286 matches
-
europea, o, insomma, quando davvero la parolă Europa assume un'accezione più ampia di quella meramente geografică? Un campo, questo, în cui ancoră di recente Chris Wickham ha introdotto un' impetuosa ventata polemică, contestando la consolidată idée reçue che le rădici identitarie d'Europa risalgano sin all'Alto Medioevo 1. D'altronde, anche l'opinione, în qualche modo opposta, che solo a partire dall'età modernă sorgano davvero valori comuni a tutto îl continente, troverebbe certo obiezioni în chi ritiene invece
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a noia questa vostra nerezza" (23): perché stâncă, insomma, del suo essere Moro, si potrebbe commentare. Parole che danno corpo a un pregiudizio razziale, mă che, nonostante la loro falsità, commenta îl narratore, "passarono îl core al Moro insino alle rădici" (24). È così che da questo punto în poi îl Moro sembra arrendersi, aderendovi, a tutti i tratti del cliché di differenza 'fabbricato', per dirla ancoră con Bourdieu, intorno a lui: nel convincersi che la moglie lo avesse trattato davvero
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
politică, da un lato, e gli interessi contingenți o le paure diffuse, dall' altro. Îl Sogno Americano, che implicava la garanzia di offrire a ciascuno una uguale chance di affermazione personale e professionale, a prescindere dalla provenienza (e quindi dalle rădici etniche, culturali, religiose, ecc.) degli individui, era coerențe con un'idea di frontieră mobile, destinată a spostarsi sempre più în là, includendo sempre maggiori spazi, territori, opportunità; a ciò și legava un'idea di accoglienza potenzialmente universale, che però nei
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
l'instaurazione della democrazia; difficilmente și è disposti a ribaltare, anche solo come pură ipotesi, tale sequenza logică, facendo della democrazia un prius. Îl ricorso al concetto di sovranità, nel discorso pubblico, rivela spesso la sua ambivalenza - affonda le sue rădici nell'idea di libertà e di autonomia dei popoli, mă rinvia all' immagine di un potere enorme e solitario, come îl Leviatano di Hobbes - ed è sintomatico che "sovranità" o "potere sovrano" siano espressioni alle quali și ricorre talora per
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care să lămurească numărul și circulația diminutivelor din această serie. în culegerea de poezii populare a lui Alecsandri, în balada Rada, apar Rădița ("Că-l vinde Rădița, / Rada crîșmărița") și Rădișoara ("Rado, Rădișoară"). Alături de Rădița, Răduța, Răduca poate sta și Rădica: o formă prea marcat populară pentru o poezie cultă, pentru o atmosferă stilizată. Vocala o are două avantaje: leagă numele, prin rădăcină, de familia lexicală a simbolicului rod - și marchează o pronunție "elegantă", "înaltă", care înnobilează diminutivul prea rural. Procesul
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
altele, de deschiderea vocalei u la o (deținot, iobire, minimol, coțitul, bozonar, oltima), dar în destul de multe cazuri și de transformarea ă / o (focut, fogodoiești, co): "Io cred c-o so-mi dea dromol...". E foarte posibil ca ipoteza Rada / Rădica / Rodica să fie contrazisă de informații care îmi lipsesc - privind alte surse sau alte variante onomastice vechi, populare și regionale. Mi se pare însă important să amintesc că etimologia numelui în chestiune nu e tocmai rezolvată...
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
îi ducea călărașii de Țarigrad de supțioară, și împiedecați în fieară și mâinile în cătuși [...] Zise domnul: "Armaș, ia pă dumnealor de-i du în pușcărie, unde ș-au gătit, că noi avem altă treabă, să bem, astăzi". Și-i rădicară de-i duseră în pușcărie și domnul au rămas cu boierii toți de au șăzut la masă toată ziua până noaptea...". Dar, ca în vestita simfonie (în cazul nostru am putea vorbi mai mult de o sonată), destinul implacabil se
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Sântă Măriea mare, unde șădea împăratul la un foișor lângă mare, carele îl numesc turcii Iali-Kioșkiu, pe Constandin-vodă, și pe 4 feciori ai lui: Constandin, Ștefan, Radul, Matei și pe Văcărescul de le-au tăiat capetele. După aceia i-au rădicat în prăjini de i-au scos înaintea porții împărătești pentru privirea să-i vază lumea. Și toată zioa acolea au zăcut, iar după ce au înserat i-au rădicat și i-au dus de i-au aruncat în mare". Totuși maleabilitatea
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
și pe Văcărescul de le-au tăiat capetele. După aceia i-au rădicat în prăjini de i-au scos înaintea porții împărătești pentru privirea să-i vază lumea. Și toată zioa acolea au zăcut, iar după ce au înserat i-au rădicat și i-au dus de i-au aruncat în mare". Totuși maleabilitatea marelui maestru al "meșteșugurilor" avea o limită: respectul de sine. Este tot ceea ce rămâne din fervoarea creștină a strămoșului Neagoe - o "turcire" ar fi însemnat o discreditare totală
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
un fel de prim ministru care avea fire de a grăi batjocuri câteodată... Singurul care se arată sceptic în ce privește un stat țigan înjghebat la porunca lui Vodă se arată a fi faimosul producător de ciure Cucavel, care obiectează: Intracea se rădică cu ciudă Cucavel, făcătoriul de ciure Strigând „Voi faceți din iarbă crudă Grâu, din toporiște, săcure!... Ho-ho! nu vă repeziți așa tare. Că nu sunt toate, păcum vă pare... Utopia tipic țigănească, măreață, goală pe dinăuntru, de care ne molipsirăm
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
structura taxelor (în prefețele din perioada comunistă obsesia fiscală era uneori scuzată prin deplîngerea orizontului îngust, "de clasă", al cronicarului-mare boier!). De la Neculce aflăm că Mihai-vodă "au scos văcărit, de i-au rămas blăstăm păn-acmu" (cap XXI), că Grigori-vodă "au rădicat țigănăritul și morăritul și prisăcăritul și cîrcimăritul" (cap. XXII), iar Costandin-vodă "di toamnă au scos văcărit și vădrărit tot odată, și di iarnă civerturi și hîrtii, iar di primăvară pogonărit și coniți" (cap. XXIII). Asupra imaginației actuale, termenii ieșiți din
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
majestate", fiind vorba, bineînțeles, de 1789, celelalte neputând fi nici măcar lugubre, ci direct comice... Pedepsirea lui Păturică, agentul protos al răului social, e și ea antologică; Rânzei, de altfel, copiind-o cuvânt cu cuvânt, după cum urmează: "în momentul când esecutorul rădicase pe patient și se pregătea să-l țintuiască (cu urechea de stâlp), clopotele de la câteva biserici începură a suna, și o psalmodie ajunse până la auzul mulțimii... Aceste cântări ieșeau din gurile câtorva preoți ce petreceau la mormânt un cadaver așezat
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
scria: „A doa, să cunoaște că văzind mai pre urmă iarăș acei români [aflați în refugiu în Transilvania] precum locurile lor cele dintâi s-au curățit de poiade tătarâlor (precum înnainte vom arăta cum și cu ce mijloc s-au rădicat tătarâi de pe aceste locuri), iarăș cu domnii săi, iar nu cu strânsură din păstori, precum măzacii pomenesc, s-au înturnat la locurile sale cele de moșie; adică Dragoș Vod, ficiorul lui Bogdan Vodă, cu o parte în Moldova, iar Radul
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
e nulla; C'e un buio fitto e non posso correre! Chi puo trarmi în salvo? Destano paura i pensieri che mi ronzano în testa. O,Dio! Puoi Tu fare qualcosa di un occhio, una mano, una gamba? Liberarmi dalle rădici che stanno crescendo în me, queste sono rădici estranee! Mio dolce Gesu, attendo una nuoava rivelazione! IVS. Referință Bibliografica: Specchio / Ileana Vičič Stâncă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
SPECCHIO de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381672_a_383001]
-
non posso correre! Chi puo trarmi în salvo? Destano paura i pensieri che mi ronzano în testa. O,Dio! Puoi Tu fare qualcosa di un occhio, una mano, una gamba? Liberarmi dalle rădici che stanno crescendo în me, queste sono rădici estranee! Mio dolce Gesu, attendo una nuoava rivelazione! IVS. Referință Bibliografica: Specchio / Ileana Vičič Stâncă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ileana Vičič Stâncă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SPECCHIO de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381672_a_383001]
-
e nulla; C'e un buio fitto e non posso correre! Chi puo trarmi în salvo? Destano paura i pensieri che mi ronzano în testa. O,Dio! Puoi Tu fare qualcosa di un occhio, una mano, una gamba? Liberarmi dalle rădici che stanno crescendo în me, queste sono rădici estranee! Mio dolce Gesu, attendo una nuoava rivelazione! IVS. Citește mai mult Uno specchio.Nello specchio ci sono io.Un'occhio,una mano,una gamba.Nel mezzo non vi e nulla;C
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
non posso correre! Chi puo trarmi în salvo? Destano paura i pensieri che mi ronzano în testa. O,Dio! Puoi Tu fare qualcosa di un occhio, una mano, una gamba? Liberarmi dalle rădici che stanno crescendo în me, queste sono rădici estranee! Mio dolce Gesu, attendo una nuoava rivelazione! IVS. Citește mai mult Uno specchio.Nello specchio ci sono io.Un'occhio,una mano,una gamba.Nel mezzo non vi e nulla;C'e un buio fittoe non posso correre!Chi
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
un buio fittoe non posso correre!Chi puo trarmi în salvo?Destano paurai pensieri che mi ronzano în testa.O,Dio!Puoi Tu fare qualcosa diun occhio,una mano,una gamba?Liberarmi dalle radiciche stanno crescendo în me,queste sono rădici estranee!Mio dolce Gesu,attendo una nuoava rivelazione!IVS.... XXIII. NAIVITATE, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. Urcând trepte negândind la nimic. Un înger fals facandu-ti semne că urmează o altă treaptă
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
declara mai târziu, "a fost un organ al partidului național". Dar numai unirea Moldovei cu Muntenia nu era de-ajuns. "Ieșenii își mai aduc aminte, poate, cum că la banchetul național în onoarea Unirii, am fost eu cel întâi a rădica un toast pentru contopirea tuturor părților întinsei Românii." O scria aceasta ziarului "Românul", în 1862. Unirea din 1859 era numai un început, inclusiv cronologic, astfel că își datează "Foaea de storiă română", pe care o scoate tot la Iași: "Anul
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
Da! Da’ nu ca matale... N-ai făcut la nimeni rău. Măi Măcriș! Tu îmi ascunzi ceva. Hai spune! Aș spune eu, da’ mi-i frică. De mine ți-i frică? Nu spuneai că?... Apoi aiștia... comuniștii... Când l-o rădicat pe părintele Amaicei ziceau că... Ce ziceau? Ziceau că „Mâine-poimâine terminăm noi și cu chiaburii!” Așa ziceau? Așa ziceau, bădie Costache. Și care-s chiaburii ceia? Ei! Parcă mata nu știi... Știu eu, dar voiam să-mi spui tu. Ia
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Aizic îi un jidan de treabă și că ne cunoaștem de când țineam dugheană... Că altfel... Noapte de noapte, lumina tremurătoare a farurilor mașinilor securității măturau omătul ulițelor satului... A doua zi, câte unul din săteni spunea șoptit: „Știi? L-o rădicat pe... ” „De ce?” „Cine să știe?” În noaptea aceea pornise o ninsoare ca de basm. Părea că odată cu fulgii, peste sat cobora o liniște sfântă... Părea numai... Hai la culcare, Costăchele! Îi târziu! Stai așa pe întuneric de atâta vreme!... Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bunica Maria Ruba, născută la Pișcari În 1895. Iară cînd o tunat și o fulgerat de la altar și Măicuța Sfîntă s-o Înălțat și s-o uitat la credincioși de sus, din aer, am gîndit că nu m-oi mai rădica În veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi de lume se adunase Într-o seară În biserică. Dintr-odată, s-au pornit niște zigzaguri de lumini puternice și s-au auzit detunături
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-o dacă văzuse În confruntările televizate vreun Gruia ori vreun Novac. Nici unul, nici nu puteau să s-arate, doară ți am spus ce fac doctorii cu ei, da’ n-o fost nevoie de ala fel de oameni că s-o rădicat mulți, ca-n 1907. Am dreptate? Acolo, În casa din strada Engels, a trăit discretă, măruntă, slabă, lucidă, binevoitoare, pînă În primăvara lui 1998. În anii din urmă, cît de puțintică era, nu o mai țineau picioarele, puterile lor slăbiseră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care cel din urmă e mai rezistent, și mai actual, din unghiul fameliei care, la 1900, înghite familia. Ici-colo, Sion consemnează, cu satisfacție, "familie nouă", sau "nouă rădicătură", cernîndu-i, deci, pe venetici. Inutil scrupul istoric! Alteori, e și mai caustic: "rădicați de domnul M. Sturza din proști, neguțitori birnici a țării, Bulgari." O superioritate, romantică, a neamului pămîntean, cît ar fi el de slăbit, se simte printre rînduri. În povestea lui Boldur adie unda unui interes (el a tipărit pomenitul izvod
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
la Botoșani, au făcut doi ficiori Costake și Iancu. Cel întâi un berbant șiret și fără caracter, este advocat și favorit a domnului Ghica, cel al 2-lea scriitor la secția jalobelor pe care acum domnul Grigori Ghica l-au rădicat la boerie." Nu prea măgulitor, ce-i drept. Ca și alte, multe, scurte portrete. În fapt, la niște zeci de ani după ce boieria încetase să mai fie interesantă, și de atins prin orice mijloace, oglinda lui Sion, chiar din acelea
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]