201 matches
-
este, după Dante, lichidul seminal; sau cu licori ca vinul, ginul și alte capitoase băuturi; sau cu materia, brună îndeobște, cu care dați autografe, zilnic, neantului, pe Klopapier... Când foaia s-a umplut de tot, palinodia este inutilă: căci oricât râcâiți sau ștergeți, transpar înscrisurile anterioare, la modul palimpsestic, domnul meu. Iar cum această foaie scrisă nu e, de obicei, decât o ciornă (în sensul unui text ratat), istoria dvs. ia sfârșit prin logica mototolire și aruncarea ei la coș. R
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]
-
că nu am avut timp să mănânc nimic de dimineață, să mă schimb... - Imediat îți încălzește mama tocănița de ceapă cu carne de pui. Și-a prins o drăcoaică de puică piciorul în gard. Sărea mereu gardul în grădină și râcâia printre brazdele cu salată și, când am vrut s-o alung, și-a prins piciorul între uluce și a rămas beteagă, așa că taică-tu i-a tăiat gâtul. - Bine, atunci merg să mă spăl un pic, să mă mai răcoresc
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392803913.html [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler[7]. Au fost nevoiți să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până la toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Seceratorul_stan_virgil_1388132266.html [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
cuvintele, îmi rupe singurătatea, pândește momentul în care îngenunchez și adorm cu fruntea topită în pagina tensionată ca și o pâine prin care aleargă mirese nevrotice, cu voalul inflamat de reziduuri fetale. camera mea are gheare cât un divorț malformat, râcâie pe ascuns creierul înrămat în suspine, declanșând dorul ca o soluție contra violenței singura soluție transmisă intuitiv, un fel de tsunami convalescent, înfipt în pragul cu pretenții de frontieră. Templul orbirii Nu există trup în templul orbirii, oasele curg într-
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Carmen_tania_grigore.html [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
sacrificat fără milă, a început Anca să-și descarce nervii. Am ajuns să râdă niște toante de mine, ca și când... - Poate că ai uitat, dar „toantele” alea au studii superioare și posturi foarte bune în... - Asta era treaba? Studiile mele? Te râcâie pe tine chestia asta? - Nu am zis că mă râcâie. Am spus că ele au studii și, drept urmare, nu sunt toante, a încercat Fănel să repare o gafă facută doar din răutatea ce-l stăpânea în acele clipe. - Da, nu
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_16_.html [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
Am ajuns să râdă niște toante de mine, ca și când... - Poate că ai uitat, dar „toantele” alea au studii superioare și posturi foarte bune în... - Asta era treaba? Studiile mele? Te râcâie pe tine chestia asta? - Nu am zis că mă râcâie. Am spus că ele au studii și, drept urmare, nu sunt toante, a încercat Fănel să repare o gafă facută doar din răutatea ce-l stăpânea în acele clipe. - Da, nu sunt toante. Sunt chiar inculte, dacă vrei să știi! Era
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_16_.html [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
utilizabile menționate mai sus va fi de cel puțin 20 cm în fiecare punct și nici un coteț nu va avea o suprafață totală de mai puțin de 2000 cm2; (b) un cuibar; c) gunoi, astfel încât găinile să poată ciuguli și râcâi; (d) stinghii adecvate, permițând cel puțin 15 cm pe găină; 2. trebuie asigurat un jgheab de mâncare ce poate fi folosit fără restricții. Lungimea acestuia trebuie să fie de cel puțin 12 cm înmulțit cu numărul de găini din coteț
jrc4127as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89290_a_90077]
-
stă să te ajute, să-ți explice, să te îndrume, pana îți găsești ceva. Ești acolo că între străini. Fiecare vine la biserică, se roaga, după care se răspândesc că potârnichile la locațille lor. Până și între dânșii se mai râcâie, dar eu fiind venit acolo nou, nici nu erau interesați să mă cunoască, cum sunt că persoana. Efectiv simți că parcă ești între lupi acolo. Am rămas șocat, vă spun sincer. Se dezumanizează oameniii acolo, în străinătate. Eu am ramas
„Nu aș mai face niciodată credit ipotecar” () [Corola-website/Science/296064_a_297393]
-
acele locuri e necunoscut. La origine, <rika>- cu sensul de gaură, crăpătură, linie de demarcație, are corespondențe într- serie de limbi indo-eoropene cu sens apropiat, venit poate din ebraică, deși DLRM2 îl înregistrează dintr-un vechi <ruka> sau <rukati> ( a râcâi). Pentru detalii mai amănunțite vezi G. Giugulea și M. Homorodean. Un exercițiu de imaginație ne face să presupunem că la începuturi faptele s-au petrecut astfel: Pe aceste meleaguri existau faimoasele păduri ale Teleormanului. Cuvântul teleorman, după cum am văzut e
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
apă fierbinte într-o gălețică și trecu în spatele stăpânului său. Cu siguranță, nu mai făcuse niciodată acel lucru, dar pe moment nu dorea decât să ridice moralul peste măsură de scăzut al seniorului. Se cuvine ca un general să-mi râcâie jegul de pe spate? întrebă Mitsuhide. Era modest până la capăt. Întotdeauna manifesta rezerve chiar și față de servitorii săi și se punea întrebarea dacă aceasta era o calitate sau un defect. Toshimitsu nu era de o părere prea favorabilă. Haideți, haideți. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să-l compare pe dl Neumann cu Toynbee și al meu să-i văd pe ambii ca pe niște men in black (firește, cu o poziție subordonată pentru domnul Lobonț) ai corectitudinii politice. Pasiunea domnului Ion Bogdan Lefter de a rîcîi în idei pînă ce totul devine urât mirositor, prefer să o las necomentată.
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
tratamentului“. Și când era cu prietenii ei de la „recuperare“, glumeau uneori despre oamenii care n-au fost niciodată la psiholog: — Poftim? Adică, încă mai are personalitatea pe care a primit-o de la părinți? Asta era o glumă, înțelegeți. Dar, dacă râcâi puțin pojghița de seriozitate, nu trebuie să te chinui prea mult ca să descoperi o versiune a personalității ei de dinainte și te distrezi de minune. Următoarea la rând sunt eu - cu trei ani și jumătate mai mică decât Rachel. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iasă la zăpadă cu ele). Nimic din echipamentul de pe vremuri nu mai rămăsese la vedere. Lucrurile vechi și parfumate supraviețuiau într-un șanț al memoriei, imprimate unele peste altele. Dacă n-ar fi fost unii care să-și amintească, să râcâie și-apoi să restaureze tabloul, peste o sută de ani n-ai mai fi știut de ele. Toate deveniseră niște obiecte imposibile (uneori chiar improbabile), la fel de contorsionate și inutile ca și viețile noastre: nu le recunoșteai, nu se mai făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amintiri se-așază o tencuială groasă, sub care nu merită să cauți. Alteori, detaliile țâșnesc când te-aștepți mai puțin: imaginile se-acumulează, crustele neuronilor se desfac, eliberând mii de spori electrici. Culorile strălucesc putred, călduros, îți vine să le râcâi ca pe-o eczemă, să vezi ce-i dedesubt. Camil Petrescu, după ce l-a studiat bine pe Proust, numește chestia asta „memorie involuntară“. Noi, teoreticienii virtuali, îi spunem „memorie reziduală“ (sau RAM). M-am lipit de Maria în pat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
credeam eu, păcălit de bunici. Maria mă lămurise repede, fără să consulte vreun catalog: aurul sfânt al diademei era foiță de staniol, iar lemnul cadrului, ceară încinsă și-apoi întărită, cum se modela prin atelierele interbelice. Dacă scoteai geamul și râcâiai puțin cu unghia, foița se descojea imediat și răsărea negreala: plumb și fier albastru, în cel mai bun caz alpaca. Moștenirea de familie a stră-stră-bunicului Teodosie, cu care mă lăudam lui Mihnea și Cezar în școala generală, nu părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Înainte acolo o colonie de drept comun, că erau niște saivane reamenajate... Erau curățate, văruite, pe jos dormitoarele ăstea mari erau pavate cu cărămidă, lustruită bine, că acolo curățenia Începea cu măturatul, spălatul, și ca să fie curat bine trebuia să râcâi cu piatră cărămizile ăstea, să le faci roșii. Și atuncea Într-adevăr era dormitorul curat. Și fiecare dormitor avea paturi de fier și câte o sobă sau două sobe, da’ majoritatea avea o sobă mare În fundul dormitorului și asta era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de o jumătate de oră să se bărbierească, cu bărbia pe marginea chiuvetei și cu mâinile în apă, lucrând în jurul feței. Culegea din apă buretele, își băga fața în el; îl auzeam respirând prin papilele lui. Săpunea, freca, se juca, râcâia, explora cu degetele în căutare de porțiuni de piele nebărbierită, iar eu stătam pe capacul closetului și citeam. Aburii trezeau mirosuri vechi la viață, iar în crema de ras era ceva astringent care îmi tăia răsuflarea. Apoi își dădea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lui M. să vizitez, într-una din zilele astea, un psihanalist. Sims mi-a spus că doctorul de la regiment e foarte bun. Fără îndoială, el și doamna Fedder avuseseră una sau două convorbiri în tête-à-tête asupra acestui subiect. De ce mă râcâie chestia asta? Nu mă râcâie. Mi se pare nostimă. Ba chiar mă încălzește - n-aș putea spune de ce. M-au atras întotdeauna până și soacrele tipice, caricaturizate în revistele umoristice. În orice caz, nu văd ce am de pierdut dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
una din zilele astea, un psihanalist. Sims mi-a spus că doctorul de la regiment e foarte bun. Fără îndoială, el și doamna Fedder avuseseră una sau două convorbiri în tête-à-tête asupra acestui subiect. De ce mă râcâie chestia asta? Nu mă râcâie. Mi se pare nostimă. Ba chiar mă încălzește - n-aș putea spune de ce. M-au atras întotdeauna până și soacrele tipice, caricaturizate în revistele umoristice. În orice caz, nu văd ce am de pierdut dacă mă duc la un psihanalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
altul dintre noi întrecându-l sau supraviețuindu-i într-o conversație sau o dezbatere. O chestiune măruntă, desigur, deși el n-a observat-o niciodată - avea și el orbirile lui, ca orice om - dar care, cu atât mai mult, îi râcâia pe unii dintre noi. Cert este că titlul de campion i-a revenit mereu lui și, cu toate că, bănuiesc eu, ar fi dat orice ca să-i fie retras, - asta-i problema cea mai delicată dintre toate, fără îndoială, și încă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în al treilea rând, cu excepția câtorva mici abateri, lipsite de profunzime afectivă, întotdeauna eram mândru și mulțumit în inima mea de orice asemănare fizică între mine și Seymour. Cu el, însă, lucrurile stăteau, ca de obicei, altfel. Pe el îl râcâia, uneori mult, uneori deloc, înfățișarea lui curioasă. Când îl râcâia mult, aceasta se întâmpla de dragul altora și, în momentul ăsta, mă gândesc în special la sora noastră Boo Boo, fiindcă Seymour era nebun după ea. Ceea ce nu înseamnă mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
profunzime afectivă, întotdeauna eram mândru și mulțumit în inima mea de orice asemănare fizică între mine și Seymour. Cu el, însă, lucrurile stăteau, ca de obicei, altfel. Pe el îl râcâia, uneori mult, uneori deloc, înfățișarea lui curioasă. Când îl râcâia mult, aceasta se întâmpla de dragul altora și, în momentul ăsta, mă gândesc în special la sora noastră Boo Boo, fiindcă Seymour era nebun după ea. Ceea ce nu înseamnă mare lucru, pentru că el era nebun după toți cei din familie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care se găseau acolo de atâta vreme, încă de pe timpul lui Alan. Flăcările din cămin lingeau flămând buturugile, și se micșorau, ca tot atâtea imagini ale gândurilor ei. Cât de diafană și de curată era cenușa pe care Ruby o râcâia zilnic, scoțând-o pe făraș și amestecând-o cu praful; era ușoară și diafană și curată ca moartea. Pasărea continua să-și cânte afară viersul elegiac, acut - „cocoșul furtunii“ obișnuia să-i spună Alan. El iubea păsările. Alex se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în ochi. Cele mai multe fete aveau părul lung și era ciudată și șocantă brusca transformare a cozilor uscate, pufoase, în șerpi lungi, întunecați, care se învârtejeau în apa din cadă, în timp ce degetele puternice ca niște gheare de oțel ale domnișoarei Adkin râcâiau fiecare scăfârlie aplecată într-un gest de implorare. Pe urmă un prosop, alb, moale, era înfășurat în jurul fiecărui cap ud și victima cu turban și obrajii aprinși fugea, chicotind de zor. Lui Hattie nu-i plăcea să i se spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
picase ca un balsam. De ce n-ar încerca să-i aranjeze căsătoria, să intervină în viața și în viitorul ei? Una dintre cele mai ascunse și mai caracteristice dintre suferințele lui, un gând care se reconstituia întruna pentru a-i râcâi sufletul, era acela că el, John Robert Rozanov, nu va putea ști niciodată când și cu cine avea să-și piardă Hattie virginitatea, spărgând ireversibil cercul magic în care o îngrădise el. Va trebui să aștepte și să ghicească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]