1,145 matches
-
șnițele de productie proprie nu veti reuși să le dovediți lui Pleșu, Liiceanu & Comp. calitățile unui om de stânga ce afirmați că, brusc, ați devenit. Sunt inca mulți cei care va urmăresc pentru a vedea dacă nu cumva sunteți acea rândunica ce anunță, daca nu primăvară, cel putin desghetul. Nu ii dezamăgiți !
Moft by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83012_a_84337]
-
stringere a strînge, rivus rîu drîmbă (sl.) geamlîc (tc.); î din o: fontana fîntînă (=fôntână!), longum lîngă (=lôngă!) monastiri (sl.) mînăstire (mônăstire!) limoni (gr.) lămîie (=lămôie!) gond (magh.) gînd (=gônd!); î din u: aduncum adînc (=adûnc!), perturnicula - potîrniche (=potûrniche!), hirundinella rîndunică (=rûndunică!) gîndac (=gûndac!), mîrșav (=mûrșav!), zvîrli (=zvûrli!), smîrc (=smûrc!) (sl.) tărîm (tc.) (=tărûm!). Pentru că, în cazul cuvintelor în care sunetul î provine dintr-un a, numai aproximativ o jumătate (15% din total) sunt de origine latină, așa încît â-ul
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
a murit era bătrîn ca o balenă, nu s-a purtat niciodată urît și s-a dus liniștit pe lumea cealaltă. Gîndul că ar fi putut să cadă și să putrezească în marginea drumului, ori lîngă o fîntînă, ca o rîndunică moartă, era pentru el un motiv de îngrijorare și de tristețe. Jeremías Rosslare a fost un prieten de care și acum îmi amintesc cu emoție. El mi-a dat să beau din sîngele lui ca să prind puteri cînd, la opt
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
livrescul și cu arta, în care își poate găsi expresia fără teama păcatului: "Pasăre și om mîncăm în bună voire/ soră o simt, de mine ea nu se mai teme,/ fîlfîie fericită la picioarele mele/ ferecată-n arginturi: o carte" (Rîndunica). Graurului i se consacră un imn complicat de fervori trase în luxurianța asociațiilor: "L-am recunoscut după petele mari de pe gît/ din Zerolandia vine, ce are hotarele dincolo/ de frumos și urît.// Graurul ascuns în Casa scărilor, în Colivia Liftului
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
nu se îndură să taie din propriul text. Aceasta este impresia cu care rămîi după ce citești multe pagini care continuă cam în acest stil: "Făcuse oare-n acel moment conștiința mea un fel de pliu, o cută, un cuib de rîndunică thomian? Se adîncea deodată țeasta mea casa-n ruine și eu însumi în mijlocul ei, în fața oglinzii din mobila străveche? Mă găsesc deodată în centrul minții mele, ochi în ochi cu un frate tăcut?" etc. Astfel de dilatări nepermise ale întrebărilor
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
le aruncăm, le aud cum cad prin ani, limpezi ca lumina zilei. În vale, faptele clipei, descumpănite, galopează, strigând din vârf de copac în vârf de copac, dar amuțesc în aerul mai rarefiat decât cel al prezentului, și alunecă, precum rândunicile, din vârf de munte în vârf de munte, până ce dau de platourile cele mai depărtate, de la hotarul ființei. Acolo toate acțiunile noastre, limpezi ca lumina zilei, se prăbușesc nu în abis, ci în noi înșine. Conexiune Privește copacul cenușiu. Cerul
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
peste colină un bărbat își trece orele decapitând maci o femeie trage cu arcul în soare azi-noapte mi-a explodat într-un ochi lumea De pe gura închisă a unui portret toată luna septembrie copiii din cartier au călcat numai pe rândunici moarte în timp ce se jucau cu o mască de aur prinzând în ea frigul abia coborât de pe culmi apoi îl lăsau liber și tăceau în schimbul unei frunze uscate ce cădea dintr-un frasin despre un câine care și-a început râsul
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
Necunoscutul era chiar în fața noastră semăna cu un mare strateg semăna cu un ilustru savant l-am privit cu admirație îndelung foarte atenți să nu-l tulburăm deodată în spatele nostru am simțit un foșnet pași ușori ca niște aripi de rândunici o mișcare bruscă a cerului și a pământului și când ne-am întors puțin foarte puțin privirea înapoi ceva s-a cutremurat din temelie nu eram singuri îl priveau împreună cu noi pe Necunoscut toți cei pe care îi întâlnisem - într-
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
tolba Ta, Stăpâne! Lansează-mă în spațiul infinit. Să mă întorc în cuibul ce rămâne Vârtej stelar, ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre grâne. Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale, vezi, adesea, stoluri. dintr-o pădure numai fagi, Unde am intrat julindu-mi rău genunchii, Copil, ce caută un cuib de fragi, Și-mbrățișează crengile și
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
poți să te vaccinezi împotriva alămurilor? si a talgerelor?! - când te strigă pe nume aramă sunătoare/chimvalzângănitor. după ce, ani de zile, ai hrănit-o din palmă pasărea cântătoare ce s-a însirat, ca pe sârmele de telegraf un stol de rândunici, de la clape la coarde, ai putea să-ți ghicesti viitorul - de unde nu-ți stii nici trecutul, nici... - în măruntaiele ei? duhul sfânt, care sălăsluieste în lemne, se teme de carii ca orice suflare de viermi? cu opt găuri si arsă
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
o taie nici o coasă, nici un hrisov și nici o vamă, Atotușor, când Dumnezeu îl cheamă. Fericiți Cum a putut să schimbe aceste fiare în miei și aceste lăcuste înfometate să le întoarcă din pustiire? cum mi-a adus mie scrânciob și rândunici și puii de bibilică uscați în chimire? Pepenii cu miezul și cocoșul roșu împușcați de semințele de tăciune, râul ca o armură de Crăciun, stratul cu măciulii de mac, decapitate anume pentru un ospăț pe frunziș de alun. Așezi rotundele
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
un copil strivește sub călcîie branhiile unui pește păros/ un copil o cere în căsătorie pe Scufița Roșie/ un copil își pune pe rană o aripă de fluture/ un copil dorește să-i crească mustăți ca atare își lipește o rîndunică sub nas” (Un copil). Ce e acest copil căruia i se închină un imn jemanfișist decît un poet in statu nascendi? Un poet spontan, apt a se produce la infinit? După cum poetul nu e decît un homo ludens, un copil
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
anii ´80, ultimul poem invocând Parisul și alte "strigăte" franceze) sunt reminiscențe simboliste. Dar mi s-a părut destul de surprinzător să identific ecouri argheziene în Cântec de iuboste (în versificație și în impudoarea aproximativă: "Saltă-ți rochia să-ți văd rândunica adormită", ca "bujorul negru și fetia" în Rada) și în Cheile (multiplicare a încuietorilor, lacăte și zăvoare, dintr-o dorință de protecție a secretelor: "O zână veni din pădure/ Cu cheile zăngănind ușure" etc.). De fapt, stepa, cheile, pustiul existau
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
d-sa vine cu o viziune în care suficiența habituală a "științei" cedează pasul unei înfiorate participări la lumea creației, răspunzînd în misterioasa organicitate a vitalului: "Căci ne întrebăm: în ce măsură un ordinator ce dirijează zborul rachetei în haos e superior rîndunicii care, primăvara, își părăsește cuibul titirit în coroana unui faraon - unde îi plăcea lui Téophile Gautier să-l vadă - și nimerește fără șovăire la cuibul ei de anul trecut, lipit pe grindă sub streașina căsuței babei Smaranda din Tupilați?!" Inutilă
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
spre profunzimile cerului, conștiința păstrează ceva din certitudinea teluricului, pornești către infinit cu senzația solidei sprijiniri pe pământ. Astfel, aventura visării e scutită de balansul imponderii, pătrunderea privirii în aerian se asociază cu traiectul ascuțit al săgeții și al zborului rândunicii. La marginea mării însă explorările infinitului îți dau sentimentul plutirii, inconștientul introduce în substanța visării ceva din zborul plan al pescărușului, din rotirile lui netezi. Marea e un poem al ritmului. De la murmurul ei, până la pânzele ei colorate, când mai
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
Sanda Movilă Pe scriitoarea Sanda Movilă, soția lui Felix Aderca, am cunoscut-o în casa prietenei sale Ticu Archip. Era mărunțică, slabă, însă vorbăreață și veselă ca o rândunică. Ne întâlneam zi de zi la Casa Scriitorilor, unde luam masa. Sporovăiam despre una, despre alta, dar mai ales despre scriitorii care le fuseseră prieteni. Aderca era, în ciuda vervei lui, amărît că nu se scrie despre cărțile lui, dar mai
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
RÂNDUNICA Soarele strălucește din nou ca un diamant în înaltul cerului. A sosit mult așteptata primăvară, însoțită de un alai de păsări călătoare. Într-un copac bătrân și scorburos și-a construit cuibul o rândunică. Cu bucurie și-a regăsit o
Rândunica. In: Alabala by Jicman Alina () [Corola-journal/Imaginative/573_a_707]
-
RÂNDUNICA Soarele strălucește din nou ca un diamant în înaltul cerului. A sosit mult așteptata primăvară, însoțită de un alai de păsări călătoare. Într-un copac bătrân și scorburos și-a construit cuibul o rândunică. Cu bucurie și-a regăsit o veche și dragă prietenă: vrăbiuța cea gureșă. S-au bucurat de revedere și toată ziua se joacă împreună în înaltul cerului. Dar timpul trecu și sosi toamna. Așa că rândunica trebuia să plece. Cu lacrimi
Rândunica. In: Alabala by Jicman Alina () [Corola-journal/Imaginative/573_a_707]
-
și-a construit cuibul o rândunică. Cu bucurie și-a regăsit o veche și dragă prietenă: vrăbiuța cea gureșă. S-au bucurat de revedere și toată ziua se joacă împreună în înaltul cerului. Dar timpul trecu și sosi toamna. Așa că rândunica trebuia să plece. Cu lacrimi în ochi și-a luat rămas bun de la prietena sa: Îmi pare rău, dar trebuie să te părăsesc! Eu nu pot înfrunta frigul aspru al iernii, ca tine. Știu, dar sper să nu mă uiți
Rândunica. In: Alabala by Jicman Alina () [Corola-journal/Imaginative/573_a_707]
-
piele brodate cu flori ciubere de lemn strînse-n cercuri de fier paturi cu strijeac de cînepă umplute cu foi de porumb perne moi îndesate cu pene de pasăre scrinul din lemn de nuc vopsit albastru cum e cerul senin cu rîndunici purtînd fire de iarbă în cioc lampa de gaz afumată în fereastră și-n loc de geam o bășică alburie cu vene subțiri de sînge închegat războiul de țesut întinzîndu-și împărăția ca un uriaș păianjen - ies afară încolțit de teama
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
din regiunea semnalului sfânt, Muntele dus la cer de vânt. Prezența ta mi-e corp în timpul În care mai trăim Pentru a ne spune cuvintele de pe urmă. Ele au potopul drept oglindă, Au ființă arzând de săgetător, Au țipătul de rândunică Pe când îl ține pe Dumnezeu în zbor. * Se înveșmântă în mine un ultim copac Și dacă vreau să mai visez Mă prind în brațe ca frunză. Sunt deodată sfâșiat, îmbucătățit, Dat de mâncare fiecărei îmbrățișări. Așa rămân o piele tăbăcită
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
o lume în care labirinticul și aleatoriul vor deveni motive recurente, ca în această altă lecție de morală: “nesfîrșite canonade / cu mingi de biliard / și opinii despre durere / omul ștampilat iese pe bicicletă / să-și înalțe zmeul / un dragon mănâncă rândunica din zbor / nu cunosc altă lecție de morală /.../ se arde mereu câte un bec / și mă gîndesc la filamentul plăpând / care tremură ca un pui / cu gâtul tăiat”. “Spații ochiuri de năvod”, “capcana acestor caleidoscopuri”, “o bilă căzută în labirint
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
cei cinci ani în care Petra fusese închisă. Am poreclit-o Prigorița, sunt sigur că i-a plăcut - nimeni n-ar mai fi "ponegrit-o" cu numele unei extraordinare zburătoare. îmi sugeraseră asta și sprâncenele ei stufoase, "în coadă de rândunică" - știut fiind că prigoria e de fapt o rândunică mai mare. în sinea mea dorisem să-i pot face cadou un scaun cu rotile rabatabil, căutasem, ba chiar descoperisem unul la "Mica publicitate", dar prețul era enorm pentru posibilitățile mele
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
poreclit-o Prigorița, sunt sigur că i-a plăcut - nimeni n-ar mai fi "ponegrit-o" cu numele unei extraordinare zburătoare. îmi sugeraseră asta și sprâncenele ei stufoase, "în coadă de rândunică" - știut fiind că prigoria e de fapt o rândunică mai mare. în sinea mea dorisem să-i pot face cadou un scaun cu rotile rabatabil, căutasem, ba chiar descoperisem unul la "Mica publicitate", dar prețul era enorm pentru posibilitățile mele de atunci. Mă mulțumisem, răzbunător, să rețin absurdul formal
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este Acolo, rădăcina ta este ... Înfiptă adânc, mustește în ogor, Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iar Ciripindu-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară”. Acasă este ... doar acasă ... Citește mai mult Acasă esteAcolo, cald ție îți este ...Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă.Grijulie, ca
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]