8 matches
-
cu aripi albastre de vis aleargă cu coamele-n vânt iar sirepii și pasc din cuvintele care le-am scris cu mâini tremurate pe marginea stepei. Și vin bidiviii, nostalgici nebuni, le dau trecătorii iar tăvi cu jăratic și trec rânchezând, bântuind prin genuni s-aducă pe tâmple iar albul iernatic. Cu ei eu mă duc însetat de iubiri, spre malul de-apus, spre ziua-n amurg și-n sufletul plin de atâtea rostiri, sunt calul sirep, sunt calul cel murg
ŞI-N NOAPTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 by http://confluente.ro/Si_n_noaptea_leonid_iacob_1373040991.html [Corola-blog/BlogPost/363876_a_365205]
-
la muniții. Acum ne odihneam, eu dormeam pe câteva brațuri de coceni lângă botul cailor, focul se liniștise și, când totul părea că s-a sfârșit, mă trezește un răpăit scurt de mitralieră, venit foarte de aproape, urmat de un rânchezat de cal...Imaginea lui o am permanent în minte, nu numai oamenii, dar și animalele au un gest suprem în fața morții: se ridicase în două picioare, retezat peste gât și zbira ca nebun cu sângele târâș, țâșnindu-i din vinele
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1443032141.html [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
printr-o criză de gândire comparabilă numai cu deprecierea valutei. A scri începuse să aibă un înțeles înainte de 1916. A scri b...a = ba, b...e = be, b...i = bi este a scri, evident, dar a scri așa, sau a râncheza, sau a umbla pe bicicletă e cam acelaș lucru"252. În textul publicistic caragialian, spre deosebire de cel arghezian, comicul exclude agresivitatea. Nu o suprimă, nici nu i se substituie, ci, pur și simplu se instituie autonom. De aceea, pe palierul comic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de-nspumatu, Și împodobit cu flori, Tot cu flori de fete mari. Când la joc el mi a sositu, De pe cal s-o coborâtu Ș-încă-n horă mi-o intratu Și-ncepură a juca, A juca și a striga. Murgu afară râncheza, El din gur-așa grăia : - «Rabdă murgu, ne-adăpat, Ne-adăpat și nemâncat, Cum rabd eu neînsurat. Că dacă m-oi însurară, Eu mai bine te-oi țineară, De mâncare că ți-oi dară Tot grâu roșu vânturatu, Cu ferdela-amăsuratu, De-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
domnule doctor, șopti Culi ațâțat. Ne înșală! Domnul Ionaș Popa a căutat a doua oară crucea lunetei și a pus-o în fantasma din ceață. A tras. S-a auzit un rânchezat cum nu s-a mai pomenit niciodată să râncheze un cal; pe urmă o fugă prin vreascuri; pe urmă poiana s-a închis în tăcere. Și s-a întunecat de înserare negura. Au stat neclintiți, cu urechea întoarsă cătră fundul curmăturii. Nu era de bănuit vreo altă mișcare. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sfârșitul, iar carnea răsfiartă o vom da halcă cu halcă la porcii puși la îngrășat. Șefu' a mai zis că supele cu făinuri și adaos de sânge îs numai bune pentru purcei, care vor crește ca niște mânji și vor râncheza ca armăsarii, mai ceva ca cei de la Brașov despre care au scris prin gazete. Dorea și el să-și vadă chipul pe prima pagină și să se fălească prin sat că despre el se spune că-i stahanovist, spărgător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Măi bădiță băiat prost Dar a sară unde - ai fost? C-a vinit altul mai frumos, Mai frumos și mai subțire, Nu ca tine-un prost din fire. 294 Pânză, pânză, fă-te mânză Și te du la mam-acasă Și rânchează doar te-a țasă. 295 Țurcă, țurcă, Rea de furcă, Pune furca și te culcă Și te scoală somnoroasă Vi găsi cînipa toarsă. Dar cînipa când s-a tors? Scoborând pe scară-n jos Tot cu știucu de slănină Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. Romanticii cădeau în melancolii în fața lacurilor. Pe Alecsandri îl umple de o surdă spaimă șuierul vîntului: Ziua scade: iarna vine, vine pe crivăț călare, Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare. Boii rag, caii rânchează, cânii latră launloc, Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc. Prin temperamentul său de șopârlă, Alecsandri notează în chip fericit plăcerea nemișcării la soare, pirotirea euforică: Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]