124 matches
-
în vasta și orbitoarea semiobscuritate, pâlpâi agonic. Deodată proteza unui picior, proteza unei mâini și o perucă bărbătească se detașează de grosul masei. Mâna, suprapusă piciorului vârât într-un bocanc militar, se cațără pe coama unui gnais, fluturând în degetele rășchirate peruca decolorată. Un glas cavernos împunge zarea, făcând uriașul convoi să se oprească și să asculte Inspirata Tripletă: „Încotro te îndrepți, Popor al Protezelor, spre ce țel iluzoriu îți porți pașii? Lumina aceea e înșelătoare, Universul spre care ne ademenește
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_marsul_suicidar_al_pro_ion_iancu_vale_1343037142.html [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
târzie, când unele din frunze erau deja îngălbenite, cu câteva zile înainte de începerea anului școlar, temutul Friță, căci acesta era numele său, fusese găsit de câțiva derbedei din cale afară de curajoși într-o avansată stare de ebrietate, sforăind cu picioarele rășchirate, întins pe patul aflat în colibă. Unul dintre ei, un anume Tarzan, cunoscut prin actele sale de bravadă, în timp ce acesta se zbătea, îl legase cu mâinile la spate de un spalier, arzându-i cu un chibrit mustățile demodate, zburlite în
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
din satul Valea Morilor și Lili Nădrag “din Valea Mirii, la numai câțiva kilometrii de Vecinești. Valea Mirii, este și acum un sat situat pe malurile bălților dunărene ce se desfășoară în salbă, însoțind fluviul în drumul lui spre delta rășchirată ca degetele unei palme ce vor să împrăștie frumusețea și naturalețea peste timpuri.” Ceilalți și ei, majoritatea veniți din satele din jurul Vecineștilor, dar și localnici, copii de țărani, cu mici excepții, cuminți, cu conștiința datoriei care nu le lipsea din
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1447606205.html [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
și cu instinct polemic este și un fin observator, un peisagist (parcă, înrudit, cu V. Alecsandri): “Valea Mirii este și acum un sat situat pe malurile bălților dunărene ce se desfășoară în salbă,însoțind fluviul în drumul lui spre delta rășchirată ca degetele unei palme ce vor să împrăștie frumusețea și naturalețea peste timpuri.” NATURA este cadrul de liniște unde sufletele se deschid cu sinceritate, unde tainele iubirii pot fi împărtășite mai lesne, departe de ochii lumii: “Dimineața încă răcoroasă de
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1447606205.html [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
eram dar ochii mei prindeau culoarea sării” ( c su eo e ). Unica gingășie permisă e cea, paradoxală, a descoperirii unui cadavru. Modelul baudelairian apare adaptat unui moment autohton. E vorba de un soldat român, răpus de „tifus”, zăcînd, „cu degetele rășchirate”, la marginea unui tîrg de vite ( o î o c ). O viziune neagră îl îndrumă pe Dan Culcer la ștergerea convențiilor despărțitoare, la abandonarea iluziilor inutile. De ce să ne lăsăm amăgiți, după ca și înainte de decembrie, de retorica demagogică ce
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
Zamyatin spune că limbajul este un extraterestru superb, eșuat pe planeta noastră, care a fost capturat de maimuțe și hăcuit. Engleza e o bucățică din gît. Maggie și-l imaginează pe extraterestrul eșuat, o ființă pe bază de siliciu, poate, rășchirat ca un manechin dezmembrat. Doi saxoni și un gal Îi frîng gîtul și-l taie În bucăți, ca niște felii de pîine, pe care le halesc. Așa s-a născut limba engleză. Înțelege. E fată de la țară. Diavolul se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ea ce-i dicta inspirația. Și când se apuca să vorbească, împrumutase anumite metode de la Frazer - acea strategie personală de vorbitor în for care nu părea să sune întotdeauna cum trebuie într-o conversație intimă: el, cu genunchii lui lungi rășchirați, cu coatele așezate pe ei, cu mâinile împreunate, cu o căutătură perfect onestă și, ca o garanție în plus că va vorbi pe șleau, cu cărarea dreaptă și albă a părului lui nisipiu. Mimi îi urma stilul întocmai, pe cât putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de salariu de-al nostru în buzunarul cămășii. Au ridicat învelitoarea țeapănă și șifonată de pe el și l-am recunoscut, i-am recunoscut trupul lui negru și rigid, de parcă murise într-un moment de furie regească, cu pumnii strânși, picioarele rășchirate și un țipăt înghețat în cerul gurii, căci asta am văzut pe chipul lui. Îl cunoști? Da, e Ulace Padgett. A lucrat pentru noi. Ce-a pățit? L-a împușcat iubita, se pare. A arătat spre rana din pieptul mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
observase pe Diane în grădină dar, ca de obicei, nu schimbară nici un semn. Îl descoperi pe Rozanov discutând cu Eastcote, în același loc unde-l văzuse și George, care venise din direcția opusă, și se plantă în apropiere, cu picioarele rășchirate și mâinile împreunate, holbându-se la el. Se apropiaseră și alți câțiva cetățeni care-l recunoscuseră pe filozof, dar care nu îndrăzneau să-l abordeze. Oricum, John Robert nu o zărise și continua să discute cu Eastcote pe treptele uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert era comasată la capătul din față al patului, așa încât nu era prea dificil să ridice partea din spate. George văzu picioarele tubulare de oțel înălțându-se, mâinile lui încleștate pe ele, încheieturile degetelor albite din pricina efortului. Stând cu picioarele rășchirate și trupul încordat, se uita doar la ce era mai aproape de ochii lui. Deodată, se auzi o bufnitură și un puternic pocnet metalic când patul, eliberat de povara lui, scăpă din mâinile lui George și se răsturnă într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oribile extinse, de culoarea racilor fierți și răsfierți, în ulei clocotit. În mâna dreaptă, strânge șișul. Bine-nțeles! Și rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele. BEELZEBUB IV Printre picioarele rășchirate ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca pentru apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au dansat pe o muzică veselă. Apoi spectacolul s-a dezlănțuit. Tinerii în roșu au adus un paravan de lemn vopsit în portocaliu. O tânără într-un costum cu paiete roșii s-a așezat în fața lui, cu mâinile și picioarele rășchirate. Pe paravan erau desenate niște cercuri mari, în care scria „Corupție“, „Abuz“, „Nedreptate“, „Minciună“ și altele asemenea. Un cuțitar îmbrăcat într-un costum elegant, din stofă roșie, a aruncat vreo zece cuțite înspre fată, străpungând fiecare cerc cu înscrisuri revoltătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Petit Sauvignon, iar în România se cultivă în amestec. Are boabe mai puțin dense în ciorchine, verzi. Aroma specifică este pe fond „ierbos”. Produce mai mult cu 20%, dar de calitate mai puțin valoroasă ca Petit Sauvignon. Băbească neagră (Crăcană, Rășchirată) soi de bază în podgoria Nicorești. Soi pentru vinuri roșii de masă. Struguri mijlocii sau mari, conici, boabe rare, neomogene, mijlocii, sferice, ușor turtite, negre-albăstrui, pruinate. Produce 11 t/ha la Valea Călugărească, 15 t/ha la Odobești, 16 t
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
de tine, trivial spus unor crude biete ființi Sadoveanu, la doi-trei-unu? nu știu, de unde vrei să știu ce mesaj! pragul audibilului, oricum emitem mai mult paraverbale în satisfacția vorbirii, fazan cît lăstărișul neînfrunzit l-a dezvelit, mascul la moț, picioare rășchirate, țeapăn, biserica Budăi grîu verde în dominanta transport, Sîrca livadă, siloz în module cilindrice, numai frumusețea lucrurilor condamnate, n-ar fi rău cu omul, indiferent morții altora, dacă n-ar grăbi moartea, o grăbește prin umanizare! vorbesc de moarte, vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fost inculpat, dar numai ca să i se dea trei luni cu suspendare. Să vadă și ce putea fi rău, dacă mergea mai departe doar pe ideea că trebuie să se simtă bine. „Ei - l-a întrebat maică-sa, cu palma rășchirată ferm pe Biblie și cu ochii ațintiți crunt spre icoane -, măcar te căiești?“ „Dacă e să mă simt bine - a răspuns într-o doară Andrei C. -, poate c-o să mă și căiesc. Dar trebuie să fiu sigur că mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a căzut primul în mlaștină (fiindcă o mlaștină înșelătoare e acolo, nu micul pârâu idilic de la marginea satului) omul din fața celui care chiar acum se prăbușește caraghios ca un clovn căzut în fund în butoiul cu lături, picioarele și mâinile rășchirate, restul în butoi sau, se poate, într-o tobă, așadar primul, adevărata călăuză a orbilor, acela nu era oare un om cu vedere ageră? Ca și ăsta care ne duce pe noi acum prin zăpadă și noi îl ascultăm și
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
206. Imaginea bolnavului aflat pe moarte, construită pe detalii semnificative, accentuează finalul povestirii, care lasă loc pentru meditație: "Veteranul se îndesă și mai tare în bancă. Capul, ba și umerii i se afundară parcă în corp. Degetele neputincioase îi atârnau rășchirate. Paltonul descheiat atârna și el. Pântecele umflat ca un balon sălășluia neverosimil în curbura șoldurilor"207. Simplitatea și naturalețea povestirii ascund sensuri profunde. Ce păcat este titlul unei schițe despre proliferarea minciunii în societatea sovietică. Informațiile furnizate la început sunt
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ca din pod, iar la contactul dureros cu patul a mai clipit rapid și nervos de vreo câteva ori din coada ochiului stâng. Ei, drăcia dracului! S-a ridicat tulburată și înspăimântată pipăindu-și cu palma dreaptă și cu degetele rășchirate partea posterioară pentru a se convinge dacă toate cele cinci vertebre atrofiate ale zonei coccisului sunt la locul lor și dacă prețioasa noadă este în afara oricărui pericol. După un sumar dar atent control al părții amintite, răsuflând ușurată ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
somnul ce-l copleșește. Ce naiba mi-ai dat să beau? Se clatină... Se așează pe scaun... Daniil zâmbește în barbă... Ce mi-ai dat? Suc de mac: afion. M-ai.... m-ai....otră ... otrăvit... Daniil zâmbește, își piaptănă cu degetele rășchirate barba zbârlită: Dulce otravă... O să tragi un pui de somn... Noaptea-i rău sfetnic. Când o răsări soarele, vei vedea că dracul nu-i așa negru. Doamne iartă-mă! se plesnește el cu palma peste gură. Acu dormi. Adormi. Somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lumina Lumii"... Înainte de a muri, m-a chemat în cort. Nu mai putea vorbi. Mi-a zâmbit trist. Mi-a făcut un gest să mă apropii. Mi-a arătat un deget, apoi altul și altul,și altul, palma cu degetele rășchirate. Nu înțelegeam. Apoi, le-a strâns, le-a unit, le-a făcut pumn și când a lovit un scăunel de alături l-a făcut așchii. Am dat din cap: înțelesesem. "Jur!!" am strigat eu. Nu știu dacă m-a auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pravilă, cuvânt cu cuvânt... Pravila-i bună, județul logofătului, ba! Cât face unu' și cu unu', logofete? Ștefan buchisește pe degete: O fecioară, un mădular!... Două fecioare, două mădulare! Două, logofete, două! și Ștefan îi scoate ochii cu două degete rășchirate. Păi... n-are decât unu', i-o întoarce Tăutu sigur pe el. Unde s-a mai pomenit om cu două?.. Are, logofete!... Are! Dar mâna ce-i?! cuvântă Ștefan dur, nemilos. Mâna nu-i tot mădular?! Mâna cu care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ori companie, diminețile. Întrucât locuiam pe aceeași stradă și nu aveam un program regulat, veneam imediat după micul dejun. Nikki, care se ducea la culcare la patru dimineața, dormea dus până la zece, iar Ravelstein, lipsit de tovărășie, moțăia, cu picioarele rășchirate. Doctorii Îl drogau (adică Îl tranchilizau), dar asta nu‑l Împiedica să gândească, - să privească felurite probleme sub aspectul lor originar. Și chiar când era ațipit, puteai Învăța multe despre el urmărindu‑i chipul specific evreiesc. Nu ți‑ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dai peste mine, ha? La nenorociți ca tine nici nu ar trebui să li se dea de băut. Insul mare și roșu la față, cu o gură imensă plină de măscări, cu ochi spălăciți, stătea cu picioarele cât niște butuci, rășchirate, arătându-l cu degetul, râzând iar cuvintele-i curgeau șuvoi. Râdea de el... Auzea ca în transă cuvintele și cu fiecare cuvânt i se făcea un punct negru în cap și un gol în stomac, gol care crescu cât ai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
simțeam vietățile băloase încovrigându-se în jurul degetelor, îmi scuturam piciorul din fugă și goneam încă". În afară de prezența spectrală, un alt personaj își face, subit, apariția, asemenea ubicuului și monstruosului Igor din filmele cu Frankenstein: "Gușatul, cu mâinile lungi, cu pași rășchirați, venea șuierându-și răsuflarea din cimpoul de carne". Urmărirea simplă se transformă într-o dublă încatenare: "Cu toate puterile adunate, am început să gonesc mai deznădăjduit; înainte, fugărind arătarea albă, în urmă, fugărit de jivina omenească, pe care nu o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
număr pătate de noroi, de urină, rupte la colțuri, din care ies bucăți de burete maroniu, cîlți de lînă sau paie, cîrpe de toate culorile, mototolite lîngă sticlele de pepsi sau Dumnezeu știe ce lichide dubioase. Picioare desculțe cu degete rășchirate. Brațe ciolănoase strîngînd la piept femei sau copii de doi, trei ani, dormind lipiți de burta păroasă a taților tineri cu pantalonii lăsați pînă mai jos de jumătatea coapselor... nimic indecent, numai tandrețe și mizerie; îmi vine în minte expresia
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]