320 matches
-
romanică, fiindcă germanii numai de când au adoptat, în ianuarie 354, calendarul roman au început să sărbătorească, în biserică, Nașterea Domnului. Obiceiul și-ar avea sorgintea în datina romană de a pune, la înverzit și la înflorit, în vase, plante și rămurele de pomi. Obiceiul amintește că la Nașterea Mântuitorului "pomii înverzesc în livezi și poartă fructe". Obiceiul, scrie autorul articolului, Ion Mihăilescu, s-a impus greu: "Un secol a trebuit pomului de Crăciun, după ce și-a ajuns forma sa tipică, ca să
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
ascultători cu ochișorii lui albicioși de bătrân. Căutătorul de minuni și-a întins capul înainte cu vădită curiozitate. - Viu? a întrebat. Cum adică viu? - Lăsați-mă să vorbesc! a spus Ramirín aproape strigând. Era viu. De jur împrejurul lui se iveau niște rămurele albe cum e conopida care se mișcau întruna. Țipau. Toată noaptea au scos niște țipete parcă de durere, care te înfiorau. Toată noaptea, ba chiar și a doua zi de dimineață. Ramirín a tăcut din nou. De data asta, nimeni
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
că acum vedeam Ialomița, altfel, de sus în jos, cum treceam peste podul de vase legănându-se și scârțâind ușor... De văzut, nici păduri nu mai văzusem. Eram la doi pași de Speteni. Treceam printr-o pădurice deasă, ale cărei rămurele te izbeau în trecere peste față dacă nu înaintai cu cotul în sus, cum făcea, masiv, Garabet. Era prin luna mai, de Sfântul Constantin. Țin minte că Mița mă pupase cu foc, făcându-mi urări. În sat ajungând, trăseserăm la
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
de capul lui printre flori, scutindu-mă suav de operațiunea plivitului. își au cuiburile pe-aiurea, pe-aproape, prin firide și streșini. Acum și le capitonează cu iarbă de la mine. Sunt de un haz nebun cu minusculele lor pliscuri transportând rămurele și fulgi. Oul lor viu le împlinește forma sub gușile bombate. Cu ciripitul lor asurzitor mă ridică dis-de-dimineață din somnul meu scurt de noctambulă fără leac, și le accept serviciul, destul de bine plătit, privilegiul de a vedea, grație lor, soarele
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
nu te poți îmbăta pentru că aici nu există bodegi, ci numai complexe alimentare de unde nu poți cumpăra decât pe bon o sticlă de votcă, atunci când se bagă; e atât de frumos cu tufele lui de trandafiri care parcă înfloresc numai rămurele uscate și spini, scaieți imuni la devenirea întru anotimpuri, adică mereu galbeni și casanți, bănci de fier pe care nu te poți așeza decât ca un fachir, leagăne, tot din fier, pentru copiii surzi ca să nu le audă scrâșnetul sinistru
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
o porțiune de balcon sau de acoperiș, ba chiar un colț de pod. Emițînd fără preget bine-cunoscutele lor sunete gîlgîite, odată hotărîrea luată, ei trec în sfîrșit la fapte - cară, forfotesc, adună și orînduiesc neobosit bucăți de crengi și crenguțe, rămurele, răsaduri, semințe și frunziș, după care urmează instalarea pe termen nedefinit, trîmbițată în modul lor inconfundabil, fără discreție, delăsare sau teamă de pericol - acesta din urma foarte real, dealtfel. Căci pentru unii dintre noi, porumbeii cu emanațiile lor sonore ce
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
Voichiță, taci, că eu sunt neica, cel cu barba neagră și cu mintea-ntreagă. Mâna-n colan că-i punea, după el mi-o arunca, sălta și zbura și el se-ntorcea prin negru întunerici, prin sfinte biserici. Sus, pe rămurele, cântau păsărele: Unde s-a văzut și s-a pomenit Ducă-și mort pe viu?! Sfetil Constantin ajunse la muma, acasă. în pragul porții apucă să strige: , - Maică, maica mea, deschide ușa și na-ți pe Voica, fecioreaua ta, surioara
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
renunț. Am lăsat de-o parte revista și mă căinam pentru neatenția de la lift. Atunci am văzut-o. Stătea în ușa vagonului ținând în brațe un pachet învelit într-o hârtie albastră cu cerbi trăgând sănii, cu clopoței aurii, cu rămurele de brad și cu câțiva "La mulți ani!" scriși cu litere roșii, imitând majuscule din vechile manuscrise. Era într-un pardesiu cafeniu. O fetișcană micuță, tunsă scurt, cu câteva șuvițe aurii căzându-i pe frunte. Pistruiată. Zâmbea într-una, de parcă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
rămas;/ Pe unde-am bătut/ Rea jale-am făcut". Românul (mă rog, geto-dacul) s-a născut poet și Aia (devotata sa companioană getă) îl învață pe Ovidiu niște versuri superbe, peste care plutește însă geniul lui Eminescu: Peste vârf de rămurele/ Trec în stoluri rândunele/ Ducând gândurile mele/ și norocul meu cu ele/ și se duc pe rând, pe rând,/ Zarea lumii-ntunecând./ și se duc ca clipele,/ Scuturând aripele/ și mă lasă răvășit,/ Pustiit și amorțit// Doar cu doru-mi singurel,/ De
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
de kilograme, ceea ce-i conferea stabilitate pe timpul furtunilor. La un cuib nou, din lipsă de material și de timp, diametrul abia ajunge la 80 cm, înălțimea la 35 cm, iar greutatea, la 30 kg. Materialul principal în construcție îl reprezintă rămurelele, tot mai greu de găsit în mediul înconjurător. Barza mai aduce pământ, iar apoi, pentru căptușeală, ierburi, pene, păr, cârpe și chiar pungi de nailon. Alte cauze de diminuare O altă cauză care duce la diminuarea numărului de berze albe
Agenda2004-50-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283146_a_284475]
-
pletelor tale cu miresme de nard și aloe. Cât de visător vin la grădina mea ! Vin cu pletele în vânt, Alergând mai repede decât elanii, Aduc ferbințimea soarelui, Suflarea curată a mioarelor, Mireasma poienelor, Cântecul fericit al vietăților pădurii, Freamătul rămurelelor în briza de seară... Așteaptă-mă iar și iar, mereu, Totdeauna, mireasa mea ! 9. PESTE STRATURILE DE FLORI ți-ai pus capul pe pieptul meu, întrebându-te la ce mă gândeam. Ce gând ar mai îndrăzni să mă împresoare Când
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
iată, într-un final, cam ce și cum scrie Petre Sălcudeanu (pentru că, nu-i așa?, autorul are totdeauna ultimul cuvânt): "La intervale egale, Leo se răsucea neferindu-și de lovituri părțile intime. Pe lângă faptul că îi punea sângele în mișcare, rămurelele cu frunze încă verzi, colectate primăvara și păstrate în dulapuri frigorifice, gata legate în măturici, îi scotea surplusul de apă din organism și îi calma nervii, iar ușoara maltratare a zonelor erogene era în sine o plăcere pe care merită
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
oferea o trupă însetată”. Nu trece multă vreme până când soldații traversează sate distruse, devastate, arse, abandonate de populație. Ajunși pe câmpul de luptă, dau peste o mare masă de noroi semănată cu leșuri. De acum, se vor hrăni cu rădăcini, rămurele, insecte, sfârșind prin a fi ei înșiși devorați de păduchi, ploșnițe și șobolani. Nu asistăm la bătălii câștigate ori pierdute. Batalioanele, plutoanele sunt mușuroaie strivite, de o parte și de cealaltă, de bocanci. A devenit oarecum inadecvat discursul inițial al
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
10 mai 2016 Toate Articolele Autorului Vezi căciula aceasta e a mea? Cunosc mai toți salcâmii de când port în mine oful ce se întâmplă în țara mea viața-i care pe care un adevăr ca pâinea. Grădinile noastre plâng după rămurelele rupte de înfulecători noi, cărăm vreascurile că nu-i dă nimeni afară din pantaloni! În oglinzi, portrete lăcrimate oricât ne-am preface putem ignora clocotul? Răscoală-n suflet cine-și mai permite să se sacrifice pentru a face fericit pe
CA O ARCADĂ A ... ARMONIEI! de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381708_a_383037]
-
peste capetele trecătorilor, o melodie clară, plină de soare și suspine... Da! Primăvara asta, numai ea este de vină! Inimi pline de speranțe trezite din somnul greu..., așteaptă cu nerăbdare să simtă din nou iubirea. In suflete cresc pe neașteptate rămurele pline cu mugurii fericirii. Ce frumos este să simt primăvara cum îmi reînvie toată ființa! Vechile gânduri, griji și dureri pot, în sfârșit, să le acopăr cu... primăvara. Nu mai vreau să le mai port în suflet. In adâncul ființei
O ULTIMĂ... PRIMĂVARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384194_a_385523]
-
știu ce înseamnăSă nu dormi și să legeni pruncul care scâncește,Pe când vântul de toamnă în frunze ... XVI. MĂRȚIȘOR, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. Iubite, ține-mă de mână, Când primăvara cântă-n rămurele Și-n zare simți venind iar rândunele! Iubite, ține-mă de mână! Auzi? În plopul sobru din șosea, Plâng mugurașii că deja plesnesc, Și doar căldura soarelui-și doresc, Să-i mângâie pe creștete de muguri... Auzi? A prins să
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
oratorii bizantine. Parcurgând prețioasele documente ale cărților, am putea spune împreună cu Geo Bogza, ascultând același Triplul concert: „Plecat dintre noi, muritori, într-o duminică, Paul Constantinescu s-a întors iarăși între noi, nemuritor, în duminica următoare: «Și tremură brazii/ Mișcând rămurelele,/ Căci noaptea de azi-i/ Când scânteie stelele...» NOTE BIBLIOGRAFICE {\footnote 1 - Cosma, Octavian Lazăr - De la „ferocitate și stupiditate”... la „ostilitate tăcută”...; în: Muzica, București, An XX, nr. 2 /78), iulie - septembrie 2009, pp. 23 - 39.} {\footnote 2 - Voicu Arnăuțoiu
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
internă. 5. Pozițiile sale filozofice sunt diferite de cele ale lui Underhill, față de care se situează cel mai adesea polemic. 6. În timp ce demersul lui Nae Ionescu e deductiv, fiind redus la un arbore logic cu cât mai puțin frunziș și rămurele, cel al lui Evelyn Underhill e descriptiv, tinzând să acopere toate aspectele și conexiunile posibile ale fenomenului mistic. Această tendință spre exhaustivitate face ca orice ar fi spus Nae Ionescu - sau alt autor - despre misticism să poată fi regăsit, într-
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
merge și el la școală, odată cu copiii de vârsta lui. Într un mărăciniș de lângă drum auzise un fâlfâit de aripi. Așteptase cateva clipe cu auzul Încordat să-și dea seama exact de unde venea acel zgomot. Apropiindu-se tiptil, dădu niște rămurele Într o parte și descoperise un boboc de gâscă Încurcat Între ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
apa rece și un pat de scândură pe care se urcă cei care vor să simtă din plin efectul de saună obținut prin stropirea cu apă a pietrelor încinse de pe vatră. Pentru stimularea circulației sangvine se folosește un mănunchi de rămurele de stejar sau carpen cu frunze uscate. Materialul de construcție cel mai folosit era chirpicul, urmat de lemn, iar pentru acoperiș se foloseau scândurele din lemn Ădraniță). Podelele din încăperi erau lutuite și acoperite cu dușumele de scânduri. În prezent
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
care asistase la "proceduri", dând aprobator din coadă. Dădu peste tot cu aspiratorul, puse fața de masă, aranjă băile... Carmen îi adusese și primele flori de grădină pe care le așeză într-un ulcior smălțuit. Pe masă puse și câteva rămurele de măr și prun înflorit și, privind "mise en place", cum spun specialiștii, i se păru că totul este foarte bine. După-amiază vopsi ouăle, le lăsă să se răcească și apoi le dădu "lustru", pierdu ceva timp să-și curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
când bătrânii copaci erau niște puișori slabi, fără sprijin. Unii au fost plantați de bunicul bunicului, alții de tataia, și așa până în zilele mele. Ascultam glasul livezii când mergeam în primele ore ale primăverii să mângâi mugurașii abia plesniți pe rămurelele încălzite de soare. Apoi auzeam glasul broscuțelor în apropierea Paștelui, al brotacului verde care anunța ploaia, al greierului care cânta vesel vara și din ce în ce mai trist toamna, când anotimpul rece îl prindea mereu nepregătit. Poveștile livezii spuneau de întâmplări petrecute demult
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
și-ar fi putut permite să o aducă până în Brinac, preferase să se folosească, până cu puțin înainte să moară, de lămpi (susținând că sunt mai sănătoase pentru ochi) și de clopoței străvechi agățați ca niște frunze la capătul unor rămurele lungi și înguste din metal. Iar el, la rândul lui, iubise locul prea mult pentru a face schimbări: când venea la Brinac, parcă intra într-o peșteră de tăcere și întuneric, unde nu-l putea deranja nici un telefon nedorit. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să nu mă lași. Ci mai dormi, măre, un pic / Că ești crud de ani, și mic. // CORUL: Dormi la umbră, dormi în pace, / Că mama ție ți-o face / Sub cel tei bătut de vânt / Pătișorul la pământ. Câtu-s rămurelele / Tot or bate stelele, / Iară luna va străbate / Dulcea ta singurătate. // MAMA: Și când vântul va șopti / Mândru mi te-a adormi, / Și când vântul va sufla / Teiul se va legăna, / Florile-și va scutura, / Lin că mi te-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
foarte lung, complet drept, ca o coadă de cal, și poate la fel de aspru. Camera lui Georgie era cufundată în penumbră, luminată acum doar de focul din cămin și de trei lumânări ce ardeau pe polița de deasupra. Lumânările și câteva rămurele anemice de ilice aruncate la nimereală prin cameră erau cam tot ce putea produce Georgie în materie de podoabe de Crăciun, și totuși încăperea avea o strălucire aparte, amintind de o peșteră în care zăcea o comoară abia întrezărită. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]