41 matches
-
pârau la partid. Partidu’ avea atunci treabă, nu se ocupa de muieri! Îi fac un semn ospătarului să mai treacă două beri în contul meu, că bani, de unde, iar după ce nesimțitul îmi rupe nervii cu băutul calm al halbei, plescăit, râgâit și oftat, scoate din buzunar o cărțulie răpciugoasă. - Ia și citește că e de milioane! Citesc titlul: Femeia în Islam. Ca să fiu sincer mă doare drept în bască de chestia asta, da’ hoțomanul stătea cu ochii pe mine așa că am
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1456479411.html [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
trăsnesc a cel mai scump parfum (dă la băieți, se știeee!), fie te doboară olfactiv numai când ridică mâna larg, să te salute. „- S’trăiești, barosane! Ești tare comic la televizor!” După care, urmează firesc, ca să se repoziționeze, ori un râgâit (a-ndestulare) - ori un scuipat, bine țintit pe retrovizoarea unei mașini, parcate lângă poarta lui: „- Ptiu-te-n aia mă-tii! Nu mai ai loc de ei, frăție!” „- Mda!” mârâi și tu ceva, că nu știi cum face dacă nu
N-ai tu puterea să mă ierți! by https://republica.ro/n-ai-tu-puterea-sa-ma-ierc-i [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
Mircea Băsescu. Iar Mazăre e decis să doneze unul din hotelurile sale pentru o viitoare închisoare. Știe el de ce. Vorbim la mobile despre orice, nu despre ce este necesar. Prostia e la superlativ între două înghițituri de bere și un râgâit post-mici. Nimeni - sau extrem de puțini- nu știe nimic, dar pretinde locul de number one. OK și ”Pe bune?” sunt cele mai uzitate cuvinte românești. Nu respectăm nici o regulă pentru că Dumnezeu întâi ne-a creat pe noi și apoi planeta. Așteptăm
RADIOGRAFIA ZILEI-NAŢIUNE FĂRĂ RAŢIUNE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407561602.html [Corola-blog/BlogPost/368291_a_369620]
-
peste altul - prin cotloanele luminii ascunse-n pământ - precum recoltele pururi vii - în fața tuturor năvălirilor născute moarte - încă din pustii BASARABIA NE STRIGĂ... Basarabia ne strigă... - dar am ajuns de ni-e frică s-auzim spre răsărit: ne strică un râgâit! am ajuns păsări de-ogradă cu-àripi tăiate din sfadă cu târtița îmbuibată de se târâie-n privată... Basarabia ne roagă în șoaptă - căci este roabă priponită-n lanț cazac ...ce ne pasă! - tot un drac! ...plânge sora glonți amari... ...toți
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1459551214.html [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
în când mâna pe fund la mișto și li se șopteau măscări ireproductibile, aduceau platouri cu hălci imense de carne și târâiau non-stop, de colo-colo, navete de bere, când goale, când pline. Din când în când, se auzea câte un râgâit atât de puternic, încât două dintre membrele comisiei s-au făcut moi ca niște cârpe și au mai apucat să susure, înainte de a li se rupe filmul, ceva care semăna cu “demisie”. Joi, 20 martie 127.008 Colega care răspunde
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19959_a_21284]
-
în când mâna pe fund la mișto și li se șopteau măscări ireproductibile, aduceau platouri cu hălci imense de carne și târâiau non-stop, de colo-colo, navete de bere, când goale, când pline. Din când în când, se auzea câte un râgâit atât de puternic, încât două dintre membrele comisiei s-au făcut moi ca niște cârpe și au mai apucat să susure, înainte de a li se rupe filmul, ceva care semăna cu “demisie”. Joi, 20 martie 127.008 Colega care răspunde
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
Mi-am imaginat cum ar fi fost dacă era băiețel. Ar fi vărsat jumate din sticla de iaurt pe el și jumate pe maică-sa, s-ar fi șters la bot cu mâneca, după care ar fi tras și un râgâit. LATER EDIT: Bună și corectă replica cititorului Gaben.ro :
Marile diferenţe dintre micile sexe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18560_a_19885]
-
al unui proces de eroziune a substanței nervoase. Moara sufletului lucra fără grăunțe, își măcina doar pietrele.[4] Gânditorul vieții rostuite a profanului îndestulat în grațiile nevolniciei huzurului, suspină pentru ideea neprețuită în cuvintele sărăcite de valoare, rostite în pauza râgâită și schimonosită a celui care toacă elementul luciferic de al schimbului și a valorii lui neînsemnate, banul. Schimb al nimicniciei și al nonvalorii tronează peste cei bântuiți de întuneric; mulți, foarte mulți pentru că în rândul acestora intră și cei doritori
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_lucian_muresanu_1396435906.html [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
să se așeze. Era Îngrijorată. Ivan se ținea cu mâna de piept și se crispa de durere. El dădu din mână dezaprobator. —Nu-i nimic. Mâncai prea mult hering și pâine neagră azi-dimineață. Îmi dădu dureri, zise el, scoțând un râgâit nu tocmai neconvingător. —Bine. Dacă ești sigur că ești În regulă. Nici o grijă. Mi-i bine. Mereți. Ruby plecă, nu Înainte de a-i promite că-l va suna În cursul zilei ca să vadă cum se mai simte. * AJUNSE LA magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ipotetică, la care nu are acces decât când și când. De aceea, o vede și o apreciază la cei din preajmă. „Beckett, de fiecare dată când riscă să cadă în lirism sau în metafizică, își pune personajele să scoată un râgâit, iar această autoderiziune, prin care «eroul» își recapătă controlul de sine, e cum nu se poate mai nimerită și mai actuală” (III, 137). În comparație cu el, Keats cade, cuvântul îi aparține lui Cioran, “în sublim, în livid”. Ceea ce i se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu umorul” (idem). Cât despre Cioran, el este un slujitor al umorului, nu al filozofiei, al culturii, nu al naturii. Câtă deliberare, însă, și câtă fatalitate aici? Câtă realizare și câtă neputință? Totuși, atunci când are conștiința propriei detașări, a propriului râgâit cinic, Cioran deplânge neputința sa de a fi natură. Eșecul său este tocmai al acela al relativității sceptice care se hrănește cu nostalgia elementarității pe care, cum am văzut, Cioran o deplângea vorbind de Nietzsche, de Napoleon sau de Danton
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
est geneza unor texte petrarchești. Frapantă este însă descrierea omului Petrarca, cu toate hibele și slăbiciunile omenești, dincolo de orice idealizare, menite parcă să păteze marmura monumentului de semizeu. Este vorba de un realism desacralizant, pe alocuri fiziologic (vânturi, horcăit, sforăit, râgâit, defecație, frecventarea unor femei "deocheate" și chiar a unei prostituate coprofile etc.). Oricum, textul curge fluent, împletind abil universul literar al maestrului cu mediul cultural al epocii. Îi întâlnim pe Boccaccio, Maramauro, sunt prezente și binevenite referirile la poeziile în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și apoi se înclină. ă Să aveți o zi bună, se auzi pe o voce, ușoară, ironică și aprope familiară. Tolkachenko nu reuși să răspundă nimic și simți castraveții răsculându-se în stomac. Obrajii i se umflară și scăpară un râgâit zgomotos și reverberant. Figura traversă culoarul și își continuă coborârea. § Tolkachenko era poziționat încă în fața ușii lui Govorv când îl auzi pe Iakov Borodonici întorcându-se. Avea sentimentul că întunericul se solidificase în jurul său. ă Leonid Simonovici! strigă tânărul funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nesuferite, dezgustătoare, repulsive, ignobile, schimonosite ș.a.m.d. Aproape toate sinonimele adjectivului "urît" implică o reacție de dezgust, repulsie, oroare și teamă. Aici lucrurile stau și nu stau diferit de la o cultură la alta (de exemplu, la une-le popoare prin rîgîit se mulțumește pentru ma-să), putînd vorbi, cred, despre un "urît obiectiv, universal". La fel cum frumosul provoacă "plăcere în absența interesului" (Kant), și urîtul pro-voacă neplăcere într-un mod, aș spune, necondiționat. Umberto Eco face distincție între manifestările "urîtului
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
trebuit să vă spun de la bun început - are buză de iepure. Bineînțeles operată, chirurgie estetică și tot tacîmul, dar se observă totuși. După asta ar trebui să vi-l amintiți. Musafirul rămase tăcut. Nazneen îl văzu pe Chanu stăpînindu-și un rîgîit. Ar fi vrut să se ducă la el și să-l mîngîie pe frunte. Ar fi vrut să se ridice de la masă și să iasă pe ușă, să nu-l mai vadă niciodată. - Ar putea fi un pacient. Nu-l
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de gâscă, în fruntea lor
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Pentru că dimineața soarele era mai plăcut și mai blând, adulții nu voiau să fie deranjați între zece și douăsprezece. Stăteau tolăniți pe nisip, nemișcați ca morții, ai fi putut să faci omletă pe spatele lor; câteodată unchiul dădea drumul unui râgâit; alteori se frecau cu cremă de plajă, atunci păreau că se mângâie unii pe alții. Unchiul și mătușa veneau adesea cu noi. Unchiul avea obrajii roșii de la problema lui cu alcoolul, o mână paralizată și vorbea în limba mongolilor. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a întâmplat ? Încerci să dormi în hainele astea? Toată lumea a început să țipe când a auzit asta, chiar și lingăii ei sau, mai bine zis, mai ales ei. Gâtul a început să-mi ardă iar și deodată am tras un râgâit cum nu mai auzisem până atunci la nimeni. Doamna Watkins m-a pălmuit atunci atât de tare, că am simțit cum mi se învârte capul pe umeri. Inelul pe care îl primise de la un ajutor de predicator de la biserică mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
doctore. Berechet. Doar îți vorbesc despre mama și tatăl meu. Da’... da’... da’... stai puțin, să m-adun - îmi vine-n minte și imaginea lui ieșind din baie, masându-și sălbatic ceafa și înghițindu-și cu o mutră acră un râgâit. — Bine, hai, zi, ce-aveai să-mi spui așa de urgent de n-ai mai putut s-aștepți până ies? — Nimic, răspunde mama. S-a rezolvat. Mă privește dezamăgit la culme. Eu sunt rostul vieții lui și știu asta. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rare. Apoi încetează de tot. Murise. Iovuț caută sub vestonul pătat de sânge plăcuța de identitate. În ultimele minute nu auzise nimic, ca și cum urechile iar fi fost înfundate, dar acum zgomotele îl asaltează din nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce-i Mâțule? Întreabă cu glas tare Marius, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țelină în gură. Apucă apoi, la întâmplare, un sul de papirus din fața sa și i-l flutură pe sub nas. — Mai ai ceva să-mi spui, sau asta a fost tot? Un sughiț îl face să se oprească. Reia cu un râgâit: — Până acum nu ai reușit să mă convingi că nu mai avem nici un fel de rezerve în tezaur. Secretarul cască ochii mari. Rezerve? Nici nu se pune pro blema să existe rezerve. De altminteri, ce rost ar avea să facă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar putea remarca ochii lucind, când îl urmăresc pe Pran, cum mănâncă lacom. Chiar și așa, plin de murdăria de pe stradă, este un băiat foarte chipeș. Bărbatul și femeia par mulțumiți de el și când termină de mâncat, cu un râgâit sonor, ei se înclină de parcă tocmai le-ar fi spus o glumă. — Spune-mi Ma-Ji, zice femeia. — Iar eu sunt Balraj, luptătorul, spune bărbatul. Pran își spune numele și, la cererea lui Ma-Ji, le povestește cum a ajuns pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Imediat, cineva aleargă în camera gongului, o cameră de la etaj, cu o fereastră zăbrelită, aflată chiar deasupra intrării în zenana. Gongul uriaș este lovit și încăperea acționează ca o cutie de rezonanță, dislocând o serie de sunete înfundate, ca un râgâit dulceag ce vibrează în toată aripa făcându-i pe locuitorii ei să intre în priză alarmați și să-și termine mai degrabă treburile de prin closeturi. Când apare chiar nababul însoțit de câteva slugi și gărzi, se lasă o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cineva va cere despăgubiri. Proprietarii acestei case dărăpănate așteaptă de ani de zile o asemenea ocazie. Probabil varsă ceva unsuros pe stradă, după căderea nopții, în speranța că vreun șofer ca tine va aluneca spre cocioaba lor. Dădu drumul unui râgâit. Mi s-a dat peste cap digestia. Simt cum încep să mă umflu. Doamna Reilly schimbă viteza și începu să dea încet înapoi. Pe când mașina se mișca, deasupra capetelor lor se auzeau desprinzându-se așchii, scânduri care trosneau și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că te rogi, copile. Mă întrebam ce tot faci închis acolo to’ timpu’. Pleacă, te rog! țipă Ignatius. Faci să se aleagă praful de extazul meu religios. Săltând viguros pe pat, așa cum stătea culcat pe o parte, Ignatius simți un râgâit formându-i-se în gât. Dar când deschise plin de speranță gura, nu scoase decât un mic sughiț. Totuși, salturile avuseseră un oarecare efect fiziologic. Ignatius atinse mica erecție îndreptată în jos, spre cearșaf, o luă în mână și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]