848 matches
-
nopți încercând să refac la București sau prin țară această amintire frumoasă. Era atât de multă bucurie în atmosferă aceea de revoluție relaxată, de subversiune zâmbitoare, încât mi s-a părut că merită promovată oricând împotriva poeticii violente descătușata, cu rânjete și urlete, de muzică rock. Din păcate, în România cultură de club a muzicii electronice i-a captivat pe noii rebeli doar ca pe un ingredient secundar într-un cocktail cu fițe, neamuri proaste și interlopi. Nu sunt un purist
Insurgenţa veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82951_a_84276]
-
îndeamnă să fii bun de Crăciun nu e decât o dovadă în plus că oamenii sunt răi tot restul anului. Mai zice și că nu crede în Moș Crăciun, dar crede în MasterCard. Și zice toate lucrurile astea cu un rânjet pe față. Pe undeva, îți vine să-i dai dreptate. Sărbătorile de iarnă au destule neajunsuri: supralicitează consumul, produc inflație, poluează și, nu în ultimul rând, îngrașă. Teoretic, ai putea fi de acord cu cei care nu le iubesc, dar
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
să-i dai dreptate. Sărbătorile de iarnă au destule neajunsuri: supralicitează consumul, produc inflație, poluează și, nu în ultimul rând, îngrașă. Teoretic, ai putea fi de acord cu cei care nu le iubesc, dar ceea ce nu le poți ierta este rânjetul cu care le desființează fără drept de apel. Ție poate că Sărbătorile ti-aduc aminte de copilărie. De familia care se adună să imbodobeasca bradul, de mustață Moșului care semăna cu a vecinului de palier, de cadourile după care tanjisei
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
cu elanul tău sărbătoresc, cu goana ta după brad, decorațiuni și sarmale, cu urările tale care se cer mereu întoarse, nu faci altceva decât să răsucești cuțitul în rană. Și te mai întrebi de ce-și debitează zeflemeaua cu un rânjet pe față. Nu face altceva decât să-ți întoarcă zâmbetul ingenuu cu care ai tupeul să-l inviți să-și retrăiască traumele din copilărie. Dar eu cred că lucrurile pot fi tranșate și altfel decât că un dialog al surzilor
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
un sadic. Dacă “sadicii” s-ar purta cu adevarat creștinește și n-ar mai juca tontoroiul pe suferințele celor mai puțin norocoși decât ei, “cinicii” ar fi mai puțin solicitați și s-ar integra mai ușor în peisaj. Cu timpul, rânjetul s-ar estompa și ar face loc unui surâs ambiguu, care ar face viața “sadicilor” mult mai ușoară. Nu vreau să spun că “cinicii” ar începe să creadă peste noapte în Moș Crăciun. Dar nici cardul lor bancar nu se
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
am ramas înmărmurit la vederea tabloului unei audiențe atât de puțin educate, și mi-au venit în minte flashuri cu imagini de șezătoare pe marginea sântului în mahalale, în care “unul mai deștept” jicnește, iar mâncătorii de semințe strâmba un rânjet tont care le arăta dinții stricăți. Încerc să mă consolez cu gândul că cei adunați în tribunele studioului au venit prin intermediul unui casting de ziar, deh...oameni care n-au ce face acasă. Scandările iditoate ale sloganurilor la începutul emisiunii
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
obosite ținta aproape uitată. Dar pentru că s-a gândit la toate astea, Dan a rămas cuminte în ghearele tigrului din vis, așteptându-și prietenii să vină și să se împărtășească nestingheriți din trupul sufletului său, ba chiar cu înțelegătorul lui rânjet blând să le șoptească printre dinți: "...Gagiilor, mai întâi scoateți ștecherul din priză..."". Ai pomenit de profesorul Crohmălniceanu. Este omul din literatura română căruia i-am fost întotdeauna recunoscător. În ultimii ani au scris destui critici și oameni de mare
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
schimbul, într-un registru argheziano-celinian, pe tema: "Ce vremuri trăim!" Ce mizerie! Ce senzație de descompunere! Ce lipsă de perspectivă! Ce silă! Silă de lume și silă de propria neputință, silă de silă, SILĂ!... Dincolo de defularea într-un fel de rînjet cinic, se decupa, simplu și înspăimîntător, un fapt: oricît de irațional ar suna, să ne ierte Dumnezeu, dar avem cam aceeași stare - de împotmolire fără speranță - de la sfîrșitul anilor '80... În plin dezastru, interlocutoarea mea vine cu o poveste: la
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
doar cu ceea ce miile de lingăi deprofesionalizați de la TVR ne oferă cu o generozitate de fochiști ai infernului. Ce va ieși din toate acestea, nu e greu de anticipat. Oriîncotro te uiți, doar lume dezamăgită, iritată, bântuită de angoase. înafara rânjetelor tip "Vacanța Mare" sau "Țociu și Romică", a zâmbetului-țiplă al Andreei Marin, românii au uitat că există și alte expresii ale feței decât rictusul, stânjeneala ori încruntarea. Micile bucurii ale vieții sunt ascunse cu grijă, așa cum fiara ascunde în bârlog
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
în întîmpinare", în timp ce, în varianta scurtă, același text nemțesc e tradus prin "statuia ne-a rînjit"... Poate, un bust, să rînjească? Mai ales cînd nu rînjește defel? Dacă rîndurile de față ar fi un pamflet, aș spune că ideea de "rînjet" poate fi asociată mai degrabă demersului cinematografic. Dar ele nefiind un pamflet, voi spune doar că viciul de fond al filmului ține, probabil, de scenariu. Deși invizibil, scenariul unui asemenea documentar e de o importanță capitală. În ochii unor autori
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
individual și colectiv, proiectată apoi în realitate ca o cosmologie. Există printre personaje estropiați aproape dostoievskieni, pândind pe după garduri și menind a rău. Iată un exemplu: "făptura vânzătorului, o corcitură slinoasă, cu tălpile negre și crăpate, cu gura știrbă și rânjet hidos, fructul unei împerecheri nefericite, rămas singur pe lume de la vârsta de trei ani". Există un filon eliadesc al fantasticului prozelor lui Marius Tupan în finalul deschis al unora dintre ele, în desincronizarea personajelor și materializarea bruscă a amintirilor, dar
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
silă prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic? Cât timp încă voi accepta toate părerile uitându-mă pe mine însumi cu un aer atât de prietenos? Cât timp trebuie să mai suport loviturile până când o să-mi cadă de pe față rânjetul ăsta caraghios? Cât timp încă trebuie să mă las scuipat în față până când voi putea să v-arăt cine sunt? Cât timp poate un om să-și nesocotească iubirea? Este atât de greu să spui adevărul după ce ai învățat să
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
prima săptămână a lui August... Câte ceva din previziunile meteorologilor începe să se adeverească și e bine... A reînceput campionatul de fotbal, ediția 2006/2007, precum și primele bătălii între suporteri. Iar Scaraoschi, sfidând legea copiraitului, ciordește din Geneză spunând cu un rânjet: -Da, văd că e bine! Ahtiate după senzațional, toate televiziunile transmit momente de la meciul Poli Timișoara - Steaua care s-a soldat doar cu trei suporteri răniți. Nu e cine știe ce, dar e semn optimist că o seamă de obiceiuri naționale se
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
la marginea mea, să-mi las mîna/ din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea./ îmi iau mai bine o alta. și asta poate fi falsă./ și eu am umblat, deci, odată cu o amintire/ în brațe / (și mă gîndeam, cu un rînjet/ rău, că într-o carte celebră, nu mai știu cine/ umbla cu propriul său cap prin infern, luminîndu-și/ drumul). și parcă nu e totuna?" (dar sînt și amintiri adevărate). Dornică de-a se elibera prin extrapolare obiectuală, anxietatea poetului recurge
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
aerul din care-a respirat Dumnezeu și pe care heruvimi vulturești l-au tăiat cu aripile. 5. Ori drum îngust, ori eternă apă, tălpile mele plutesc la fel prin timp. Piatră sau cenușă, oricum ai fi, la fel vezi moartea. Rânjetul sau lacrima mea, peste toate, încearcă să scânteieze cuvinte, piatra și cenușa amarnic le-ndoaie, încearcă să scânteieze cuvinte. Eu stau la hotarele morții ca azi după ieri. De ieri nu pot vorbi decât bătrânii și piatra care i-a
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
stânga la dreapta-n cărucior și-i dă bariu cu biberonul la ore fixe pășim într-o lumină etilică fețele ni se lichefiază încet curg pe umeri pe piept pe scrisori - lumânările - flacăra-nghite vânătăi asortimente în cerneală și-un rânjet rânced până i se-apleacă sub cearșafuri fumul ne desface umbra de noapte ca pe indigou cum scrijelești cum mâzgălești mi se ia pe piele sau înăuntru în aerul expirat - scene de final și angoasa și difuzele amețeli mai salvează
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
iau de la capăt spre asfințit. III Promisiunea morții amânată Epave agonizând Pe treptele Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul corbilor Iluzia morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și ieșind din mama Gange Raiul și curățătoria aleșilor Rufele se bat de pietre și se întind la soare Pe cea mai veche bucată de pământ Râvnită și respingătoare Leproși, cerșetori
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
sânge rece a zeci din cei pe care-i considerase suspecfi; printre ei, si mai mulfi ofi-teri ai armatei române care avuseseră neșansa de a-i fi ieșit în cale. Mic, sfrijit, degenerat, cu o figură chinuita și cu un rânjet care te îngheța, el era față văzută a puterii ce se cocea în umbră și care-1 lașase să zburde în voie și să bage groază în cei care ar fi cutezat s-o conteste. Până când revoluția 11 scosese în prim-
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
vede cum vine salvarea, cum oprește. se întoarce cu spatele. îl roagă pe artistul plastic să se uite în locul lui, să vadă dacă se grăbesc, dacă bunicu are cuvertura peste față. kirilă se uită la o vitrină și vede un rânjet urât cum i se întinde pe față. îi tremură mâinile. îl întreabă pe artist: e mort. el: trebuie să te duci. înseamnă că e mort, își zice kirilă. gata. și kirilă vrea să meargă și nu poate, nu poate deloc
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
ieșea zgribulită, clănțănind cu toate cele 50 de grade ale ei. Din grad în grad, pădurea se apropia. Piatra ponce a palmelor aștepta saliva aspră a muncii. De pe umerii oamenilor, topoarele își expediau reciproc luciri războinice, ca pe niște bezele. Rânjetul fierăstraielor tânjea după sângele copacilor, ca după pastă de dinți.” (În țara noastră, porcul și bradul sunt frați, din vol. Bar de stepă) Cătălin Mihuleac, Bar de stepă, proză scurtă, Editura Timpul, Iași, 2001, 176 p., f. p. Cătălin Mihuleac
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
adevărată calamitate că destule personaje de prim-plan ale societății civile au jucat fraudulos. Nefericitul caz Doinaș constituie doar cea mai recentă dezamăgire dintr-o serie funestă. E greu să mai fii convingător în raport cu profitorii comunismului când ai de înfruntat rânjetele lor satisfăcute: „Hai, bă, lăsați-o mai moale cu textele despre moralitate! Vă avem la mână pe toți! Cei mai buni dintre voi au turnat cu nemiluita la cei mai proști dintre noi!” Când ești lăsat în off-side în felul
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
Că România e condusă, direct sau indirect, de indivizi mânjiți până-n măduva oaselor sau murdari doar pe la mustăți cu mizeria morală secretată de securiști, e o axiomă. Dai puțin de-o parte stratul de vopsea și dincolo de surâs se ivește rânjetul respingător al turnătorului.Cum naiba se face că băieții cu ochi albaștri au căzut nu doar în picioare, ci și în... sus? Mulți dintre ei au ajuns în poziții și la beneficii de neimaginat înainte de 1989. Păi, să nu dai
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
ne înfățișează spectacolul jenant al unei minți declasate, în pană de idei și imaginație, reluând la infinit aceleași șmecherii vizând cronologia narării și parodierea grosieră a unor situații de care cinematografia s-a plictisit de multișor. Doar astfel îmi explic rânjetul de satisfacție al acestui personaj completamente iresponsabil, fericit să-și lege numele de încă un scandal mediatic.) Fahrenheit 9/11 e un documentar ce-și propune să demonstreze malignitatea regimului Bush. Și, pe cale de consecință, a Americii condusă de acesta
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
se îndoiască de seriozitatea actualului președinte, e și acum prezent. Când vorbește în public, George W. îmi amintește cumva de Bruce Willis, care nici în multiplele Die Hard, nici în super-dramaticul Armageddon nu a fost în stare să scape de rânjetul șugubăț atârnat în colțul gurii, reminiscență probabil a începuturilor lui artistice ca actor de comedie. E adevărat că sunt obișnuit să văd zâmbete nelalocul lor pe fețele politicienilor, președintele României fiind unul dintre aceia pentru care funcția politică pare o
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
cei mai tari, dar sub firul ierbii! La Sofia, politicienii au înțeles ce avantaje pot trage din relațiile internaționale ale fostului rege. La București, Iliescu i-a atârnat Majestății Sale o tinichea lucitoare în piept doar ca să-și poată reflecta rânjetul bolșevic într-o oglindă înnobilată de ființa bietului nostru Rege. Bulgarii au știu să-și așeze moneda plăpândă sub scutul băncilor germane. Noi orbecăim, de cincisprezece ani, după inspirația portică a lui Mugur Isărescu. Iar acum, când am dat de
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]