54 matches
-
aflați într-o dumbravă, vedeți stejari, pini, brazi... Apoi, ceva mai departe, remarcați glacialele nuanțe sinilii-întunecate ale pinilor, brunul jubilant al conurilor de brad, argintiul albăstrui al unui desiș de mesteceni. Însă, în totalitatea ei, această diversitate de frunzișuri, tulpini, rămurișuri a fost generată de o mână de semințe care aproape nu se deosebeau unele de celelalte. Astfel, o întreagă pădure viitoare v-ar încăpea pur și simplu în căușul palmei. Creația verbală ne învață că toată varietatea de cuvinte purcede
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
li se prăbușește pământul în creștet în anotimpul în care copilul și copilăria unui copac sunt una și aceeași celebrare a fragilității nu se opreau nici prea multe păsări la el și cucuveaua încă nu-și alegea bifurcația de pe ultimul rămuriș de unde urma să puncteze nopțile de vară cu gușa ei înfoiat-sibilinică înainte să izbucnească în plină glorie nu se întrezărea nici promisiunea acestor ramuri nici labirintul lor urcător prin interiorul căruia copilul pătrunde iar joaca luminii perlate îi scoate în
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
mit așa cum a fost cu degetele înroșite de veghe răsfoiești până-n zori un infoliu din filele lui cad aztecii unul câte unul flacăra lămpii incendiază salcâmii din umbra veacului încă puțin și orizontul din alge te doare palid e și rămurișul cu zodii de rășină și alabastru acum întâmplarea deschide fereastra și avalanșa de-aramă intră în orașul asediat de heralzi o ploaie de slove-n turnir așa cum a fost nu se mai știe o uimire crește noptatic pe bolgii de
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
pot fi considerate de ieri, răspunsurile sînt de azi și pentru azi". Să vedem, selectiv, sub ce înfățișări. Fiind vorba de un set de critici, e important să punctăm felul în care e înțeleasă, în acest ansamblu natural înzestrat cu rămurișuri disociative, noțiunea de critică. în vederile lui Adrian Marino, statutul literaturii are două aspecte. Unul "supraistoric", marcat de unicitate, apt a forma obiectul demersului critic, și altul istoric, care cade în lotul istoriei literare, ce are a se aplica asupra
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
interioare, zgomotul ce pare a fi numai efectul unui mecanism infernal și pe care, ea nu l-a suportat niciodată. Prezentul i se suprapune cu trecutul, se estompează odată ce atinge piatră zidurilor în care glicina și caprifoiul și-au înstăpânit rămurișul cu frunze și flori învolte, tot plante obraznice și care nu par a avea nimic de-a face cu istoria cruciaților, care și-au scris Istoria aici. Femeia încearcă să nu ia în seamă frisonul inexplicabil, neliniștea ce ii intra
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
risipire în jurul său, de o dilatare în multiplu, si cu cat va reuși această mai bine, cu atât el își va împlini mai stăruitor și mai senin unicitatea, desăvârșirea, liniștea sufletească în fine întrezărita. Căci se va ghici adeseori, prin rămurișul tot mai des al copacului trunchiul întărit, puternic înrădăcinat, parcă anume format să susțină abundență coroanei. Maestrul nu dă sfaturi, ci premeditează o cât mai oportună întâlnire cu sine a discipolului. Dar schimbul se realizează, contrar aparentelor, în dublu sens
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
este un decerebrat. Recunosc și semnez. Citind cartea lui Andrei Pleșu și observând cum își dezvoltă și ramifică ideea, intuiesc mai bine, prin contrast, ce înseamnă să înțelegi fără să gândești. Îți vine o idee, o formulezi - și atât. Lipsește rămurișul, lipsesc interstițiile, capilarele prin care se răspândește sângele în organism. De unde nu numai simplitate, dar și o anumită grosolănie a ideii, care trebuie gătită, asezonată, nu trântită pe masă ca o ciosvârtă, cum adesea mi se întâmplă să fac. Andrei
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
Mirosul amar al frunzelor îmi umplea și mie nările. Simțeam și eu, ca și Mihai, ceața subțire care nu era pe deplin risipită, simțeam boarea ușoară de vânt care legăna ramurile și razele soarelui de toamnă târzie, țesute fin deasupra rămurișului des. Trebuie să-ți investești toate forțele, domnule Gerard, ca să arăți cât ești de valoros perora de unul singur dl. Valy tot mai volubil Ce vreau să spun? Fighelem, fighelem! Pe ungurește înseamnă atenție, atenție! Rolul acesta, al dumitale, e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
umple din nou nările, aș fi dorit ca ceața subțire să nu se disipeze pe deplin, aș fi dorit ca boarea ușoară de vânt care ar legăna ramurile și razele timide, aici inexistente, ale soarelui de toamnă târzie, țesute deasupra rămurișului des, să mă fi scos din ceea ce, din păcate, numim cu toții, realitate. Și totuși, am putea detalia puțin?-fac eu pe prostul mai departe. Îmi pare rău să gândești așa. O alegorie nu poate fi supusă scalpelului rațiunii. S-ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
citez două poeme, cu convingerea că nu risipesc (ci din contră, îmbogățesc spațiul tipografic al cronicii). Cel dintâi e de altminteri cel care deschide placheta, ca o declarație de ereditate fantezistă: În orice ascendență găsești un nod aorgic/ din care rămurișuri confuze se desfac. Nu știu dacă aleasa frumosului praporgic/ pe nume Macedonskiv (încins în roșu Ťfrac// cu epoleți de aurť), Maria Urdăreanu,/ e neam cu Sevastița, stră-străbunica mea,/ mai jună cu un lustru decât Pașoptul, - anul/ întreg e-nscris în steiul
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
rostogolește mai negru; noaptea cuprinde/ Muribunzi luptători, tânguirea sălbatică/ A zdrobitelor guri./ Dar în liniște peste-ntinderea văii se strâng/ Nori roșii în care domnește un zeu mânios,/ Sângele curs, răcoare de lună;/ Duc toate drumurile în negru putregai,/ Pe sub rămurișul de aur al nopții șial stelelor/ Se clatină umbra surorii prin crângul tăcut/ Și salută duhurile eroilor, însângeratele capete;/ Slab printre trestii răsună sumbrele flaute-ale toamnei./ O, doliu prea mândru ! Altare de bronz !/ Fierbintea flacără-a duhului azi o cumplită
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
între noi ca o pîine nici dăruită și nici primită. Ne uram reciproc cu iubirea, formă abrazivă a imposibilității de a fi unul celălalt cu singurătate cu tot așteptînd nimic iar timpul cu nervuri vinete fremăta la fereastră într-un rămuriș invizibil. Ne îmbrățișam spasmodic cu neputința ce-și întinde mîinile dar le și ascunde nefericirea unuia sufla în palmele degerate ale celuilalt să le trezească la viață cînd pe buze beam flăcări stinse. Și a rămas între noi doar o
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
cu nereținut entuziasm dl. Vartic, "creatorul are harul de a primi o revelație, iar interpretul, harul de a o explica". Să urmărim cîteva din asociațiile pe care le stabilește cu un elan abia constrîns dl. Ion Vartic, alcătuind arborescențe bogate, rămurișuri semiîntunecate de care atîrnă roadele unor în genere suculente semnificații. Anghelache, casierul ce se sinucide în chip misterios, e pus în legătură cu cehovianul Belikov, "omul în carapace", care e un "anti-Karamazov pentru care "totul e nepermis"", neliniștit la culme de orice
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
surpăturile Teritoriului aproape, iar peste drum tocmai se prăbușiseră în ele platanii din curtea fostei clădiri a Madosz-ului, încât toată strada arăta altfel fără platanii aceia, știam că soarta le era pecetluită de când ciorile n-au mai cuibărit primăvara în rămurișul lor, iar casele deveniseră parcă mai mici, ca și cum s-ar fi chircit lipsite de apărare, și gardul din capăt, cu panourile lui galbene, se vedea acum mult mai bine, în plin soare, la fel și rânjetul capetelor de mort. Dacă
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
pregăteau de nuntă ursitoare rele. Acum te desfrunzești în plină toamnă, Nu știe nimeni cînd te vei trezi. Te așezi cu cei plecați deodată, Și vei dormi de-acum în fiecare zi. Ruga ta s-a înălțat pe jumătate, În rămuriș îngheață vîntul blînd, Pămîntul străveziu se deschidea spre moarte, Cum printre lacrimi ultimu-ți cuvînt: Eu vin din viața să vă întreb de morti Și de suspinele trimise că simbrie, De programarea învierii pentru toți Și promisiuni rămase în sicrie. Să
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
pregăteau de nuntă ursitoare rele. Acum te desfrunzești în plină toamnă, Nu știe nimeni cînd te vei trezi. Te așezi cu cei plecați deodată, Și vei dormi de-acum în fiecare zi. Ruga ta s-a înălțat pe jumătate, În rămuriș îngheață vîntul blînd, Pămîntul străveziu se deschidea spre moarte, Cum printre lacrimi ultimu-ți cuvînt: Eu vin din viața să vă întreb de morti Și de suspinele trimise că simbrie, De programarea învierii pentru toți Și promisiuni rămase în sicrie. Să
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
de voi natale zări, Cu ochii minții vă privesc din depărtări... Revăd tot ce-am iubit În inocenta mea copilărie, Mă simt o acvilă în zbor Peste albastre zări Și când coboară noaptea, Iar Glavaciocul lin șoptește, Când curge pe sub rămuriș de sălcii Pe care și vântul ațipește, Atuncea, eu, Mă las ușor în zbor, Plutind pe-un nor de-argint. În suflet speranța se-nfiripă Iar inima-mi tresare Fericită... Ce zi senină și frumoasă! Privește, codrul, înverzește, Sub raza
SATUL MEU, PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351739_a_353068]
-
umplea dimineața. Ai mers, încet, până la piatra cea gravă. Nu te-ai dus pentru a vedea, ci pentru a nu vedea. Singuri, în dimineață, tu și singurătatea-ți. Curgea aerul suav. Obscuritate, lumina ta. * (Unei frunze uscate) Ca sosită din rămurișuri celeste, frunză veștedă, cazi pe pământul splendorii și durerii pentru a ne arăta săvârșirea, extincția, așteptarea? Noi de asemenea, smulși, uscați, cădem pe pământul nesfârșit, ca o floare a negării cădem de la stele până la solitudine. Și tu cazi mută, fără
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PALIMPSEST Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Palimpsest Rămuriș de stea caligrafii de Iisus mâzgălind cerul... Far sacru Pe un dangăt nins lumini din paradis urzeală sfântă Zori de rouă Noapte uscată în ceasuri de rouă se retrag zorii Referință Bibliografică: Palimpsest / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PALIMPSEST de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356169_a_357498]
-
lasă dare aproape palpabile. Nu ia în seamă scrâjnetul cauciucurile înfipte-n prundișul curții interioare, zgomot ce pare a fi numai efectul unui mecanism infernal. Prezentul i se suprapune peste piatră zidurilor în care glicina și caprifoiul și-au înstăpânit rămurișul cu frunze și flori învolte,- tot plante obraznice și care nu par a avea nimic de-a face cu istoria cruciatului, pe care Mărțina își știe dormdindu-și somnul cel veșnic sub lespedea mormântului din incinta. Ea nu ia în seamă
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
vă privesc din depărtări... Revăd tot ce-am iubit cu ochi de dor În inocenta mea copilărie, Mă simt ca o acvilă-n zbor Peste albastre zări de feerie Și când coboară noaptea, Iar Glavaciocul lin șoptește, Când curge pe sub rămuriș de sălcii Pe care și vântul tainic ațipește, Atuncea eu, un veșnic călător Mă las ușor în zbor, Plutind pe-un nor de-argint. În suflet speranța se-nfiripă Iar inima-mi tresare fericită... Ce zi senină și frumoasă! Privește
SATUL MEU, PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369341_a_370670]
-
groază de bani. Mai câștiga și Ingrid ceva ... Se mutaseră din blocul pentru imigranți într-un apartament ca lumea și în urmă cu câteva luni își cumpărase Rover-ul. Dăduse de capătul tunelului viu, după ce de câteva ori se încurcase în rămurișul crescut anapoda, și a treia poiană a Negrelor i se înfățișase în bătaia lunii, așa cum o știa din copilărie. Pădurea o înconjura ca un zid negru, crenelat, din care, asemenea unor turnuri de pază, se ridicau impunătoare coroanele câtorva stejari
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
„E ușor să fii compătimitor când dinții durerii nu mușcă din ficatul tău.” A. Camus, „Caiete” N-am văzut niciodată lumea ca atunci, la 20 de ani. Prin rămurișul copacilor mei, nu făceam decât să o cercetez în căutare de pericole și prăzi. Dintr-o dată, am devenit o parte a lumii, o bufniță căreia i se taie aripile și țopăie printre oameni, fericită că oamenii o privesc fascinați. Era
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
cuvinte, Doamne sfinte risipindu-mă-n azur aur pur din nori lungi adun miresme și pesemne taina o ascund în lut tot plouând ... neștiut stele colind înger alb călărind pe șei de pulberi căi de jad depărtări de zi lumină rămuriș de crinolină ars în dor de-o rază lină zarea îmi brodează zborul și plutesc atingând covor de humă jilț domnesc înălțat în zi cu brumă și păzit de-o zână bună pe furtună cârmuiesc strivind între pleoape visul mă-nvior
RISIPIRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343512_a_344841]
-
după PINDAR, fragmente din ELOGII, după versiunea franceză a lui Philippe Renault, site-ul Antiquité grecque et latine) NEHOTĂRÂRE Când vrei ca pasărea să nu mai zboare, dă-i plusul de aripi care o-ncurcă, așa și eu, am gânduri rămuriș, cum drumul ca Adam dormind pe-o coastă cu cărărușa Evei se bifurcă. Referință Bibliografică: DESPRE CEASUL OPRIT / Elisabeta Isanos : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elisabeta Isanos : Toate
DESPRE CEASUL OPRIT de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375460_a_376789]