23 matches
-
parcă o agitație nelamurită și... vântul și ploaia-mi zgâlțâiau fereastra. Cred că era ora 2 din noapte. Am auzit parcă ceva la ușă. Am crezut că e ploaia sau vântul care se înverșunau din ce în ce mai tare. Era ceva ca un râcâit... și-am aprins lumina. Am deschis un pic ușa și m-am speriat! De fapt, am rămas înmărmurit. Era LINDA! Și, nu știu de ce, am început să plâng. Doamneeeeee, era Linda mea! Nu știam ce să fac mai repede! O
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Florin_marinescu_linda_serenada_tar_florin_marinescu_1359256430.html [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
de silex, răzuitoare (racloare) pentru curățarea pieilor de animale și cojitul lem �nului, vârfuri din silex pentru împuns și tăiat, folosite probabil și ca vârfuri de lance pentru vânătoare, vârfuri bicefale, mai reduse nu �meric: burine și gratoare întrebuințate pentru râcâit și tăiat. În această perioadă se ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a bărbaților, iar culesul - practicat de femei. O altă îndeletnicire era aceea a pescuitului. În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuțite, străpungătoare, răzuitoare și
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita.html [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
folosea arme de silex, răzuitoare (racloare) pentru curățarea pieilor de animale și cojitul lemnului, vârfuri din silex pentru împuns și tăiat, folosite, probabil, și ca vârfuri de lance pentru vânătoare, vârfuri bicefale, mai reduse nu-meric: burine și gratoare întrebuințate pentru râcâit și tăiat. În această perioadă se ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a bărbaților, iar culesul - practicat de femei. O altă îndeletnicire era aceea a pescuitului. În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuțite, străpungătoare, răzuitoare și
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
figurile se animează. Wakefield se trezește la sunetul ciocănelului, dar acesta continuă să bată. Încet, Încet, Începe să Înțeleagă: este lovitura de start a Diavolului! Privește de jur Împrejurul camerei, dar nu e nimeni. Bubuiturile continuă, urmate ceva mai tîrziu de un rîcÎit ciudat. Wakefield se ridică În capul oaselor În pat și se uită la ceas. Ecranul digital este gol; poate că a ieșit din priză. Ciocănitul și rîcÎitul devin din ce În ce mai puternice; Wakefield se duce În baie și deschide ferestruica ce dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
camerei, dar nu e nimeni. Bubuiturile continuă, urmate ceva mai tîrziu de un rîcÎit ciudat. Wakefield se ridică În capul oaselor În pat și se uită la ceas. Ecranul digital este gol; poate că a ieșit din priză. Ciocănitul și rîcÎitul devin din ce În ce mai puternice; Wakefield se duce În baie și deschide ferestruica ce dă spre curtea vecină. Vecinul lui, pe care l-a văzut, dar pe care nu l-a Întîlnit niciodată, stă pe o scară, ciocănind În zidul de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îi apăruse din nou în față și gesticula furios. Din nou, Alice a încercat să-l facă să plece. Are probleme, a șuierat ea. Copilul e bolnav... Femeia a tăcut. La celălalt capăt al firului, o bufnitură și un zgomot râcâit au anunțat că Hugo revenise la telefon. — Toate paharele noastre sunt din cristal cu modele, a urlat el. Se pare că Amanda n-a cumpărat nimic altceva, lua-o-ar naiba! — Dar trebuie să ai ceva. Măcar un borcan gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
A. Gh. Olteanu O gașcă de băieți joacă baschet în jurul unui stâlp de telefon de care au agățat o scândură cu un coș. Picioare în mișcare, țipete... Hârșâitul și râcâitul ghetelor pe pietrișul de pe alee pare să le catapulteze glasurile în aerul albastru și umed de martie, sus, deasupra cablurilor. Rabbit Angstrom, îmbrăcat în costumul lui de lucru, urcă pe alee, se oprește și urmărește jocul, cu toate că are douăzeci și
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
iluzie ce abia scoate în relief realitatea vieții finite: "Mă aflu la masă cu mai mulți necunoscuți. E frig și unul dintre ei are un deget lipsă. Alți doi schimbă cuvinte vagi într-o limbă ce-mi pare inventată. Un rîcîit se-aude cînd și cînd prin pereți. Mi se face dintr-o dată frică și-mi dau seama că sînt într-un vis, dar asta nu-mi oferă ușurare. Creierul meu pare deposedat de ideea că din vis se poate ieși
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
niște rîcîituri mici, dese, extrem de aplicate - se aude în odaia lui A., strungar pensionat de boală, avînd astm, și un comunist înfocat, onest, sincer... Tresar în odaia lui de burlac de pe Gabroveni, cu urechea ațintită undeva de unde pare să vină rîcîitul insistent... A. mă liniștește numaidecît: Sunt porumbeii!" zice și îi cheamă cu un fluierat special, punînd mîna pe un miez de pîine... Trei porumbei apar numaidecît de sub patul cazon învelit cu o pătură cenușie perfect întinsă. Apar blînzi, fără să
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
cu somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-șef de la Express se simțea din ce în ce mai atras de omologul său de la Citizen. Amintirea fugară a Francescăi, cu părul strălucitor, de obicei strâns cu severitate, revărsat pe umeri, îi înfierbântă imaginația. Fantezia îi fu întreruptă de un zgomot ciudat, ca un râcâit, urmat de șușoteli. Se ridică. Ce naiba se întâmpla? Își trase pe el halatul de baie și se strecură jos, cu inima strânsă din cauza lui Ben. Fără un cuvânt, aprinse lumina în bucătărie. Ben stătea îngenuncheat pe podea, cu brațele în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lăsa ușa veșnic deschisă. Așa se face că într-o noapte, pe când, culcat pe spate, priveam întunericul și meditam la cine știe ce, am auzit un fel de șoaptă ritmică, un vaiet repetat la intervale fixe. După vaiet urma cu regularitate un râcâit ușor, ca de unghie. Zenobia dormea. „Tu auzi ?“, am întrebat-o (în gând, pentru că nu voiam s-o trezesc). „Petru...“, mi-a răspuns ea (vorbea în somn, n-am insistat, am lăsat-o să doarmă). Stăteam și ascultam. Chemările tânguitoare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca de unghie. Zenobia dormea. „Tu auzi ?“, am întrebat-o (în gând, pentru că nu voiam s-o trezesc). „Petru...“, mi-a răspuns ea (vorbea în somn, n-am insistat, am lăsat-o să doarmă). Stăteam și ascultam. Chemările tânguitoare și râcâitul enervant de moale mi se părea că vin din dreptul celei de-a doua camere de pe coridor, pe care o știam nelocuită. Ne despărțeau de ea doar o boxă minusculă și W.C.-ul. Am ieșit pe coridor. În fața camerei aceleia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
deschidă...“. Scosese gura din scoică și vorbea cu ea, poate că și gândea, undeva în ghemuirea lui. „O strigi prea încet“, am continuat eu. „Poate că nu te aude sau nu-ți recunoaște glasul, fiindcă o strigi prea încet. și râcâitul cum să-l audă ? Ar trebui să bați tare, cu pumnul. Dacă vrei, bat eu...“ Mi-am dezlipit spinarea de perete, fluturașul a fugit de pe conturul umbrei mele, ai fi zis că eram gata să mă ridic, să bat în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-mi dau seama cum am reacționat eu, dar lui îi zboară paharul cu apă din mână. Se sparge pe ciment. E ud leoarcă pe haine și pe pantofi, iar eu sar de pe scaunul meu, care face un zgomot îngrozitor, ca râcâitul unghiilor pe tabla de la școală. Tremur din tot corpul. —Rebecca? Ești bine? Nu pot vorbi. Apuc șervețelele noastre și i le dau tipului. Bineînțeles că nu este Patrick. Dar pentru moment asemănarea a fost atât de dureroasă! Același păr strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte însemnat despre esența frumosului și a artei. Te rog să le transmiți salutări numeroșilor mei prieteni din Casă! VIGNETA în vreme ce citea, ea își scărpina cu mâna liberă o parte sau alta a trupului, iar unghiile ei boante produceau un râcâit neregulat și vulgar. Tot așa obișnuiau mulți să se scarpine demult, la Casă. De aceea eu închideam ochii, stând pe jumătate culcat în fotoliul meu. Nu voiam să văd mâna care se mișca între genunchi, pliul pântecelui și subsuori. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dalele din ardezie de sub picioare lor. O strânse pe Ileana lângă el, trăgând-o mai pe margine, încercând s-o ferească de atingerea lor. Dinspre pontonul rămas acum în urmă, i se păru că aude zgomote înfundate. Un fel de râcâit surd răzbătea de acolo, ca și cum cineva zgâria lemnul. Nu știa dacă din cauza frigului ori poate de emoție, un fior îl străbătu din cap până-n picioare. Deși mergeau foarte repede, pașii lor se auzeau înfundat din cauza negurii ce deja le cuprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-l folosim, nu, nu, că e inundat tot timpul. Suntem prea aproape de canal. Și mai și pute a țevi și nu m-aș mira să dai și peste șobolani pe acolo. Când și când se mai aude câte un râcâit. — Minunat. Parcă suntem în Quatemass and the Pit1. Cercelul se înțepenise bine în balama. Lurch încerca să-l extragă cu o bucățică de sârmă, dar în zadar. Ridic capacu’, ca să slăbesc oleacă balamaua, îi zise el lui Marie. Tu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale bunicilor în dosul perdelelor trase. Eu cântam la mandolină și, pentru un efect sonor mai pregnant, mișcam cu talpa pantofului un creion mare, cu opt muchii, pe o bucată de scândură care făcea parte din recuzita micii noastre orchestre. Râcâitul creionului pe scândură dădea niște gemete scrâșnite care, în imaginația noastră întristată, erau pe măsura necuprinsei depărtări în care aveau să se piardă nu peste mult timp acele nespus de frumoase fete. Erau anii când toate fetele erau mici zâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doar obiecte aliniate, doi metri de la un pat la altul, acoperite cu cearșafuri murdare ce nu lăsau să se vadă nici măcar o pată din sângele absorbit de mindirele groase. Nici o respirație, nici un sforăit ușor, nici un cuvânt rostit în somn, nici măcar râcâitul unor unghii ce scarpină pielea uscată de soare și nisip. Doar tăcerea și câteva muște izbindu-se de geam, ca și când s-ar fi săturat de sânge și s-ar fi luptat să iasă la lumină și la aer liber. Zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]