88 matches
-
nopții, de parcă un reostat i-ar fi reglat intensitatea până la străluciri orbitoare. se luase după miros până când ajunsese În fața blocului.Câinele se ridică pe labele din față, apoi nemaiputând suporta atâta lumină Își ascunse botul sub treptele spălate de nemiloasa răpăială a ploilor. Apoi simți deodată o căldură nefirească străbătându-i blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul străbătut deodată de atâta lumină. Scântei
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
poalele munților Iezer-Păpușa, unde mi-am petrecut toate verile copilăriei în aceeași curte în care au copilărit bunicul meu și frații lui. Ieri am facut drumul cu bunică-mea, care stă acolo câteva luni pe an. După ce s-a potolit răpăiala, a continuat să picure când și când, iar cerul a rămas înnorat. E trist la Lerești acum și fără ploaie - au trecut 19 ani de când bunicul a închis ochii, iar anul acesta în mai s-a stins și fratele lui
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
prea cadențat, de după colțul clădirii și se îndreaptă, pe trotuar, catre majestuoasa poartă. Nimeni nu-i observa. În urma lor, ca la țară, vin leneși doi cîini vagabonzi, probabil amicii flăcăilor în răstimpul dintre schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată din decembrie ^89, conserva cîteva urme de gloanțe, ricoșeuri scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd în clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub ferestre
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
existenței, catre conglomeratul sau amoral, catre universul dereglat, prin asumarea Râului sau intrinsec. Discursul liric, patetic an diformitatea lui secret-miloasă, functioneaza precum un filtru, reținând impuritățile spre a le neutraliză: "De-as avea și eu o traumă că pojarul,/ o răpăiala de ploaie de vară,/ o nevroza că o mătase,/ după care ești și mai iubita;/ o nevroza că un abur de mușețel,/ după care ești și mai buimaca,/ celesta,/ după care fluxul feminității tale asaltează lumea,/ o vindeca, ai da
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
să fii copilul pocit al lui Darwin"). Poemele Marianei Marin sînt extraordinare de la debut pînă acum, fără sincope. O altă sursă importantă a durității este distrugerea imaginii tradiționale a feminității: "De-aș avea și eu o traumă ca pojarul, / o răpăială de ploaie de vară, / o nevroză ca o mătase, / după care ești și mai iubită; / o nevroză ca un abur de mușețel, / după care ești și mai buimacă, / după care fluxul feminității tale asaltează lumea, / o vindecă, îi dă frisoanele
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
cu „muzică negrilor“ nu se opresc și nicidecum nu încep aici. Era Ceaușescu la apogeu, în 1985, cănd lui Ioan Gyuri Păscu îi venise o idee năstrușnica: „În viața mea, primul rap pe care l-am făcut eu, prima mea răpăiala, a fost în ’85, când făceam un spectacol după o piesă de teatru de-a lui Eugen Ionescu. Trebuia să intre-n scenă o familie și să spună « Bună seară, iubiți prieteni, iertați-ne că ne-ați așteptat atât de
Agenda2003-20-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281029_a_282358]
-
a lungul cărții următoarele personaje care, toate la rândul lor, devin principale în piesa ce o joacă sau o țes în jurul creatoarei, regizoarei lor. Într-o înșiruire absolut aleatorie (din punctul nostru de vedere), distribuția lor este următoarea: Ploaia (cu răpăiala ei sacadată ca-n tobe), Noaptea (istovită ca și viața noastră),Viața (acea minciună ,,mai adevărată’’ - A pleca, p. 31), Timpul (compus al elementului primordial apa, iar Tu, reflectarea vieții în ea și care abătut, începe să se deruleze într-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
Ziua 3, cuvânt de ordine - PLOAIA. A plouat la ora 17.00 la prezentarea din cetatea Cisnădiaoara dar eram adăpostiți de acoperișul înalt al bazilicii. Urcușul e extrem de anevoios până în cetate și dacă am adăugat ploaia constantă cu accente de răpăială, ne gândeam că spectatorii nu vor fi motivați să vină. Capacitatea era de 70 de persoane. La ora începerii erau peste 80 cărora li s-au adăugat alți 5, 6 spectatori. UMITOR!! Showul de excepție, atmosfera minunată. Seara ploaia s-
Un festival din culise [Corola-blog/BlogPost/98033_a_99325]
-
toată povestea asta. În ultima vreme, mama s-a plâns de o durere acută în limbă. Mulțumită „tratamentului estetic“ prescris de Naoji, durerea a mai lăsat-o și îi este ceva mai bine. Acum câteva minute stăteam pe verandă. Privind răpăiala de-afară, încercam să-mi imaginez care vă sunt sentimentele. În clipa aceea, am auzit vocea mamei din sufragerie. -Am încălzit laptele. Vino, te rog! E atât de rece azi, c-a trebuit să-l înfierbânt. În timp ce beam laptele aburind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vrei să trăiești, nici nu ceri lucruri pe care partidul comunist le-a interzis, se spune că acolo în piață ăia de au fost împușcați, o mână de proști, au strigat cu mare entuziasm "liberateeeee, libertateeee". Aseară a fost o răpăială în tot orașul, continua vecinul ca un somnambul, după o vreme au pornit și salvările să adune morții, spectacolul își atinsese scopul, oamenii nu se mai îngrămădeau în piața din centrul orașului, răzmerița trebuia răspândită ca molima prin cartierele muncitorești
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și nu i se dăduse voie să Înoate, a intrat În apă. Marea era caldă, atât de caldă, picăturile Îl loveau grele și reci În creștet, iar după ce Își băgase capul la fund clipocitul lor i s-a părut asemenea răpăielii de ploaie pe acoperișul de tablă zincată al orfelinatului, doar că ceva mai dulce. A Închis ochii. Capul Îi era plin de șuvoaie strălucitoare de ploaie multicoloră. Tâmplele Îi zvâcneau violent și stăruitor. Obrajii Îi ardeau, iar pe ceafă simțea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
impenetrabilă, clipea egal, degetele-i fugeau pe claviatură, măi să fie, chiar nici o reacție, exact atunci când trebuia, se oprea să prindă următoarea frază, unele litere scoteau zgomote, ca de clopoței dar, de cele mai multe ori, nici nu se oprea, auzea printre răpăielile literelor ce i se dicta, auzea fără greș, sprâncenele îi erau destinse, buzele i se mișcau doar când greșea vreo literă și se întorcea asupra ei, cu sunet de zurgălăi, s-o corecteze. În clipa aceea, își înfigea dinții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ascundă totuși o rezervă în fața Carminei. Într-o zi, în timpul unei averse de ploaie le-a urmat în camera de dormit, cu paturi suprapuse, cu ștergătoare rotunde împletite din pănuși de porumb risipite pe ici, pe acolo. Veniseră fugărite de răpăiala ploii, acum se foiau printre paturi, își ștergeau părul, scormoneau printre bagajele lor puține, mirosea a veșminte umede, a transpirație, a sânge. Acolo, în casa cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adăpostul și-n semiîntunericul unei adîncituri în malul vertical pe care o săpaseră, lui Bruno i-a făcut plăcere să redevină actor pentru cîteva minute, reconstruind dialoguri învățate cîndva, rostindu-le curajos, sperînd ca vocea să-i fie acoperită de răpăială, de tunetele de-afară. Vatapi, al cărui har, permis de zeii din înalturi sau de demonii pădurilor, era acela de a reînvia întotdeauna, indiferent în cîte bucăți îi era tăiat trupul, a luat în acea după-amiază chipul lui Bruno, s-
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
Și ceva din imensa durere a acestei lumi deznădăjduite, Dacă ești cinică și nu-ți recunoști strămoșii În poveștile lor cu zâne, în doine și în balade, Dacă porți chipul dezordinii și al frigului apăsător căzut peste noi Ca o răpăială de ploaie cu grindină peste o grădină înflorită, Dacă nu duci visurile omenirii În poala vorbelor tale pline de bunătate Așa cum aducea mama fructele din vie, cu bucurie, Cum s-ar putea, atunci, Să fii modernă, convingătoare și umană, Poezie
NOU LA EDITURA ANAMAROL, 2016 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385247_a_386576]
-
și totodată l-a rugat să aibă răbdare că în 10 minute sosește. Bucuros a dat drumul radioului din mașină, relaxat, și-a întins picioarele, a rabatat scaunul și cu mâinile sub ceafă asculta o melodie zgomotoasă ce semăna cu răpăiala ploii de vară pe acoperișul unei casei. -Salut, pot să urc ?! -Mihaela privea cochetă și puțin alintată la omul din fața ei. Se vedea din privire cât de mult îl iubește. -Urcă prințesă! Spune-mi spre ce stea vrei să zburăm
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau curioși care va fi alesul sirenei, pentru că toți se știau lefteri sau lefteriți. În ... Citește mai mult 17-Sirena de aurCând se revărsară în sală valurile mării, izbind stâncile cu sirene
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale.Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau curioși care va fi alesul sirenei, pentru că toți se știau lefteri sau lefteriți. În ... XXVII. TRANDAFIRUL SIRENEI-10, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015. 16-Durere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
dar nu m-am gândit niciodată că voi călători alături de el. Și nu mă deranjează sunetul trenului. Aduce cu ploaia pe un acoperiș de tinichea, noaptea, când e liniște și nu se mișcă nimic, iar tot ce poți auzi e răpăiala și tunetul. Dar am avut și eu trenul meu. Unul de jucărie pe care l-am primit de Crăciun când aveam trei ani. Asta se întâmpla pe când tata lucra în fabrică și noi locuiam în oraș într-o casă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
floare a glasului folcloric, și a versului fraged ca floarea, frumoasă, numai duh de cânt și poezie, numai melancolie și alinare a cântului! Școlăriță în primele clase, la Șicula, aici a sorbit în suflet primele farmece ale muzicii, auzite de la răpăiala ploii, de la sunetul frunzei, sufletul vântului, tunetul norilor, scârțîitul săniilor pe nămeți încremeniți de geruri, și de la gurile sătenilor, de la cântecele psaltice, în biserică, ori de la lăutarii horelor de altădată, din sat. A urcat de mică pe scenă, la serbări
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
peste cap, făcându-l să se retragă până dincolo de Bran. Dar n-a trect mult și în Rucăr, a venit vestea că nemții au ajuns la Sătic, trecând peste Piatra Craiului, apoi s-au auzit primele bubuituri de tun și răpăieli de arme prin Arșiță și culmea Pleașei. Lumea îngrozită și-a strâns în grabă ce brumă a putut să ia din gospodărie, unii în trăsuri cu cai, cei avuți, alții în căruțe cu boi, cei care nu aveau nimic la
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
în graiul pur oltenesc. Cine a avut brațe de îmbrățișat mai generoase de la unul spre celălalt: duhul cântecului, ori viitorul cântăreț Gheorghe Gheorghe? Și unul, și celălalt! De mic mi-a plăcut a cânta , am iubit câmpul, pădurea, susurul izvorului, răpăiala ploii, animalele, muncile câmpului. Mi-a plăcut viața, omul... toate acestea se regăsesc în cântecele mele. Și cântecul m-a plăcut pe mine și ne-am unit într-o îmbrățișare cu iubire reciprocă! Strădaniile fără de care nici metalele scumpe nu
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
poate cerșesc iubirea pe care altădată tu o cerșeai Și-n dorul meu nemărginirea cu dalta inimii mi-o dai Poate că n-am știut întruna să fiu o rază zâmbitoare Și m-am ascuns în nori ca luna și răpăieli ți-am dat din soare Noi, ca pământul suntem dară, în anotimpuri trăim viața Putem a fi ca prima oară, putem să semănăm doar ceața Fiindcă-n a-ndrăgostelii vară există ploi ce-și plâng cu frică Deschiderea de floare rară
NE COCOȘĂM ÎN VII BLEGITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348571_a_349900]
-
și așa se explică schimbarea climei, pentru că situația este tragică: cînd nu plouă este secetă și cînd plouă încep inundațiile. Unde mai sînt acele ploi de demult, de cînd eram eu puști, care inundau străzile la cîteva zile, sau acele răpăieli din timpul verilor, ce răcoreau pămîntul și ne lăsau să respirăm bucuroși cîteva ore, pînă ne copleșea iar vipia amiezii?! Ultimele vești mai picante se refereau la Lisa Kieffer, care se îndrăgostise de un șofer de prin Baia Mare, sau care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
ușor clipocit Dunării și crengile pomilor începuseră să trosneacă în surdină, dar Vasile nu realiza acest lucru. Era atât de obișnuit cu diminețile de vară, încât, nu băga de seamă aceste mici schimbări ale vremii, care puteau aduce o scurtă răpăială de ploaie, oricând. Numai dacă îl prindea ploaia, abia atunci bombănea: ,,Ei, na! Că veniși, ploaie!'', dar atât, niciun cuvânt nu mai ieșea din gura lui. Cățelușul și tovarășii lui se țineau scai după el, tăcuți. Venind de pe insula care
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]