7 matches
-
am revenit însurat după absolvire, eram tată, mama spunea-un copil are un copil, acum am nepoți, întretimp am scris versuri, am fost inginer, mi-a fost urât să ascult tâmpeniile șefilor, am dat mâna cu geniul carpatin, arăta cam răblăgit, nu se uita la nimeni, dar erau în mașină doi câini negri, doi diavoli și cucoana alături, apoi i-am văzut împușcați, nu m-am bucurat, deși toți urlau de entuziasm, nu mi-au plăcut nici minierii, semănau cu hunii
BIOGRAFIE –POEM de BORIS MEHR în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1410583671.html [Corola-blog/BlogPost/361982_a_363311]
-
Întâmplă nimic. Eșuase. Fiasco total. Câinele Îi linse mâna credincios. Cartierul dormea, iar tăcerea Îl asurzea mai tare decât explozia pe care nu o auzise. Din păcate, nu era singurul martor al eșecului său. Ceilalți Îl așteptau În camionetă. Albă, răblăgită, cu apărătoarele pline de noroi, atârnând moi până aproape de asfalt, era parcată de cealaltă parte a străzii - cu motorul pornit, cu farurile stinse și cu portiera din spate deschisă. Abia făcuse un pas către camionetă, scuturându-și de pe hanorac cioburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunt numai ale noastre. Arta ne poate ajuta să ieșim din acest impas. 13.2. Noi și „umbra” noastră: ce facem cu ea? Îmi imaginez următoarea Întâmplare (și vă rog să fiți solidari cu imaginația mea): cobor dintr-un autobuz răblăgit și mă Îndrept agale spre sat. Sunt prăfuit și obosit de uruiala motorului, dar gândul că În circa o oră Îi voi revedea pe-ai mei mă Întărește și mă face destul de voios. Mai am de mers pe jos vreo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
poate lăuda cu mobilier nou; dimpotrivă, totul este vechi, scârțâie, iar ușile de la băi sau toalete sunt atât de fragile, de rudimentare încât îmi este puțin frică să intru acolo. Are aspectul unei barăci foarte mari, din lemn, învechită și răblăgită. Are un pitoresc al ei, pe care l-aș asemăna cu cel al unor case vechi ale țiganilor, doar că acelea sunt mai mici. Nu disprețuiesc nimic, dar nici nu pot să laud neglijența și delăsarea pe care le observi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
s-a Întâmplat. Îți dai seama imediat că Dabor n-a fost prea binecuvântat de soartă În ultimul timp. Când nu e ocupat cu vânzarea berii furate de la fabrica de bere de lângă Bursă, cântă muzică populară rusească pe un acordeon răblăgit. Mustața Îi zbura În toate direcțiile, ochii apoși nu i se odihneau niciodată. De fapt, arată puțin ca un doberman jerpelit, așa că eu l-am numit pentru mine Dabermann. Stând la birou, am Încercat să-mi aranjez În minte ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru copii. E eficientă. Persoana care păși În lumină era calmă și corectă. I-am văzut buzele mișcându-se Încet, părul negru, lucindu-i. dar abia mai târziu am reușit să dezleg cuvintele, mult după ce m-am ridicat din scaunul răblăgit În care stăteam. Surprinzător, inspectooarea zâmbi. Uneori pe parcurs mai apar și informații noi. Lucruri pe care nu ți le aminteai, intuiții cărora dintr-o dată le cazi pradă. Apoi e important ca informațiile să ajungă la persoanele competente. Vrând parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre scaunul pe care stăteam. M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe jos, se postă În fața unei chiuvete răblăgite, cu genunchii Îndoiți și bărbia Întinsă - de parcă s-ar fi uitat Înspre o realitate foarte Îndepărtată. În fața lui atârna o oglindă mică În care, din perspectiva mea ignorantă, se vedea o bucată de cer senin. Scuipându-și În palme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]