201 matches
-
Kevin Buonocore se exprimă cu o deosebită ușurință, având În vedere că nu prea studiază. Foarte bine pentru formă, inacceptabil pentru conținut.) — Kevin? Îl chemă sora. El, care tocmai lipea pe dosul băncii o biluță uscată scoasă din nas, tresări. Râcâi cu degetul stratul uscat, care se desprinse ca zahărul caramelizat. Clopoțelul sună ieșirea În pauză, iar clasa țâșni În picioare, gata să fugă În curte, dar sora Angelica nu se mișcă. Ce mai vrea și pupăza asta? Era nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bulion. Improvizez. Cumpăr o jumătate de kilogram de bomboane sfărîmicioase și grețos de dulci, o jumătate de pîine (rația oficială), care aici se vinde fără cartelă, și o sticlă de nectar de piersici a cărui dată de expirare a fost rîcÎită. Încep festinul Înainte să ies pe ușă. Bănuiesc că excesul de zahăr nu reușește să-mi astîmpere chimia deranjată, parcurg cei 2 kilometri de drum prăfos Într-o stare de exaltare periculoasă. Nu-mi cumpăr bilet de la canton, deși am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu porcii de tărâțe, s a pus să mulgă vacii lapte stelar din țâțe, pământului să mulgă răcoare de cartof. Toamna bacoviană geme-n ferestre: of! - Prietene, dă-mi mâna și taci; așa; dă mi mâna. Privește curtea, porcii, și, râcâind țărâna, cocoșii albi. Privește: sufletul meu e trist. O, Taliarh, acuma, ca și-n trecut, exist, și beau din vinul ăsta, și beau din cupa asta . Vechilul tot nu știe ce albă-i e nevasta, Ileana tot nu știe decât
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
-l alipească la lumea proprie dacă le-ar fi răspuns. În același timp, din străfundul spațiului vital alte mâini se întindeau înspre el fără a-l putea atinge; se izbeau de-o transparență dură și glacială insinuată în calea lor, râcâită cu unghiile și vibrând ușor de ciocnirea cu mănunchiurile de degete prelungite prin absență. Ce imense ghețuri ne străbat lăuntrul! În ființa arhitectului răzbăteau elanuri străine întrerupte, și totuși cumva transmise de-a lungul întreruperii, ca prin acoperișul prăbușit al
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca să aibă dincolo săpun de spălat, pieptene de pieptănat și ac de cusut. După ce mortul este îngropat, se dă peste mormânt o găină, apoi acea găină se dă de pomană pentru acel mort, ca pe lumea cealaltă găina să-i râcâie potecile de ciulini. După ce un mort se pornește spre mormânt, se ia apa din oala cu care a fost scăldat, se stropește cu ea în urma decedatului, apoi oala se trântește în mijlocul casei, de se sparge, ca să se spargă toate neajunsurile
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Superstiții despre animale , păsări, gângănii Când ouă vreo găină, să nu se uite careva la ea cum ouă, căci i se micșorează vederea omului. Să nu mănânce furnicile din laptele unei femei, că-I va pieri țâța. Când vreun câine râcâie să facă o groapă în pământ, trage a moarte pentru stăpânul său sau pentru un membru al familiei. Când din întâmplare intră vreo rândunică în casă arată o bună prevestire. Când se ivesc furnici prin casă, e semn de belșug
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ulei și o picătură două de oțet, ca la maioneză. Se adaugă roșiile tocate și ardeiul iute. Când peștele e gata, se așează într-un platou și se toarnă deasupra mujdeiul. Apoi apa fiartă peste sarea de pe plită și se râcâie puțin. Rezultatul se adaugă peste pește, împreună cu ardeiul și verdeața tocate. Se servește fierbinte, cu mămăliguță. Filă de pește împletit cu garnitură de morcov Mariana Trepcevici, maistru instructor INGREDIENTE: * patru filăuri de pește fără oase (păstrăv, șalău, pangasius), * o
Poftă bună! O colecţie de reţete culinare ale Colegiului Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” by Liliana Dolores Voinea; Elisabeta Mincior; Mihaela Gall; Ana Bungianu () [Corola-publishinghouse/Science/91545_a_92368]
-
fiica mea are o prietenă rusoaică, o tânără, fermecătoare, foarte cultivată, vorbește trei-patru limbi și cunoaște lumea întreagă. Va trebui să faceți odată cunoștință. Și pe deasupra e violonistă... Când am aflat amănuntul ăsta, am urmărit neatent restul povestirii. Violonista afirma: „Râcâie puțin rusul și-ai să dai peste un tătar.“ Formula o încânta pe femeia cu înfățișare de adolescentă. Căutam în ritmul respirației ei, ascultând-o, pauza care mi-ar fi îngăduit s-o șterg de acolo. Numai că suflul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tătar.“ Formula o încânta pe femeia cu înfățișare de adolescentă. Căutam în ritmul respirației ei, ascultând-o, pauza care mi-ar fi îngăduit s-o șterg de acolo. Numai că suflul pe care-l conținea pieptul acela slăbuț părea nesecat. „Râcâie polonezul și te asigur c-o să dai peste...“, mă trase ea mai aproape pentru a-și încheia raționamentul. „Nu, dar mai sunt și din cei care nu-s așa!“, am protestat eu, în van. În clipa aceea, în spatele femeii cu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ca să aibă dincolo săpun de spălat, pieptene de pieptănat și ac de cusut. După ce mortul este îngropat, se dă peste mormânt o găină, apoi acea găină se dă de pomană pentru acel mort, ca pe lumea cealaltă găina să-i râcâie potecile de ciulini. După ce un mort se pornește spre mormânt, se ia apa din oala cu care a fost scăldat, se stropește cu ea în urma decedatului, apoi oala se trântește în mijlocul casei, de se sparge, ca să se spargă toate neajunsurile
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Superstiții despre animale , păsări, gângănii Când ouă vreo găină, să nu se uite careva la ea cum ouă, căci i se micșorează vederea omului. Să nu mănânce furnicile din laptele unei femei, că-I va pieri țâța. Când vreun câine râcâie să facă o groapă în pământ, trage a moarte pentru stăpânul său sau pentru un membru al familiei. Când din întâmplare intră vreo rândunică în casă arată o bună prevestire. Când se ivesc furnici prin casă, e semn de belșug
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pămîntul ținea o jucărie de muncele, gîlme, nu dealuri prelungi, pante, iarba curioasă aici, alburie de atîtea flori albe, pădure, încetinește, pădurea de sub copaci, din trenul agreat nișă ecologică în ecosistem, linie în consolidare, toarnă betoane, parapete, maluri galbene, vegetație rîcîită cu buldozerul, aruncat între pionierii căii ferate, asta da soartă, sub numele pădurii, cîtă pădure! m-am și împăcat cu mine, lăsîndu-mă pe clipe de halta Stănița, poezie de duminică dimineața cu brazii mari și clădirea de scînduri nou vopsită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ca să fie slugă pe acolo, bine că s-a întors! eu am scăpat de silicoză, că am respectat normele, așa mi-am purtat toată echipa, alții din leat au murit demult! iar Bălanul vrea să trăiască din industria ciupercilor, toată lumea rîcîie munții după ele, vin străinii și iau pe degeaba, ciuperci! Ciupercile ne scapă la sigur de valută! glumea Constantin Tănase la "Cărăbuș", dar uite! toată stima, la revedere, Tîrgu Mureș. Marți, 24 august, ora 7,15, în gara Tîrgu Mureș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
calea reală te scoate la animale, unica stație de pe circuit anexă grădinii zoologice Tîrgu Mureș, drum propriu pentru lame, pentru leul cel tînăr care a rămas cu mama lui, cățeaua care l-a alăptat și voia să-l învețe să rîcîie în pămînt, să astupe oase, dar el n-a vrut! alei pentru gheparzi, pantere, pume, tigri, aleea de la zimbru, terariul, păsăret, cuști pentru maimuțe, cu hornuri de sîrmă între ele, călătorii în scurte întoarceri, cu straja animalul de la început la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
turn singurele din oraș, Deva 75 km, Vîrfurile 37 km, [Vîrsta] și destinuuul / Mi te-au scos în cale / Să ne șteargă viața /Lacrimile-amaaare! miros de chipsuri trecute pe manele grele, în Apuseni, în care și desenul munților iese anapoda, rîcîind pe fundul depresiunii! fotbal prin afiș "Romtrans Ceramistul" Nucet "FC Bihor" Tileagd, divizia D a județului Bihor, casele îndesate, Tudocea Traian la anul 1982, pruni peste tot, crengile cu sprijoane, biserica strălucește de alb, satul Băița, exploatarea minieră cu sediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
care s-a rostogolit pe panta povârnită și s-a spart la poalele stâncilor. Am pornit repede înapoi, peste dig, către drum. Se găsea cineva sau ceva înăuntrul casei mele. Auzeam acum hârșâitul surd al valurilor, asemenea unor degete care râcâie încet o suprafață moale. Și, în timp ce mergeam pe drumul pustiu și întunecat, m-a săgetat ca un fior rece senzația totalei mele solitudini, a vulnerabilității mele, printre aceste stânci tăcute, în vecinătatea mării înstrăinate, absorbite de sine însăși. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
această discuție mi-a spus că e foarte obosită și că ar dori să doarmă, așa încât am plecat. M-am deșteptat brusc. Uitasem să trag jaluzelele și luna îmi inundase dormitorul. Auzeam lipăitul apei și ușorul hâr[âit al prundișului râcâit de valurile care se retrăgeau din cazan. Marea era, probabil, în reflux. Mai auzeam, sau poate că simțeam, un vid uriaș, un dom de tăcere, în care bătăile inimii mele ciocăneau cu repeziciune. Aveam o senzație de sufocare și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cățeaua asta sașie. Și-ați căzut unul în brațele celuilalt! — Nu chiar de la început, mă corectă Rosina. Am început printr-o ceartă de zile mari. Peregrine era de-a dreptul agresiv. Părea înfuriat mai ales din cauza parbrizului. — Parbrizul m-a râcâit al naibii, întări Peregrine, dar a fost o chestie simbolică. Mulțumesc, chelner! — Lasă-mă pe mine s-o deschid, strigă Rosina. Ador să deschid sticlele de șampanie. Dopul zbură, spuma aurie țâșni. Charles! — Mulțumesc. În sănătatea dumneavoastră, domnule și doamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înainte acolo o colonie de drept comun, că erau niște saivane reamenajate... Erau curățate, văruite, pe jos dormitoarele ăstea mari erau pavate cu cărămidă, lustruită bine, că acolo curățenia începea cu măturatul, spălatul, și ca să fie curat bine trebuia să râcâi cu piatră, cărămizile ăstea, să le faci roșii. Și atuncea într-adevăr era dormitorul curat. Și fiecare dormitor avea paturi de fier și câte o sobă sau două sobe, da’ majoritatea avea o sobă mare în fundul dormitorului și asta era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Am gura spartă și cine știe? După un timp îmi spune să-l însoțesc. Îmi arată ceva lîngă gard. Ei, vezi? Ce să văd, moșu' Gică? Păi, uită-te aici! Mă uit, dar nu văd nimic! Cu un băț, moșul rîcîie pămîntul pînă se vede clar un cui foarte ascuțit și ruginit. Ce-i ăla? Un cui ruginit?! Ei, da, un cui ruginit. Și lîngă el, ce vezi? Altul, strig eu involuntar. Moșul rîcîie din nou, scoate o scîndurică de 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu văd nimic! Cu un băț, moșul rîcîie pămîntul pînă se vede clar un cui foarte ascuțit și ruginit. Ce-i ăla? Un cui ruginit?! Ei, da, un cui ruginit. Și lîngă el, ce vezi? Altul, strig eu involuntar. Moșul rîcîie din nou, scoate o scîndurică de 5 x 5 cm și în mijlocul ei un cui mare foarte ascuțit. Acuma înțelegi? Mă uit mai atent și observ alt vîrf de cui, ieșit cam 1 cm de la sol. Moșul rîde. Ca să intre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-i permite reîncarnarea. Nici o ființă divină nu era implicată. Toate aceste interpretări au fost puse în discuție de către un cercetător din Basel, F. Ed. Koby, după care multe "depozite" de cranii sunt rezultatul hazardului și al urșilor înșiși, umblând și râcâind printre oase. Leroi-Gourhan s-a declarat întru totul de acord cu această critică radicală: craniile închise în "casete" de piatră, grupate lângă perete sau suspendate în nișe și încadrate de oase lungi, se explică prin fapte geologice și prin comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
10 ani. Așa că n-am adunat nici un coș de vreascuri. În acest timp Leu se zbenguia pe lângă noi. Spre nenorocul nostru, Mircea a dat peste un salcâmaș uscat. Nu aveam nici lopată, nici hârleț. Cu palmele și cu degetele am râcâit zăpada de la rădăcina lui, iar Mircea cu ajutorul toporiștii a reușit să-i îndepărteze puținele ancore ce-l mențineau în poziție verticală. Copăcelul era lunguț, dar nu depășea în diametru mai mult de 12-15 centimetri. L-am luat pe umeri, distribuind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nasului, din bujorii obrazului, Că de nu ieși de voie bună, Cu cuțitu te-oi tăia, Cu mătura te-oi mătura, Cu grebla te-oi grebla, Și-n poartă te-oi lua, în drum te-oi arunca. Clocile te-or râcâi, Și vai de tine va fi. Formula aceasta se repetă de nouă sau de douăsprezece ori, și numai după aceea baba înfige cuțitul în mătură și o așează pe pământul gol. Dar se vede că baba însăși nu are încredere
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aici nu erau Înainte decât șobolani, șoareci și veverițe cenușii - acum găsești prin alei ratoni și chiar oposumi - o nouă ecologie generată de gunoaiele marilor orașe... - Vrei să spui că jungla citadină a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase, de la tropice. Zăpada nu le dă gata? - Se pare că nu. Nimic nu le dădea gata. Păsările verzi, zgomotoase, care scărmănau frunzele și se ciorovăiau, Înfulecând boabele roșii, Îi rețineau atenția lui Ravelstein mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]