14 matches
-
mai am o pereche. • Omul de tip nou nu mai primește porunci. Nici pe primele zece. • Pleava o ia vântul sau o duce apa, înapoi la noi. • Geamuri sparte, vorba aia, ca iluziile noastre! (Roni Caciularu). • Istoria se face cu răbufneli. Cele mai multe nedumeriri provin dintr-o simplă neînțelegere. • Și hoții au sensibilitățile lor. Dacă mori e pentru multă vreme, dacă ești prost e pentru veșnicie (proverb african). • Oamenii care nu visează nimic nu au nici un motiv s-o facă! (Mihai Batog-Bujeniță
NEDUMERIRI & PĂCĂLELI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dorel_schor_1415615554.html [Corola-blog/BlogPost/376840_a_378169]
-
mai am o pereche. Omul de tip nou nu mai primește porunci. Nici pe primele zece. * Pleava o ia vântul sau o duce apa, înapoi la noi. * Geamuri sparte, vorba aia, ca iluziile noastre (Roni Caciularu). * Istoria se face cu răbufneli. * Cele mai multe nedumeriri provin dintr-o simplă neînțelegere. * Și hoții au sensibilitățile lor. Dacă mori e pentru multă vreme, dacă ești prost e pentru veșnicie (proverb african) Oamenii care nu visează nimic nu au nici un motiv s-o facă (Mihai Batog-Bujenita
NEDUMERIRI & MEMORIE SCURTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Dorel_schor_ziceri_29_30_nedumerir_dorel_schor_1352176006.html [Corola-blog/BlogPost/351270_a_352599]
-
viziunile mele atenuate de acea pădure virgina care-mi acoperă ochii - e oare drept - e oare un mister pe care nu mi-l vei dezvălui niciodată că și altele pe care le cuibărești în tine, și mi-e frică de răbufneala ta pentru ca tot strîngi, strîngi și nu te exteriorizezi ... ,, ,, ... Mă doare mîna dar nu mă opresc, mi-e frică să nu pierd firul sau să-mi fie frică. Scuză-mi scrisul, sînt obosit, de greșesc să nu mă condamni că
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odioase_8_sorin_andreica_1338397404.html [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
viziunile mele atenuate de acea pădure virgina care-mi acoperă ochii - e oare drept - e oare un mister pe care nu mi-l vei dezvălui niciodată că și altele pe care le cuibărești în tine, și mi-e frică de răbufneala ta pentru ca tot strîngi, strîngi și nu te exteriorizezi...,, ,,...Mă doare mîna dar nu mă opresc, mi-e frică să nu pierd firul sau să-mi fie frică. Scuză-mi scrisul, sînt obosit, de greșesc să nu mă condamni că
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 by http://confluente.ro/Sorin_andreica_1404749510.html [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
eram gata să ațipesc. Cînd, mă trezi vuietul unei furtuni ce se pregătea să înceapă. Se spune că în preajma unei furtuni puternice magnetismul corpului uman, al creierului ca și în general, al mediului în care te afli, sporește. Curînd printre răbufnelile vijeliei care începuse, am auzit, peste sălița dintre odaia mea și a gazdei, niște gemete ca de durere. Alarmat, sării din pat privind peste săliță spre ușa de vizavi care se deschisese din cauza curentului... Pe patul sărăcăcios cu patru pari
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
și subtilă. îl percepem astfel pe Ștefan cel Mare prin fizicul sau boiul său (păr bogat, prins uneori cu bentiță, dar lăsat de obicei liber, în plete lungi, ondulate; nas cărnos, trup cu răni), apoi prin psihicul său: individ cu răbufneli și frustrări, despotic adesea (pentru ipostaza dizgrațioasă de capricios pledează, de pildă, pasiunea lui Ștefan cel Mare pentru obiectele italiene, pentru a le obține fiind în stare să poruncească jefuirea ,legală" a italienilor trecători prin Moldova, uneori chiar hotărând uciderea
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
în sectă și acum. Fratele cel mare s-a întors acasă înainte de atac. A renunțat la Aum și și-a reluat de la capăt viața normală. Așa cum am spus și mai înainte, poate să fie din cauza faptului că a pierdut în fața răbufnelii de impurități care au apărut pe parcursul antrenamentelor. „Dacă rămân aici, cu siguranță voi muri“ Hosoi Shinichi (născut în 1965) Locul nașterii: Sapporo. După ce a absolvit liceul, pentru că voia să devină desenator de manga, a plecat la Tokio. Aici a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vînt se porniră din senin exact cînd ajunse la doi pași de portiera mașinii, umflîndu-i pentru cîteva clipe haina, spulberîndu-i în față praful de pe marginea drumului, încercînd parcă să-l provoace. Își ținu respirația și strînse din pleoape pînă ce răbufneala trecu de tot și numai după aceea se puse atent pe treabă. Cercetă mai întîi portiera și răsuflă ușurat descoperind că era descuiată. O deschise și, dintr-o mișcare se sui pe scaunul șoferului. Din păcate nu găsi cheia în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fusese tocmit ca muncitor la sondă. Unul din însoțitorii mortului spunea că Ilie, atunci când a simțit uruitul ce venea din fundul pământului, a încercat să fugă din puț, dar n-a mai izbutit să se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea el, săltând spre ieșirea burlanului, lingura și oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul cârpaciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plece de acasă: bufnitura unei perii de păr care cădea în chiuvetă, sunetul unei cutii de pudră care se lovea de podea, diverse exclamații indicând confuzie și haos. — Uuuf! exclamă mama lui într-un anumit moment. Pe Ignatius îl enervau răbufnelile și zgomotele din baie, și dorea ca mama lui să termine. În sfârșit, o auzi că stinge lumina. Bătu la el în ușă. — Ignatius, scumpule, plec. — Foarte bine, răspunse el cu voce glacială. — Deschide ușa, puiule, și vino să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Experții sunt de părere că păsările se îmbată consumând unele fructe sălbatice care conțin toxine cu efecte asemănătoare cu ale alcoo lului. 13. Maria mă aștepta cine știe de când, mi-a deschis înainte de a bate la ușă. Am intrat odată cu răbufnelile vântului. „Mă temeam că n-ai să vii“, mi-a spus, părea speriată. Am trecut prin vreo două-trei încăperi până în camera ei, n-am s-o descriu. Am să spun doar că acolo se aflau, printre altele, două fotolii, o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
i se părea acum lipsită de orice importanță. Aceleași interese peste tot. Pfui, fornăi el cu năduf, ce-mi era Confederația și ce-mi erau Independenții. - Să înțeleg că refuzi să mă ajuți, îi zâmbi politicos preaonorabilul Poha la auzul răbufnelii. Sub masca zâmbetului, căpitanul însă zări mișcările spasmodice ale maxilarului. Făcuse o greșeală când îl refuzase la modul ăsta. O făcuse inconștient purtat de inamicițiile sale mai vechi. Trebuia cumva să-l facă să înțeleagă că nu putea să riște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
vînt se porniră din senin exact cînd ajunse la doi pași de portiera mașinii, umflîndu-i pentru cîteva clipe haina, spulberîndu-i în față praful de pe marginea drumului, încercînd parcă să-l provoace. Își ținu respirația și strînse din pleoape pînă ce răbufneala trecu de tot și numai după aceea se puse atent pe treabă. Cercetă mai întîi portiera și răsuflă ușurat descoperind că era descuiată. O deschise și, dintr-o mișcare se sui pe scaunul șoferului. Din păcate nu găsi cheia în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de suliță. Dacii aruncă arcurile și se apără cu lăncile, Întăriturile trosnesc din toate părțile și, prin spărturile lor, se-ndeasă năvala morții; brațele se ncleștează-ntr-o luptă oarbă, deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele valea de sânge... Se povestește că În lupta aceasta, Traian , văzând că nu mai au ostașii lui cu ce să-și lega rănile, Își rupse cămașa de pe el și-
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]