160 matches
-
fie curățenie ireproșabilă, ca la verificarea finală regimentul să primească un calificativ favorabil. La orele de instrucție, curgeau șiroaie de pe fruntea fiecărui militar, conform unui slogan inventat de strămoși, perpetuat și perfecționat de căprari de-a lungul timpului, conform căruia, răcanul nu are nici un drept. El trebuie numai să execute, fără să crâcnească, tot ce i se ordonă. De la cei mai tineri recruți, subofițeri și ofițeri, la comandantul de regiment; toți acționau sub tensiune și, la orice nereușită, aruncau vina unii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
șiroind de transpirația lor ce mirosea a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani care îi spurcaseră cămăruța cu usturoi și cârnați. L XXIX Exact într-o pauză de masă de genul ăsta, când Sabina era plecată la Botoșani, iar eu mușcam dintr-un măr în vestibulul bibliotecii, o văd pe ciufulita cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la mine. Eu zic: Bă! Și el atunci lasă capul la loc. Da’ știi cum a fost? Parcă ne-am dat bună dimineața unul la altul! Ăia cică: «Bă, al dracu’ ești. Grințule, vorbești cu șerpii cum ai vorbi cu răcanii!» M-am ridicat așa ușurel și am ieșit d’acolo de lângă el.“ E evident că bătrânul are un mod de a povesti care Într-adevăr reprezintă o forță. În primul rând ne-a făcut pe toți să credem că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
izbuti să-și cucerească un locșor de șezut. Titu Herdelea rămase în picioare în fund... Incinta gemea de lume, fiindcă veniseră și senatorii să asiste la spectacol. Pe toate fețele însă se citea mai multă spaimă decât solemnitate, încît Stan Răcani, primul-redactor al unui ziar independent și efemer, apărut recent, zise în gura mare, desigur ca să-l audă și lumea din tribunele vecine: ― Noul guvern, dacă ar fi democrat și într-adevăr iubitor de țărani, cum s-a lăudat în opoziție
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
teribil spinarea țăranilor! Atunci Max Streșin, vechi redactor la Glasul poporului, oficiosul noului guvern, nu se putu stăpâni și izbucni indignat: ― Nu-ți permit, domnule, să tulburi asemenea momente înălțătoare prin glume insipide, bune numai pentru presa dumneavoastră jidovească! Stan Răcani replică cu sânge rece: ― Ascultă, băiete! Cu indignarea ta patriotică eu fac ceva, căci se știe cât e de dezinteresată, dar ce-oi fi având cu presa jidovească tocmai tu, care, de, ești nițel cam jidov de-acasă? Streșin mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În atmosfera de concordie duioasă fură apoi votate cu aclamații proiectele de legi ale noului guvern, toate privind restabilirea ordinii și, în primul rând, autorizația de a decreta starea de asediu unde va fi trebuință. ― Asta-i, fraților! mormăi Stan Răcani cu ironia-i mult gustată de confrați. Ce-mi umblați mie cu mofturi și acadele patriotice! Că doar noi suntem stăpînii! Roșu, care nu scosese nici un cuvânt, zâmbi acum sarcastic și se întoarse după Titu Herdelea. Tânărul dispăruse. Zărise pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul lung de-o zi cu bicicleta/ tuns zero ca răcanii-n regiment/ statui de ipsos își fac toaleta/ și pajii sorb lichior de piperment// Se dă în vânt fântâna țâșnitoare/ cu jeturi de sifon sub presiune/ și din oglindă în oglindă, trec la soare/ marchizele și duci să se-mpreune.// Trec
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rosătură iritantă trebuie să suporte, în zilele noastre, un tânăr polițist tulburat nu atât de inconforturi fizice (polițiștii nu mai au azi bocanci, ci adidași sau pantofi de piele), cât de un ușor scrupul moral, fenomen observat în general la răcani, dar care, slavă Domnului!, dispare rapid, odată cu înaintarea în grad. Subiectul, ca și scenariul aferent, deși subțirel - suficient ca anvergură, în opinia mea, doar pentru un filmuleț de absolvire -, ne este întins insuportabil pe două ore și generează, din cauza oboselii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nerăbdare. Ați văzut, cred, cum arată stadionul din Ghencea cînd Steaua joacă un meci mare. Cum a fost, să zicem, cel cu Glasgow. Zone întregi din tribune sînt colorate kaki: acolo se află galeria de bază a steliștilor, mii de răcani scoși din garnizoanele Bucureștilor și puși să urle. Sinistru! Mai arătați-mi o imagine ca asta, pe mapamond, vorba cuiva, și nu mai spun nimic. Mă rog! poate prin Irak, pe undeva, sau pe la Phenian... Văzînd imaginea cu tribunele kaki
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a tâlcui întâmplările pe care se apucă să le depene. Copilăria, cu ingenuitățile și șăgălniciile ei, este evocată în volumul Zori de iulie (1912) cu un surâs cât duios, cât amuzat (Din vacanțele de iarnă, La cireșe, Din vremea răcanului, Varga domnului, Hotărâre nestrămutată). Într-o seamă de „copii după natură” sunt surprinse, apoi, alte imagini, întunecate, ale vieții de clăcaș. Ajunși la sapă de lemn, obidiții, care muncesc pe rupte ca să-și stingă obligațiile către boieri, nu au cui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]