un întreg babilon de hermeneuți. Critica e drumul cel mai scurt spre filosofare, filosofia se reface și ea cum și unde poate"18. Ca și critica, poezia ar fi un tărâm autarhic, izolat de marele public: "(...) încerc întotdeauna, în fața quietism-ului suficient al Poeziei, un sentiment de frustrare și injustiție: mie mi se pare că, azi (s.a.), poezia (ca și critica hermeneutică) consumă liber o cantitate enormă de libertate și de hârtie, fără nici un risc (s.a.) și nici un ecou în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ajută să trăim peste zi și peste noapte în adevărul lui Dumnezeu și în slujirea lumii, atunci zic, cu regrete, „nu, mulțumesc”. „Viața spirituală” nu poate anestezia asaltul de întrebări cu care te întâmpină orice adolescent încă cinstit cu sine. Quietismul este pentru unii soluția proximă, dar, în ce mă privește, total inefectivă. N-am crezut niciodată în alternativa (modernă) „credință” sau „rațiune”? Crezi cu inima? Crezi cu mintea? Ar trebui să credem din inimă, dar niciodată fără minte (limba coptă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
volumul despre identitate pe care l-a tradus Mircea Mihăieș în urmă cu trei sau patru ani, la Editura Polirom. Interesantă e și întîlnirea dintre spirite atît de diferite, ca opțiune politică și religioasă: Trilling, un stîngist deseori acuzat de quietism, Wieseltier un conservator suspectat de prea mult radicalism. Dialogul lor devine posibil în ceea ce au amîndoi mai profund, dar și în ciudățenia care îi caracterizează. După cum observă editorul în prefața sa, Trilling era altfel decît majoritatea colegilor săi newyorkezi. Mai
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
osmanliului, când corpul părea că-și pierduse mobilitatea-i și când viața însăși se trăda numai prin sorbire, la intervale egale, a fumului din ciubuc [...]. [Boierul fanariot] cade într-un fel de reverie delicioasă, așa-zisul chef sau stare de quietism oriental, în oposițiune cu starea posomorâtă și mânioasă a tiriachiului, a băutorului pasionat de vin și de afion [= opium], căruia [îi] revenea buna dispozițiune odată cu primele filigene de cafea (123, pp. 216-217). Expresiile „a fi cu chef”, „a trage un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]