361 matches
-
batjocorește pe ea însăși. "Speranța" nu-și mai are locul într-un asemenea context decăzut decît în chip convențional, apendice al "cuviinței" demonetizate: "blocuri de case ursuze și afumate/ împodobite cu lujeri de viță uscată// un bețiv rămas într-o rînă/ murmură rugăciuni cere milă/ gunoiului adunat ambiguu// nici o floare nici un fir de iarbă/ menite să zîmbească femeilor extenuate/ care în balcoane sprijinite-n cîrje/ atîrnă rufe sărăcăcioase// aici eternitatea este vomă de cîine melancolic/ de sicriu rămas fără nume// viața
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
scepticismul iremediabil, plictisul devorator, incapabil de altceva decît de propria-i notificare. Oscilația între bine și rău nu reprezintă decît un automatism, o legănare în "hamacul" lehamitei ultime: "o duminică leneșă/ cu mîncăruri grase/ cu sosuri condimentate/ stînd într-o rînă/ putrezind în fiecare clipă/ în moartea viitoare// dedat lecturii atavice/ din stoici/ cu spatele la Dumnezeu/ vai mie/ învățat fără dragostea lui/ intră frigul în carnea mea -/ singurătatea strigoiului// oh în hamacul lasciv/ al derîderii/ mă balansez între bine și rău - nu
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
frecventez această Grădină de aproape șapte decenii, mă rezerv a reveni de îndată ce insurmontabilele obstacole vor fi cumva înlăturate. Ultima oară trecusem pe lângă o uriașă plută multiseculară ce se prăbușise singură cu rădăcinile în văzduh, ca un elefant căzut pe o rână, la cea din urmă bătrânețe. Îmi reamintise de o altă plută, din preajma lăculețului, încă mai falnică, de soiul celor ce pot fi înconjurate doar de o horă de oameni lungi în brațe, răsturnată și ea, dar mult mai departe de
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
Iar alteori cu-acel strigoi istoric, Ce sunt și nu sunt, parcă mă împac: Atunci, cert veacul, cînd rîzînd ca Yorick Si cînd ca Hamlet priveghind posac. Si nu pot ști: e veacul vinovat Că stă pieziș, trîntit pe-o rînă, în dîmb Sau, poate, foișorul ce-am durat, Ca vechiul turn din Pisa, cată strîmb? 1955 Noul Saturn Inima cedrilor sacri nici ea Nu e mai prinsă ca inima mea. Ceasul și ziua și luna și anul, Cercuri pe ape
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
țară, Chiar dacă vor, nu știu să moară, Doar se întorc la ei, în sat, Să facă sfinților, curat Și sfinții stau, cuminți, în rame Atâția tați, si-atatea mame, Cât nu încap nici în icoane De căte lacrimi au în râne Poeții noștri de la țară, Cănd urca-n cer, în sat coboară, De-a dreapta tatălui, năframa Precum o inimă de mama 19 ianuarie 2008 URCUȘ SPRE MOȘI CRĂCIUNI E timpul să le-aduc, la rându-mi, daruri O candela, și-o
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
Mircea Mihăieș Există perioade când jurnalistul înhămat la cotiga unei rubrici simte că nu mai poate scrie. Cuvintele nu-l mai ajută, iar realitatea s-a prăvălit și ea într-o rână, somnolând plictisită. Astfel de intervale se instalează mai ales vara, când instituțiile statului trag obloanele, iar vedetele vieții publice se ascund pe la vilele de vacanță ori pe plajele mărilor exotice. Te umflă râsul, pe acest fundal, văzându-l pe Năstase
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
care marchează revenirea lui Ioan Flora la tehnica enumerării. Iapa Dunărea, titlul antologiei de față, e titlul poeziei ce încheie Medeea..., poezie dedicată lui Gellu Naum. Tonul e unul profetic "Epimenide, iată am sosit!/ Pielea iepei Danube atîrnă într-o rînă pe noptieră,/ poetul refuză cu îndîrjire litera; Medeea și fiertura ei de ierburi, Medeea și mașinile ei de război,/ patriarhul suprarealist își scrie gesticulînd în aer/ catrenul de semne imemoriale,/ în lut, în smalț."
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
rouă și de stea/ Născută Dumineca/ De măr și de chiparos/ De sunet și cu miros/ De gutui galbene, coapte/ Din amurg și până-n noapte/ Căzute subt lună nouă/ Cu coarnele amândouă/ Frânte-n ochiul de fântână/ Aplecată într-o rână/ Peste trupul lui subțire/ Tras printr-un inel de mire (...)". Indiscutabil, colindele sunt o performanță semantică și prozodică cu atât mai originală, cu cât ridică la putere nestematele liricii noastre folclorice, cu toată poliedrica ei putere sapiențială, mitopoetică, emoțională. Cele
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
apus de soare / din când în când își unduiește corpul precum o mreană secrețiile sexului ei rumenesc de-a binelea soarele dându-i alura unui fagure de miere din care sug pe rând toți îndrăgostiții lumii / Cerul stă într-o rână ca un împărat plin de griji și alungă cu norișori purpurii drăcușorii ce-i dau târcoale / sub țâța ei dreaptă respiră o moară de vânt de-o frumusețe astrală când e gata să-și dea duhul un strop de transpirație
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
locuia cu acte în regulă undeva, la periferie, unde a înțărcat dracu’ iapa, mergeai cu metroul de te uita Dumnezeu. Printr-o poartă care se bălăbănea și scârțâia îngrozitor, intră într-o coșmelie care de-abia se ținea într-o rână. “Ai venit, rânji baba”. N-avea doi dinți din față și puțea de te trăsnea. “Am venit să-ți pun o întrebare, spuse prințul. “He-he, făcu baba, știu. S-a dus buhu’. Cunosc și întrebarea și răspunsul. Dar te costă
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
tăcerii; într-un târziu mă desprindeam cu greu de elementul marin și dădeam fuga la cearșaf, trântindu-mă acolo ditamai găliganul cu fața în sus, apoi, pătruns de căldura moleșitoare a amiezii, mă răsturnam ori pe burtă ori pe o rână, privindu-le cu luare aminte pe tinerele nude aflate cam în aceleași poziții. Unele erau însoțite, și-atunci nu mai aveam ochi pentru ele, dar altele (cele mai promițătoare) se prăjeau la soare cu una, două sau mai multe prietene
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
sta numele de îngeroioloiul sau îngeri-Trăsni-Zdrobilă. Desfășoară, a decalitețe și-a plictis, aripe large, penoase fulgoase, puternice, devastatoare. îți ia auzul, și văzul, și mirosul, și pipăitul, și gustul (literar, dom'le!) c-o simplă fîlfîitură de-ntoarcere pe-o rînă. Dacă vrea, te încălzește brusc în creieri, sau te îngheață țurțure-n măduva spinării, sau te stoarce de aspirații, de transpirații ca pe-o rufanelă intimă (dantelă clefăită dulce între buci dalbe, muierești), vădind-o în batjocura limbută a lumii
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
care-odată o răsfățam în rime, Cerșită pe mătăsuri fără s-o știe nime. Și vulgu-n piața rondă va izbucni în mugeri! Ci ridicîndu-ți roba, pe fesele splendide C-o micșunea voi bate însemnul de Poet!! Apoi voi sta-ntr-o rînă și piersici voi deschide Și, savurînd alene grețoasele omide, Voi porunci surgiul să mîie mai încet. Vei fi atît de tristă și blînd nedumerită De rînjetul ce-mi joacă pe-obraz, c-o să mă rogi, Îngenunchind în pulberi, cu tîmpla
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
apartament cu piciorul de ghips ca un pirat. istoria asta va trebui gândită de purtătorul de măturică. emoția lui zace deocamdată pe undeva prin gunoaie dumnezeul din micro doișpe dumnezeu e un cerșetor bărbos cu haine soioase stă într-o rână pe trotuar la catedrală. cerșește de la trecători. e bine să-i dai. nu e literalmente necesar să crezi în el. ajunge teama ceva speranță e chiar prea mult. nu poți fi dumnezeu dacă nu te-așezi jos dacă nu ceri
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
Cioancă, gradatul rău care avea boală pe teteriști: Infandum, regina, jubes, renovare dolorem... poruncești, regină, să reînnoiesc o durere de negrăit!... De ger, recrutul înghețase în contact cu zăpada întărită, în ciuda exercițiului fizic impus. O clipă, se întoarse pe o rână în omătul bătătorit, și, privindu-l de jos, pe gradat, cum își sugea mucul țigării, dincolo de cotor, fără să se ardă, chiștoc pe care-l ținea strâns între două dește, între arătător și cel gros, îi adresă latinește vorbele urâte
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
lui de reședință. Am fost chiar colegi de bancă. In ciuda vicisitudinilor, NICU strălucea printre elevi. „Ochelaristul” - cum Îl porecleau puștanii, a descoperit scena și microfonul de foarte timpuriu. La căminul cultural, care și-acum se mai ține Într-o rână, NICU se producea cu scheciuri și poezioare satirice de el scornite. La vremea aceea l-a descoperit Mircea Crișan care l-a dus pe marea scenă a Bucureștiului. Privind viața prin ochelarii lui magici a descoperit lumea, a studiat, s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
poartă”, strigă o vecină de peste drum. Gheorghiță găsește cheia, o cheie mare, ca de la biserică. Intrăm. Sub poarta mare, cărămizi de văiugă, bârne... tavanul e spart, într-un loc se vede trestia de sub tencuială. Un pavilion de lemn într-o rână, în grădina plină de scăieți. Bucătăria de lângă casă, fără sticle la ferestre. În dreapta mea, sute de teancuri de ziare vechi. Pășim în casă. Pe o masă, resturi de mâncare. În soba mare se află Titus Oancea. „- Aprindeți lumina! ” ne spune
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
presărate, construite fără nici un plan de sistematizare prealabil, ci așa cum a dat Dumnezeu și cum a permis albia șerpuitoare a pârâului, case răzlețe. Părăsite. Cu tencuiala căzută. Cu țigle lipsă și pereți gata să se prăbușească. Cu garduri într-o rână. La un moment dat, cineva ne face disperat semne cu mâna. Un timișorean bucuros că vede o mașină cu număr de Timiș. Crede că vrem să cumpărăm o casă. Ne-o oferă chiar pe-a lui. Ne pare rău, nu
Agenda2004-35-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282804_a_284133]
-
moartea îmi va fi la fel de nemiloasă/ ca moartea pe care dumnezeul celorlalți o pregătește/ pentru fiecare dintre ai lui în parte./ pe dumnezeul meu eu însă-l pot ierta și pentru asta,/ el n-are habar, doarme căzut într-o rână pe masă,/ când mă rog nu urlu, el oricum n-aude,/ abia lălăi un cântec deșucheat, mă clatin spre el, îi caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
lua forma de iluzie a vieții". Și gîndeau mereu nu la însoțire ci la moarte, viața distrugîndu-i lent. Plecară în Italia unde Alexe cunoștea un bătrîn sculptor căruia, firește, i-a comandat o statuie înfățișînd-o pe Maria culcată pe o rînă. Acolo, la Neapole, în timp ce statuia prindea viață, el, firește, se plictisea infinit obosit. Statuia a ieșit desăvîrșită și, luînd-o cu ei, s-au reîntors în țară, mereu contemplînd-o. S-au descoperit, brusc, copleșiți de tăceri prelungite, lâncezind într-o atmosferă
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
Inchiziției precum și de pasiunea sîngelui arab stropind de atîtea veacuri pămîntul Castiliei,... Așadar, îi prindeau pe franțuji și-i tăiau în două, cu ferăstrăul! - îmi spuneam îndepărtîndu-mă repede. Uitasem de tabloul lui Goya. Plutonul de execuție, francez, aplecat într-o rînă, la comanda foc!... executații, strînși grămadă, cu gurile contursionate de groază, cu brațele dramatic azvîrlite-n sus...
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
conetabil de Franța,/ dezaprobând mezalianța/ prințului cu madam Grand?// Unde mor, unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase/ și-ai taloanelor roșii?// Ce face-se, oare, cu-atâta credință ciudată/ când scris e ca totul să cadă-ntr-o rână;/ spune-mi, servitoare bătrână, bătrână,/ ce-a fost odată ca niciodată?". Manualul de întrebuințare a ziarelor Vădit lucru, mișcările politice ale ultimelor zile îi găsesc din ce în ce mai nepregătiți și pe cei mai încercați editorialiști. Însă, cum editorialistul scrie, dar nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
să livreze anual între două și trei sute de mii de absolvenți. Din această dilemă nu vom ieși prea curând: închidem universitățile sau dezvoltăm economia? O simplă privire înspre viața reală arată că procedăm anapoda: în timp ce economia e căzută într-o rână, așteptându-și obștescul sfârșit, universitățile prosperă într-o veselie. N-a trecut nici o săptămână de când guvernul a autorizat - călcând în picioare cu brutalitate legea! - opt mai mult sau mai puțin dubioase universități particulare. Întâmplător, tocmai cele în care s-au
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
măsurau cu o ruletă distanța dintre pat și perete, în vreme ce altul făcea poze cu un aparat acoperit cu o pânză neagră, ca fotografii de prin parcuri. Doamna Forbes nu se afla în patul răvășit. Era trântită pe jos, într-o rână, goală, într-o baltă de sânge uscat care mânjise toată pardoseala camerei, și trupul ei era ciuruit de lovituri de cuțit. Erau douăzeci și șapte de răni mortale, și după numărul și sălbăticia lor se vedea că fuseseră făcute cu
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
tine moarte; culcat pe basme și adormit pe vise, drumurile toate mi-s închise, trecutul îmi fuge ca o oglindă scăpată-n tuș, mi-e teamă să mă-ntorc la fântână, verdele s-a făcut mov, adorm mereu într-o rână, când tristețea oftează-n alcov; trec mereu frunzele toamnei prin noi când sufletul privește-napoi. miercuri, 12 aprilie 2017 Referință Bibliografică: mi-e teamă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2294, Anul VII, 12 aprilie 2017. Drepturi
MI-E TEAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383647_a_384976]