301,101 matches
-
română are o față încremenită - e rigid din creștet pînă-n călcîie. Uite ,mortul perfect", spune unul din băieți. Ba nu ,mortul oprit", spune una din fete. Rîdem. în dimineața asta, în drum spre Rathaushotel, printre atîtea palate impozante, nu-ți rămîne decît să rîzi. Cu ce altceva ai putea să spargi puțin opulența asta strivitoare. Adela Greceanu, Elena Vlădăreanu, Teodor Dună, Claudiu Komartin, Constantin Virgil Bănescu zis Bobiță în șir indian prin fața Parlamentului: eu în fruntea plutonului, parcă-s Peneș Curcanul
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
uriașei Shakira. În anii '80 citisem, ca mulți din generația mea, Războiul sfârșitului lumii, în româna superbă a lui Mihai Cantuniari. A fost prima mea întâlnire cu Vargas Llosa. }in minte că la capătul celor 5-600 de pagini mi-a rămas un gust straniu, pe care la început mi-a fost greu să-l identific, pentru că nu avea nimic de-a face cu bucuria lecturii. Eram încă la vârsta când trăiam faptele de cultură ca ,fapte de arme" și în fiecare
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
populat de personaje fabuloase care, chiar dacă erau, ca noi toți, produse ale marii Faceri, făceau mereu aluzie la o altă dimensiune a lumii: una în care trăiau cei ce puteau la rândul lor, printr-o imitație divină al cărei mecanism rămânea un mister, să creeze lumea din nou. Dar ce mă tulburase cu adevărat în cazul Sfârșitului lumii era că autorul ei nu era mort, așa cum se întâmpla îndeobște cu semizeii tradiționali pe care îi numeam ,clasici". Straniu era să descopăr
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
Român, cea mai bună întrebare pe care cei din sală au reușit să i-o pună a fost ,Ce crede maestrul despre jocul de fotbal?". Nici una dintre întrebări nu a avut nici o legătură cu vreuna dintre cărțile lui. Nu-mi rămânea decât să-mi consum, în stupefacție și melancolie, tęte-ŕ-tęte-ul meu cu el. Patru secvențe mi-au rămas din cele câteva zile în care i-am fost în preajmă. Prima. Stăm singuri la o măsuță în barul hotelului Howard Johnson. Vreau
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
fost ,Ce crede maestrul despre jocul de fotbal?". Nici una dintre întrebări nu a avut nici o legătură cu vreuna dintre cărțile lui. Nu-mi rămânea decât să-mi consum, în stupefacție și melancolie, tęte-ŕ-tęte-ul meu cu el. Patru secvențe mi-au rămas din cele câteva zile în care i-am fost în preajmă. Prima. Stăm singuri la o măsuță în barul hotelului Howard Johnson. Vreau să știu cum se poate scrie atât de mult (și de bine!) într-o singură viață, aparențele
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
faptul că legea, modificată cam pe jumătate, continuă să se refere la ,avutul obștesc", adică la proprietatea care e mai degrabă a statului. E un reflex care spune totul despre mentalitatea conducătorilor țării, pentru care cetățeanul și cetățenia continuă să rămână valori secundare. Bunurile publice, și nu omul, au fost avute în vedere aproape de fiecare dată când s-a ,ameliorat" ceva în actele juridice din România. Statul, în calitatea sa de forță supremă, își protejează propriile interese, fără să-și dea
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
juridice din România. Statul, în calitatea sa de forță supremă, își protejează propriile interese, fără să-și dea seama că, în felul acesta, devine un agent activ al propriei sale sufocări, adică sinucideri. Oricum am lua-o, proprietatea continuă să rămână la noi un termen dubios, dacă nu de-a dreptul un indiciu al vinovăției. Cum să accepți proprietatea, adică dreptul unui individ anume asupra unui obiect, serviciu sau acțiune, când trei sferturi de veac de mancurtizare te-au învățat că
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
și absoluta autoritate a creatorului asupra persoanei sale și asupra a tot ceea ce el posedă". Spune, în continuare, Alexandru Șafran, ,respectînd cu fidelitate șabatul, chiar atunci cînd lucrează, omul are privilegiul de a se asemui cu Creatorul său: el creează, rămîne stăpîn pe ceea ce a creat, căci el e stăpînul lui însuși și a(l) instinctului său". Dincolo de această dimensiune spirituală, șabatul este o sărbătoare a unității familiei, care rămîne în casă pe toată durata lui. Weekend-urile din ziua de
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
are privilegiul de a se asemui cu Creatorul său: el creează, rămîne stăpîn pe ceea ce a creat, căci el e stăpînul lui însuși și a(l) instinctului său". Dincolo de această dimensiune spirituală, șabatul este o sărbătoare a unității familiei, care rămîne în casă pe toată durata lui. Weekend-urile din ziua de azi s-au rupt aproape complet de semnificația inițială a șabatului. Puțini mai petrec ziua de șabat acasă, împreună cu toți membrii familiei. În weekend, oamenii ies în stradă, pleacă
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
Weekend-urile din ziua de azi s-au rupt aproape complet de semnificația inițială a șabatului. Puțini mai petrec ziua de șabat acasă, împreună cu toți membrii familiei. În weekend, oamenii ies în stradă, pleacă în excursii, la spectacole sau, dacă rămîn totuși acasă, stau acasă cu ochii pironiți la televizor. În felul acesta familiile se destramă, oamenii se înstrăinează treptat. Sau, cum spune Alexandru Șafran, omul încetează de a mai fi el însuși, a fost scos din autenticitatea sa și aruncat
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
excesul ornamental al lui Mateiu Caragiale; numeroase ilustrații convingătoare provin din texte de Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian, Ionel Teodoreanu, G. Călinescu, Anton Holban. Cum observă autoarea, teoriile autorilor vremii sînt adesea mai îndrăznețe decît practica scrisului lor, care rămîne destul de tradiționalistă, cu o tendință spre amplificarea descrierii figurative și a prozei poetice. De altfel, Mihaela Mancaș atrage atenția asupra unei anumite predominanțe a caracterului subiectiv și memorialistic, trăsături apărute de la începuturi și persistînd în dezvoltarea prozei românești. Capitolul final
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
în dezvoltarea prozei românești. Capitolul final e poate cel mai bogat în sugestii și deschideri: urmărind structura și funcția descriptivului în proza contemporană, în primul rînd la optzeciști (pentru care, totuși, eticheta de postmoderni, introdusă cu toate explicațiile de rigoare, rămîne discutabilă), autoarea pune în evidență tehnici de supralicitare a descrierii, de deconstrucție a narațiunii, de accentuare a subiectivității, de manifestare a intertextualității, ironiei și parodiei (e semnalat, de pildă, antologicul pasaj al lui Groșan, din O sută de ani de
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
precursor al esteticii informaționale, Matila Ghyka, șapoul ni-l oferă pe Matila, numele de botez, ca Mathya, iar pe Ghyka, numele de familie, ca Ghica, nesocotind faptul că ramura moldovenească a familiei, căreia îi aparținea Matila, iscălea Ghyka, forma Ghica rămânând ramurii muntenești. Asta ar mai fi cum ar fi, dar autorul ni-l prezintă pe Matila Ghyka drept ,inventator" al Numărului de Aur, ca și cum o categorie filosofică ori un concept estetic ar putea fi inventat, iar pe ,inventator" ca fiind
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
Bibescu. Una din trei: ori autorul nu posedă înțelesul termenului, ori nu le cunoaște biografia, ori le confundă iubirile cu frivolitatea. Cel puțin în cazul Reginei Maria, un neadevăr proiectat asupra personalității ei, căreia țara îi datorează atât de mult, rămâne o impietate. Dl Cosmin Zidurean îl confundă pe soțul Marthei Bibescu, prințul George Valentin Bibescu, pe care îl învestește cu poziția de stăpân al Corcovei, cu vărul lui primar, prințul Anton Bibescu, scriitor și diplomat, adevăratul stăpân al acestei moșii
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
lui Marcel Proust, a cărei publicare, în 21 de volume, s-a încheiat nu de mult, sub îngrijirea exigentului Philip Kolb. Dar... catastrofă! Aflăm că Marcel Proust ,o vizitează în două veri la rând la Corcova" pe... Martha Bibescu! Corcova rămăsese un vis neîmplinit pentru Marcel Proust, unde, într-adevăr, voia să vină, dar la Anton Bibescu, nu la Martha, care nu stătea aici! Scriitorul francez n-a fost niciodată în România. Dacă n-a avut acces la vasta Correspondance a
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
este și nu este, deoarece dl Cosmin Zidurean vorbește de cei doi frați Bibescu, stăpâni ai Corcovei, dar le dă numele de... Julien și Emanuel. însă chiar dacă i-ar fi numit just, adică Anton (nu Julien!) și Emanuel, greșeala tot rămânea, deoarece harababura genealogică a domniei sale le atribuie drept tată pe vărul lor primar, George Valentin Bibescu, și nu pe prințul Alexandru Bibescu, așa cum era în realitate. Ignarul articol conține și cinci fotografii: prima, a domnului Cosmin Zidurean, a doua a
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
a scris (în Cuvîntul, nr. 1/2005): ,Autorii moderni sînt privilegiați printr-o atenție deosebită și prin aducerea la zi a viziunii critice în articole datorate atît unor autori mai tineri, cît și veteranilor... în timp ce unii autori ceva mai Ťclasiciť rămîn într-o ramă vetustă, favorizată și de faptul că același autor este obligat să interpreteze la distanță de un sfert de secol același scriitor pentru care probabil nu are multă simpatie" și încă (în Dilema veche, nr. 90/2005): , Mai
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
o greșeală... Retardarea metodologică a multor medalioane se explică, în principal, prin reticența autorilor de a situa fenomenul literar în context politic sau ideologic." Aici intervin pentru că mi-e greu să cred, de pildă, că articolul despre Mihai Beniuc a rămas în forma inițială dată de Roxana Sorescu, o cercetătoare dincolo de orice suspiciune de acest gen. Cred că Ștefan Borbély se înșală: mai mult ca sigur că medalionul respectiv, ,capodoperă a escamotării" este ,croșetat" ulterior conform indicațiilor coordonatorului. ,Edulcorarea nu i
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
după caz, împuținate. Ar fi, însă, atunci, un alt dicționar, condamnat să fie mai bun. Una peste alta, primele două volume ale DGLR nu au prea făcut față examenului receptării critice, impresia generală fiind că, în ciuda ambiției demersului colectiv, meritele rămîn, mai degrabă, individuale: dicționarul este un instrument de lucru vast și util însă improvizat, eterogen, neajunsurile și vicierea punctelor esențiale făcîndu-l vulnerabil, trebuind creditat numai parțial, cu precauție. Data viitoare, recenzia volumului III, literele E-K.
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
acestei perioade. Caracteristică mai degrabă literaturii central și est-europene recente, autoficțiunea e binișor depășită în Occident...". Și Ion Bogdan Lefter: ,Nu văd - așadar - motive de realimentare a tradiționalelor noastre complexe, conform cărora am suferi veșnic de grave ,decalaje". Poate că rămîne valabilă doar constatarea că prozatorii români, cu excepții rare, au o fantezie limitată, o putere de invenție mediocră. Din perspectiva unei analize tematice, atare carență e gravă." Altă ,durere" e deprinderea literaturii noastre de-a fi ,targetată" (sic!) mult mai
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
într-o stare embrionară. Prima încercare de roman românesc, Elvira sau amorul făr^ de sfârșit, din 1845, care poartă pe foaia de titlu mențiunea ,romans compus de D.F.B.", este mai mult o localizare, o adaptare stângace a unui roman străin rămas neidentificat până acum. O a doua tentativă, romanul istoric Radu al VII-lea de la Afumați, tot din 1845, este ,tradus de S. Andronic", cum se precizează în subtitlul lui, după un presupus manuscris original al profesorului francez Buvelot, stabilit în
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
subtitlul lui, după un presupus manuscris original al profesorului francez Buvelot, stabilit în București. Prin 1847-1848, Ion Ghica își încearcă și el puterile în construcția dificilă a acestui gen de scrieri, dar eșuează, lăsând numai un fragment, Istoria lui Alecu, rămas necunoscut, în manuscris, mai bine de un secol. Ion Ghica avea ca model romanul Jérôme Paturot ŕ la recherche d^une position sociale al lui Louis Reybaud. La stadiul de fragment a rămas și romanul Tainele inimii al lui Mihail
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
lăsând numai un fragment, Istoria lui Alecu, rămas necunoscut, în manuscris, mai bine de un secol. Ion Ghica avea ca model romanul Jérôme Paturot ŕ la recherche d^une position sociale al lui Louis Reybaud. La stadiul de fragment a rămas și romanul Tainele inimii al lui Mihail Kogălniceanu, din care s-a publicat o mică parte în 1850, în ,Gazeta de Moldavia". O altă încercare a făcut Alexandru Pelimon, publicând, în 1853, așa-zisul roman Hoții și Hagiul, o scriere
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
onestitate, demnitate și idei umanitare, la decădere morală și materială, la abolirea ideilor și sentimentelor ce-l însuflețiseră mai înainte, de descrierea drumului lui fiind corelate diferite aspecte ale societății românești din acel timp. Manoil, tânăr boier cu înclinații literare, rămas orfan, își petrece viața la țară, în familia boierului N. Colescu. Spre deosebire de alți mulți tineri de categoria sa, are un comportament demn, neconsimțind la multe din practicile protipendadei. își propune să o ajute pe Tudora, o tânără țărancă silită de
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
schimbat, corupt, cinic și desfrânat. Arestat sub acuzația de a fi comis o crimă, e salvat de Zoe, o jună care-l iubea de pe timpul când era onest și demn, și cu care se logodise înainte de a pleca la Paris. Rămânându-i statornică în dragoste, Zoe izbutește să-l readucă la viața de odinioară, prin căsătorie. Ca personaj, Manoil deschidea, în proza românească din secolul al XIX-lea, tipologia eroului romantic. Prin structura sa compozițională, de roman epistolar, Manoil adapta la
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]