46 matches
-
și tineret. „Profesori, directori, inspectori și chiar miniștri, părinți și vedete autohtone implicate în parcursul artistic al aspiranților la podium sunt radiografiați cu penelul ascuțit al scenaristei care la rândul ei își exercită talentul în arta dramatică pe portativul cu quiproquo-uri și comic de situații imaginat și inspirat de realitate. Actori, vedete de showbiz, elevi, studenți, cu toții protagoniști ai unui tablou de societate menit să reflecte cât mai fidel mediul în care se formează, se dezvoltă, se consolidează generațiile de
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1427796875.html [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
de om teatrului și pentru aceasta, teatrul contemporan românesc nu poate fi relevat și relevant fără raportarea lui la maestru. Remarcabile și amuzante sunt monologurile actorilor Alexandru Arșinel („Bețivul”), Vasile Muraru, Alexandru Lulescu și Ana Maria Donosa („Școala de șoferi”), quiproquo-ul „Giulia” (Stela Popescu - Alexandru Arșinel), scenetele „Hara” (Valentina Fătu, Vasile Muraru, Ana Maria Donosa, Nae Alexandru și Cristian Simion), „Groparii” cu extraordinarii Valentina Fătu - Vasile Muraru) și „Travestiții” (Nae Alexandru - Cristian Simion). Sunt de o amplitudine supusă sublimului artistic
SFÂRŞIT DE SĂPTĂMÂNĂ AGREABIL, CU ARTIŞTII TEATRULUI DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415969624.html [Corola-blog/BlogPost/376826_a_378155]
-
comedie spumoasă despre anonimi, impostori, gelozie, conectată la realitățile cotidiene până la cele mai mici detalii. Un spectacol care nu îți dă răgaz de gândire, ci doar o uriașă poftă de râs. O producție teatrală plină de muzică, situații haioase și quiproquo-uri voioase, cum n-a văzut Parisul! Aveți ceva de declarat”, în regia lui Petru Hadârcă Aveți ceva de declarat? Doar bună dispoziție, bucuria de a trăi! ne încredințează realizatorii spectacolului. Regia: Petru Hadârcă Scenografia: Adrian Suruceanu. Costume: Lucia Covali
Teatrul Național “Mihai Eminescu” din Chișinău, pe scena TNB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105850_a_107142]
-
prelucrări și a continuat, în linia „Daciei literare", cu destul de izbutite povestiri despre Pepelea - snoave extrase din folclor. În 1844, îi apare volumul O călătorie la Constantinopoli. În 1846 oferă Teatrului Național din Iași vodevilul propriu Soldatul prujitor. Bazată pe quiproquo, intriga este derulată cu îndemânare, fără însă a fi susținută și de un limbaj nimerit. Plăieșul logofăt mare (1876) este o dramă istorică. Păstrându-se în tiparele romantice, piesa are în centru înfruntarea dintre Stan Plăieșul, considerat reprezentant al bunului
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
Înainte de canicula din mai care ar fi făcut imposibile manevrele. Definiție și exemplu de Înțelegere experimentală Cuvântul prejudecată aparține, atât prin etimologie (praejudicare), cât și prin consecințele sale potențiale, câmpului de reprezentări anticipante și justificatoare de conduite, care generează uneori quiproquo-uri și confuzii: „a judeca Înainte” sau a te baza pe o „opinie luată de-a gata” constituie expresii sinonimice curente. În cadrul psihosociologiei, acest termen numește o judecată negativă, devalorizantă, bazată uneori ă și parțial ă pe presupuneri pozitive; ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
adresate Maioreștilor și Laurianilor, precum și bietului liceu din Blaj, față cu adevărul net că adversarul "Presei" e născut în România, din părinți născuți asemenea în România, români get-beget cum ar zice turcul! Nu se face "Presa" ridicolă c-un asemenea quiproquo? Dar vom esplica noi acest fenomen. E destul ca cineva să scrie românește așa cum scriau strămoșii noștri, cumpănit și cu rost, pentru ca în ochii veniturilor liberale și semiliberale, în ochii lepădăturilor Orientului european să treacă de străin. Am ajuns în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
urgența publicitară a reactivat superstiția noului. Sfera actualității, în care orice "ultimă știre" o declasează și devalorizează pe penultima (ziarul de ieri își pierde azi valoarea comercială), a venit în ajutorul lumii defuncte a utopiei sociale pentru ca, pornind de la un quiproquo, să restabilească modernitatea ca diferență și ruptură. Doar că a schimbat semnul. Din mesianică, a devenit mediatică. Astfel că ideea romantică de avangardă, odinioară semn de rebeliune și stindard al blestemului, funcționează acum invers, ca mijloc de inserție și promovare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
demonstrațiilor sale. Și Marx, în elogiul nostalgic al "stadiului social embrionar" și al farmecului nepieritor al acestor "copii normali" care erau grecii. Și Freud, nu mai puțin conservator decât revoluționarul renan în gusturile lui neoclasice. Să nu uităm de alt quiproquo cronologic: apostolii Artei, luând partea drept întreg, au botezat "artă greacă" în principal arta elenistică (cea din cele trei secole care au urmat morții lui Alexandru), ghidându-se, de altfel, după copii târzii ale originalelor. Noi numărăm aceste imagini începând
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și arătate în locul lor, un joc complicat de fantezii, de interese și uneori de hazard: de ce această țară, acest eveniment, această bucată de frază sau acest personaj, și nu altul? Indicatul ascunde indexul, iar cadrul pe cel care cadrează. Acest quiproquo poartă un nume: "obiectivitate jurnalistică". Însă nicio privire nu este obiectivă, nici măcar cea a "profesionistului", și chiar și camerele automate sunt plasate, declanșate și oprite de o voință umană. A arăta un fapt sau un om înseamnă a-l face
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a colajului, a contrapunctului, a playbackului etc. - tehnici în opera dramatică: teatrul clasic - progresia acțiunii prin înlănțuirea evenimentelor, procedeul acumulării exponențiale a evenimentelor (tehnica „bulgărelui de zăpadă“), construcția piramidală a „fabulei“, procedeul răsturnării spectaculoase de situație („deus ex machina“), tehnica quiproquoului (substituire de persoane), tehnica travestiului (apel la deghizare, la „mască“), tehnica imbroglioului (încurcături, confuzii de personaje), tehnica simetriilor/a repetiției situațiilor dramatice; dramaturgia modernă - teatrul „fără evenimente“ (fabulația se bazează pe un desen epic primordial), logica „acțiunii“ urmărește curba imprevizibilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ilustrează cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii care au întotdeauna un deznodământ fericit, orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie, asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul, utilizarea unor tehnici dramatice specifice (travestiul, quiproquoul, imbroglioul etc.). CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare comedie existente în textul dramatic studiat Principala categorie estetică pe care o dezvoltă această specie dramatică este comicul, care constă în acțiuni, situații, tipuri umane, moravuri ce provoacă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
s-a săvârșit. E un erou de o anume complexitate, ofertant pentru un interpret cu fibră romantică. O comedioară de moravuri e Joc primejdios (1933). Cu o replică dezinvoltă, pudrată de un șarm de salon, scrierea, ce recurge la fentele quiproquoului, își are morala ei, penalizând fin cochetăria unor cuconițe care, uitând de decența cuvenită, sunt gata să primească omagiul cât mai intim al unor tinerei. Unei văduve încă nurlii, Aglaia Cornea, i-ar surâde o picantă aventură cu flușturatecul Bob
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
discursul, stilizat de "negrul" Victor și supervizat de Juan Téllez, la Strasbourg), autorul comentându-le nu numai ticurile vizuale sau verbale, ci și pe cele lexicale, pe o atotcuprinzătoare plajă a cultului personalității și a lapsusului semnificativ. Roluri de compoziție, quiproquo-uri, mimetism, simulare, indecizie, incapacitate de a da o formă ideilor, iată o parte din simptomatologia maladiei postmoderne a narațiunii și personajelor, tot mai dependente de felul în care ele însele se percep, ca și cum până la urmă ar ajunge să se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să insistăm asupra unei interesante excepții din scena III, 3 din piesa Vicleniile lui Scapin (asupra căreia voi reveni în paginile 215-216), în care Zerbinette îi povestește lui Géronte întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse. Efectul comic rezidă în aceste quiproquo-uri. Ambiguitatea referențială (ea nu știe, de fapt, despre cine râde și nici nu bănuiește că deicticul "aia" face trimitere către interlocutorul: "javra aia de zgârcit"), precum și nerespectarea legii informației, reprezintă de asemenea, o sursă a comicului. Legea motivației Lege
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cu profesionalism de ofițeri ai Ministerului de Interne, mai ales în mediile aparținând „lumii vechi”: colecționari, avocați, foste actrițe etc. Deși ideologizate în susținerea imaginii „nesănătoase” a societății interbelice „decadente”, narațiunile se fac remarcate prin clișeistica tentantă a superacțiunii: urmăriri, quiproquouri, cifruri elucidate, demonstrații ale căror concluzii sunt intuite, însă așteptate cu febrilitate pentru a fi confirmate. Un caz aparte în raport cu seria vastă a policier-urilor îl reprezintă Clubul cocoșaților (I-II, 2000), conglomerat de natură indecisă (fapte reale, extrase din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
ca să ne referim doar la aceste patru accepțiuni. Mediologia ar fi în acest caz o artă a discursului confuz cu un obiect imprecis? Greu de crezut, fiindcă acest echivoc nu vine din sinteză, ci din nebuloasa provocată de amestecul și quiproquo-ul acestor diverse accepțiuni. Cînd ni se vorbește de comunicare, trebuie precizat mai întîi că este vorba despre comunicarea socială, și nu despre cea directă, individuală. De aceea mediologia preferă să vorbească despre transmisie, în vederea decupării unei comunicări mediatizate care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de afiș și la loc de cinste, dacă preferați. A demonstra din mers curentul de opinie, iată miza acestui efort din ce în ce mai mult vizînd inteligibilitatea (mediologia este un sport de echipă). Din mers, deci considerîndu-l valabil, presărînd cîteva ironii și numeroase quiproquo-uri, care se impun în toate etapele gîndirii. Nu s-a dorit o comparație cu sociologia, maiestuoasă centenară, cît amintirea disprețului al cărui obiect l-a constituit încă din copilărie, acum un secol, venit din partea spiritelor eminente. "Refuz să consider
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Malvolio e identificat cu negativitatea care Îl stăpânește și nu se poate gândi decât la răzbunare, negând șansa metanoiei, a schimbării. Când am refăcut spectacolul la Naționalul bucureștean, cu Maia Morgenstern și un grup de actori de primă mână, comedia quiproquoului a fost mai pregnantă decât ambiguitatea metafizică a relațiilor. Personajul Malvolio avea o forță extraordinară prin interpretarea unică a lui Gigi Dinică și exprima o violență a contextului românesc de atunci, care nu avea corespondent În spectacolul american. În ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
triumful iubirii În ținuturi Îndepărtate, dacă În Europa dragostea nu mai e posibilă. Furtuni spectaculoase pe mare, folosind mașinăriile de scenă ale teatrului baroc, nu ca o reconstituire de muzeu, ci cu un clin d’œil contemporan, travestiuri savuroase și quiproquouri surprinzătoare, cutremure și vulcani În erupție, sălbatici din America fumând pipa păcii cu ocupanții spanioli și francezi, totul era pentru mine ca un cadou de fantezie exuberantă și joie de vivre din partea „doctorului“ Rameau. Coregrafia plină de vervă și baroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu și-a putut imagina că există și timizi de asemenea calibru. Desigur, și celebra epocă a anilor ’50, - a cărei rigoare o simțisem chiar pe pielea mea - a jucat un rol deloc neglijabil în producerea acestui penibil - pentru mine - quiproquo. Și totuși, cu toate situațiile false în care m-a vârât și cu toate necazurile cu care m-a procopsit, îi sunt, în continuare, recunoscător timidității mele salvatoare. Fără ea, care m-a ferit să cad în brațele înșelătoarelor iubiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și prelucrările lui R. sunt farse ușoare, frivole, deși cu unele porniri moralizatoare, bizuindu-se pe comicul de situații, mai rar pe acela de limbaj sau chiar onomastic, unde ar exista și un început de tipizare. Totul se sprijină pe quiproquo; ițele se încurcă și se descurcă rapid, din zăpăceala generală iscându-se hazul, destul de îndoielnic. Așa se întâmplă în Politica babachei (după Edmond Gondinet), Nerușinații (după Émile Augier), Pățania lui Dumitrache, Uite popa... nu e popa („Convorbiri literare”, 1882), Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
București, premiera ultimei mari comedii a lui I.L. Caragiale, „D’ale carnavalului“. Ulterior, în 1 mai 1885, piesa a fost publicată în „Convorbiri literare“. Considerată la început o simplă farsă de carnaval, cu un exces de încurcături amoroase și de quiproquo-uri, piesa și-a dezvăluit cu timpul nu numai însușirile tehnice extraordinare, dar și gravitatea morală, autorul vizând promiscuitatea sufletească, minciuna și împăcarea lamentabilă, ca forme generale de a trăi. REGELE FILIP IV AL SPANIEI În urmă cu 400 de
Agenda2005-14-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283568_a_284897]
-
și Ça colle) are parte de un nesperat însă meritat succes purtînd un titlu pe potrivă: Aventura fericită (1935), hazlie reîntoarcere la natură după lecția Rousseau și Defoe. În ciuda unui reușit cuplu de comici și a unei inspirate suite de quiproquo-uri, nu mai izbutește să repete performanța cu Amicii din St. Hubert (1937). De teama marii conflagrații mondiale, se-ntoarce în țară unde se va lua la trîntă cu războiul indirect, pe platourile de filmare la ceea ce avea să constituie
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
p. 203). Să fie această perspectivă, cumva generalizatoare, o formă a lui Dinu Pillat de a-și face pierdută, în mulțime, propria admirație fără rest? Improbabil. Panoramarea pe care-o instrumentează e plauzibilă. Dacă e să găsim undeva un asemenea quiproquo, este într-o evocare a poetului Valeriu Ciobanu (fiul istoricului literar Ștefan Ciobanu), și el cercetător, de la un moment încolo, la Institutul de Istorie Literară și Folclor. Empatia cu care Dinu Pillat scrie despre acesta dezvăluie mai mult decât o
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
pentru eventualul temerar de a se prăbuși în abisurile ridicolului fiind greu de ignorat. Așa se face că poetul este stăpânul absolut al unui regat cu un singur locuitor: el însuși. Lumea lui Foarță este o lume a holorimelor, a quiproquourilor și a calambururilor, a combinațiilor posibile și imposibile, în care cuvintele sunt deconstruite pentru ca vocabulele din alcătuirea lor să intre apoi în alte alcătuiri cu sensuri diferite. Nimic nu este ceea ce pare în această lume, unde toate formele, culorile, sunetele
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]