333 matches
-
unor Dacii de muzeu sau ale unor rable aduse de prin cimitirele de mașini din Germania. Nu știu ce informații are dl Năstase de la Institutul de Statistică. În privința nivelului de trai ar fi bine să-i dea crezare președintelui Iliescu care a răgușit vorbind despre sărăcia din România. Măcar atît ar trebui să învețe premierul de la părintele său politic: cînd nu poți să dai, ferește-te să iei! Și mai ales să iei cu de-a sila !! Cînd o amendă minimă e de
Amenzi occidentale pentru covrigul românesc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15335_a_16660]
-
culoarea. Când mă apropii de al treilea, simt o străfulgerare: Ceva îmi spune că stau lângă mormântul ce-mi este hărăzit. Ghidul, însă, mi-a ghicit temerile și dă din cap că nu-i așa, explicându-mi cu-o voce răgușită de istorie că din acel mormânt tocmai m-am ridicat. 7. Aceasta este una dintre capcanele istoriei. De câteva ore sau zile Leningradul a primit vechiul nume. Iar polițistul îmi răsfoiește agenda de buzunar, trecând prin memoria mea filă cu
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
nu am venit aici pentru bani. Muream cumva de foame în Dhaka? Nicidecum. Se interesează cumva de diplomele mele? - Făcu un gest spre perete, unde erau expuse diversele lui certificate înrămate. - Nicidecum. În plus..., își drese glasul, deși nu era răgușit. Doctorul Azad îi aruncă o privire lui Nazneen și, fără să vrea, ea răspunse privirii lui, încît se văzu prinsă într-un schimb complice de priviri care spunea ceva despre bărbatul ei pe care ea nu ar fi trebuit să
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
romanul unei călătorii. Marele Călător e un aventurier fabulos, trăindu-și viața în continuă peregrinare ca un alt Ulise sau ca un alt Don Quijote - mituri culturale de care ține însă să se diferențieze. Își câștigă existența fie cântând (tot mai răgușit cu trecerea timpului), fie făcând scamatorii cu cărțile de joc, fie - când nu are încotro - îndeplinind munci ocazionale. La suprafața povestirii, persistă foarte atractive nuclee ale unor întâmplări pitorești sau exotice din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Pleacă din
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
se usucă precum o pată de cerneală ieri o furtună de puncte și virgule a doborît un nuc. De vară Furnici încleiate-n mierea Soarelui flori mai înalte decît dealul miresme de nuc ce se zbat cum o aripă pămîntul răgușit pe limbă cum apa linia funicularului șerpuind la-ntîmplare pe cer deasupra creștetelor noastre-nmărmurite așa începe vara și nu se mai termină niciodată. Pe chipul tău efemer un rid etern cum Cetatea eternă. Niciodată Niciodată nașterea nu-i întreagă niciodată
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
Tempus Timpul. Frumos. Cu Profețiile, oho, împlinite toate. Și, mai ales, Ultima. Mari surprize nu prea mai putem avea. Am raportat și visat aproape totul. Mutări și mutații, mutanți și muțenie. Poeții mai găsesc totuși câte ceva de cântat. Iar când răgușesc, joacă fotbal, precum odinioară, Cioran, cu craniile lui Yorrick. Poetesele, și mai brave, își ridică tot mai tulburător poalele-n cap - țin neapărat să ne arate Adevărata Stemă. Și păci asurzitoare și Europele vesele ciupindu-se, chicotind. Și zâmbetul Generalului
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
din simpatia concetățenilor a fost acordată chipului zîmbitor, în contrast cu fețele crispate ale altora, în timp ce modul de exprimare făcea și el notă aparte, întorcînd spatele retoricii vide, gesticulației și agramatismului. Vocea altor actori politici, iviți din lumea academică și literară, a răgușit destul de repede. A lui Cazimir și-a păstrat timbrul inițial. ,Partidul Liber-Schimbist, pe care l-a odrăslit din Ťlamurať lui Caragiale, dînd astfel una din rarele dovezi că literatura e capabilă să Ťfabriceť viață, poate fi socotit în realitate - opinează
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
pentru prizonierii lor. Am urlat ca un posedat. Eram violent, nestăpânit. L-am lovit pe temnicer, l-am insultat pe comandantul locului, am scris tuturor celor cărora le aparțineam. În zadar. Nimeni nu mi-a răspuns și vocea mi-a răgușit. Privirea mi s-a împăienjenit. Trupul voinic s-a speriat, devenind acest corp obez pe care aveți bunăvoința să îl iubiți. Nu mi-au rămas decât amintirea soarelui fierbinte din La Coste și penele. De gâscă, de corb, de cocoș
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
și stupid, care odată scoate bâta și mi ți-i altoiește), însă circumscrierea serioasă a problemei ar fi impus o altă abordare. Relația simetrică ar fi fost, cred, cu maghiarul care scoate, la rândul lui, panglici naționaliste pe gură și răgușește întru autonomia Ardealului - iar nu cu copii inocenți și tineri amorezați. Analiza clișeelor, șabloanelor, etnostereotipiilor riscă să devină ea însăși o colecție de clișee (pe invers), câtă vreme ratează sau ocolește probleme importante, ținând de esența ființei naționale, de fibra
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
cît să simtă viața din text - " Ce vînătoare de fiare - gîndeam - ce tandru omor/ ar trebui să-ți înroșească buzele și să le dea culoarea vieții?" (poemul "Atît de rău am fost", din preferatele mele Poeme siameze) - a început să răgușească. De la volumul Ioana care rupe poeme (1996), verva cu care neliniștitul "optzecist" genera imagini poetice somptuoase, metafore strălucitoare ori acel "derizoriu fabulos" (Gh. Grigurcu) la care s-au oprit toți cei ce au scris despre el, pregnanta inserțiilor suprarealiste și
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
s-au supus demult sorții, înfometați permanent, cerșesc cu strigate stinse pentru orez sau sare și ulei. Și cînd călătorul le dă bănuții, din sat au și venit alte cete "purtîndu-si rătăciți și triumfal bolnavii, schilozii, ochii, agonicii. Glasurile erau răgușite și gîngave. Dumnezeu știe ce implorau și demonstrau în bengali". A dat bîr cu fugiții pentru a scăpa de coșmar. A trecut, în sfîrșit, cu trenul peste fluviul sfînt al Gangelui. Și, de aici, se îndreaptă spre Benares, o cetate
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
nou alături de oameni în piață Universității. Realizatorul Tv a fost primit cu multă căldură de manifestanți care l-au invitat să strige alături de ei. Rezultatul s-a văzut, pentru că atunci când a intrat în direct la Antenă 3, Badea era deja răgușit. Este un loc unde mă simt chiar bine. Aici pot să spun ceea ce gândesc și simt cu adevarat!", a spus Mircea Badea. Întrebat ce lozinci a mai remarcat astăzi în piață Badea a reprodus câteva dintre acestea: "Premierul Boc, o sa
Mircea Badea în fruntea "ciumpalacilor" de la Universitate: "premierul Boc, o să facă poc!" () [Corola-journal/Journalistic/23843_a_25168]
-
bucureștene... * * * S. ședea pe scaunul lui înalt cu două trepte pe care se urcă atunci cînd are de scos vreun volum din etajele superioare ale bibliotecii. În ziua aceea ședea cu Analele în mînă anume pregătite. Și fiindcă era răcit, răgușise bînd de căldură un pahar de apă minerală rece, - îmi întinsese mie volumul să citesc, deși de obicei el citea textele clasice, mie lăsîndu-mi paginile cine știe cărui roman, dacă nu versuri, numai versurile unor poeți păcătoși și care terminaseră cu viața
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
tîrziu, cînd faptul devenise știut unanim, mari editori (unii și mari critici literari), precum Ibrăileanu, Octav Botez, M. Dragomirescu, G. Călinescu au preferat, în edițiile lor, să reproducă textul poemului din versiunea Maiorescu, socotindu-l mai adecvat estetic. Dar glasurile răgușite de astăzi îi reproșează lui Maiorescu chiar actul publicării ediției din 1883/1884 care ar fi urmărit - supremă perversitate - să-l aducă în prim plan pe poet în dauna gazetarului, ba chiar că marele critic literar ar fi montat scenariul
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
pe linia întâi. Cețos, se revăzu în fața patrulei, dârdâind de frică, ceea ce acum nu era cazul, numai că Irina-i spusese să ia cazmaua, și n-o luase și era alta spaima lui decât în depou când îi înghețau tâmplele și răgușea luându-se la întrecere cu zgomotele infernale, să strige mai tare. Se întreba ce era cu liniștea asta, de unde venea și de ce tocmai acum când zgomotele trebuiau să fie mai mari... Tresări. Încremeni locului. Urechea lui surprinse un strigăt depărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îngroșându-și glasul, încât maică-sa îl ocăra și-l ocărâse întotdeauna, speriată de scălâmbăielile lui răgușite, când își înțepenea gâtul și obrajii, cu ochii bolbociți în cap, și urla de-a surda, ca un lup la lună. Urla până răgușea de-a binelea, și-atunci băga-n răcori pe oricine dacă voia, și pentru asta nu-i trebuia mult să stea pe gânduri: un tufiș întunecos, o râpă, o văgăună găsea oriunde. Avea închipuirea vie și puterea sau slăbiciunea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strigând ”cu cu”,”cu-cu” de parcă ar vrea să spună „Stati putin! Eu sunt Ionucu! Ascultați-mă!”. De parcă și-ar primi o pedeapsă, cucul trăiește mereu singur.Și pedeapsa și-o merită căci și acum mănâncă singur cireșe, pânăa ce răgușește.Nici sânzâienele nu-l bagă În seamă. Văzând una ca asta, cucul nu mai cântă, ci pleacă spre alte țări mai calde, unde poate va găsi pe cineva săl strige pe nume. FLORILE DE SÂNZÂIENE Tânărul Ioan era pus de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
groază, când mercenarii au început să se certe între ei. Aza cunoștea bine genul ăsta de indivizi, în stare să se omoare pentru o vorbă ori pentru un simplu schimb de sudălmi. Dar cel mai mult se auzea vocea legionarului. Răgușise de cât zbierase. Între timp, vântul o ajuta pe Aza. Nu numai că-i ștersese urmele; nisipul se tot adunase în duna imperceptibilă care luase forma trupului ei pe întinderea deșertului, camuflând-o de tot. Vocile s-au îndepărtat tot
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
dicției i se par inanități, determinîndu-l a refuza zeflemitor poemele care au "strălucirea cozii de păun" ori "gust de migdale", "sonetele stropite cu eau-de-cologne", "poemele al căror sens e obscur", în favoarea unei poetici ce potențează concretul, anodinul: "gîtlejul meu e răgușit după atîta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pămîntului sărac / parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț / au strălucirea lămpii afumate / gîfîie ca o roabă din secolul trecut / au
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
strîmb,/ Și-au pe față, toată apă,/ Zîmbet tîmp.// De la joc, prin iarba deasă,/ Vin copiii furișați,/ Poate tații sînt culcați/ Și-or putea intra în casă/ Necertați.// înc-un pic și se termină/ Certurile prin vecini,/ Mai auzi cîțiva asini/ Răgușiți, dar nu-s de vină,/ N-au ciulini.// Doar la crîșmă-i zarvă mare/ Și duhoare de trascău,/ Iese-arar cîte-un flăcău/ Ca să-și cate ușurare/ Cînd i-e rău.// Dar se termină programul/ Și se-nchide și aici,/ Cete-cete ies amici
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
din cești de teracotă, zdravene, largi, cu buza ciobită... Cititul cu glas tare l-am folosit și terapeutic. În 2002, după o criză comițială inaugurală (place teribil chestia asta cu "inaugurală"!), am citit timp de aproape un an, pînă am răgușit, Don Quijote de la Mancha... și acum, dacă mă subjugă vreun text, îi dau drumul pe auzitelea, recitîndu-l cu evlavie, sunîndu-l la ureche. Ce noroc am că au scris alții atît de bine! Ei îmi umplu viața cam nașpa după 65 de
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
guvernul", "Moarte capitalismului", "Moarte exploatării", "Trăiască votul universal!" și, măcar că nu știam despre ce e vorba, eram convinși că îndeplinim un voluntariat conștient în serviciul clasei muncitoare. Colaboratori ai demonstrației, îndeplineam sarcini precise: împărțeam trecătorilor manifeste și strigam lozinci pînă răgușeam. De-a lungul coloanei în marș alergau delegații cu ordinea, comandanții strigăturilor lozincare, semnalizînd cu stegulețe roșii cadența de marș a puhoiului, iar alături de ei agenții de legătură, pentru transmiterea dispozițiunilor ce veneau din fruntea coloanei, unde se găsea Istrati
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
mai aduci aminte despre lucruri din tinerețe, asta nu-i vina mea... Dacă tot ai deschis vorba, despre ce vis ți-ai adus tu aminte? Apoi visul aista nu se poate povesti așa, la comandă. Intâi trebuie să nu fiu răgușit, așa cum sunt acum, din motive de sete. Pe urmă, să fie liniște așa ca aici și, cum am mai spus și altă dată, să am în jur măcar vreo zece guri căscate care să mă asculte. Bun cuvânt, Dumitre? Măi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aglomerată, de murdară și de pestriță. Suntem la începutul verii. Australienii spun că apa este prea rece și este prea frig pe plajă, dar eu mă simt minunat. Acolo, la Bondai Beach, Silvia mi-a povestit despre ea până a răgușit. Venise aici imediat după revoluție, uneori mi se pare că a spus că venise înainte de 1989, dar ea nu este foarte coerentă, iar eu nu am curiozități și abilități de anchetatoare. O ascult cu atenție, dar în sinea mea știu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dat delicata funcție de soră. Soră medicală, firește. Și uite că anumite chestiuni deprinse acolo încă se mai regăseau în memoria lui. După ce isprăvi cu aceste urgențe de natură sanitară se întoarse aprig spre ușă și zise cu un glas nazalizat, răgușit de o ură aproape dementă: "Umbli să mă mutilezi, scârbă! Câțiva centimetri mai sus și mă lăsai chior pă viață, în morții tăi. Ei, las' că dă nu ți-o place ție ce-o să-ți fac, să mă scuipi pă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]