8 matches
-
stau pitiți după o gheretă și vînd niște brazi la fel de zdrențăroși. Mama ei spune că precis i-au furat de undeva. Dar Ana nu-și poate lua ochii de la săgețile luminoase care traversează din cînd În cînd cerul - se aud răpăituri pe diverse tonalități, Întîi dintr-o parte, apoi, ca un răspuns, din partea cealaltă. E convinsă că luminile de pe cer sînt fie stele căzătoare, fie focuri de artificii. Mama ei e foarte speriată, cumpără un brad de la țigani și pornesc Înapoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
valuri, după îndemnul impetuosului marș Cu pieptul la hotare. Alte escadroane de furnici, ținând prelungi trestii în cumpănire (Or fi fiind țevile aruncătoarelor de otrăvuri! gândi greierele în mintea lui de artist), se deplasară pe susținute acorduri de cimpoaie. Izbucniră răpăiturile aplauzelor venind în valuri din mulțime, dar furnicile-soldați pentru nimic în lume nu și-ar fi răsucit lucioasele lor țeste cu antene, deși ardeau de pofta de a recolta din ochii privitorilor admirația cea multdesmierdătoare de orgolii. Înșelați de tunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că ar trebui să ne îngrijim și noi de straie nouă... (gustă din ulcică) Hm, cu adevărat, bun vin! (Cortină de lumină. Muzică. În sală intră mai mulți Privitori și Crainicul toboșar. Spot pe Crainicul toboșar.) TOBOȘARUL (strigă puternic, intercalând răpăituri de tobă): Să afle tot omul, și boierul și calicul și bărbatul și muierea și pruncul și moșneagul, că feciorul măritului nostru împărat și al împărătiței sale, Brăduț-Voievod, se însoară. Iară aleasa dumisale este jupânița Liana, carele a fost ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în lume postrăzboi, nu o înțeleg pe deplin. De fapt, nu înțeleg nimic alta decât povești și teorii fiindcă nu am tremurat decât câteva zile în decembrie 1989 și apoi în iunie, 1990, trezită noaptea de mărșăluitul taburilor și de răpăituri de gloanțe. Începutul regimul taliban le-a interzis să meargă absolut oriunde, lor, neavenitelor, femeilor, născător-îngrijitoare. Bărbații trebuia să poarte turban și barbă și să se îmbrace la ordinele talibanilor. Intenția, îmi spune Jowida, a fost să îi închidă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noaptea în care s-a născut Dora, la Fribourg a fost o furtună nemaivăzută. Aici plouă mocănește toată toamna, iarna ninge corect, iar primăvara plouă regulamentar. Pe 7 spre 8 noaptea a plouat însă nebunește, cu tunete și fulgere, cu răpăituri înspăimântătoare, ca la revoluție. Poate de aia copilul nici nu voia să se nască. Stătea acolo pitit, în cap, iar eu mă alungisem într-un bazin cu apă caldă și beam ceai. A fost partea cea mai cool a nașterii
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
care concentrează teatrele importante din zona West End.##); distribuția de amatori urma să fie consolidată cu cîțiva foști profesioniști ai scenei. Mugurii verzi ai unei culturi metropolitane uitate răsăreau prin ghipsul și palplanșele dezvoltatorilor imobiliari. În scurta pauză dintre două răpăituri de ciocane, a răzbătut pînă la mine un motiv muzical din Giselle (##notă - Balet clasic (1841) pe muzică de Adolphe Adam și un libret de Jules-Henri Vernoy de Saint-Georges și Théophile Gautier.##); venea dinspre sala de gimnastică, unde o trupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
săptămâni în fiecare oraș. Un total de un an și patru luni de la ziua în care mă născusem, cu fața în jos, pe covorul din dormitor. Afară încă ploua. O rafală puternică se sparse de geam, urmată un haiku de răpăituri când vântul se înteți. Un aranjament orchestral pentru furtună. — Vezi, spuse bărbatul de lângă mine. Peninii sunt de vină... Am ridicat privirea. Mark Richardson era o persoană sociabilă, un ascultător și un vorbitor împătimit deopotrivă. Din pricina asta fusese o alegere așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de pe prima colină. Lăsă deoparte bazaconiile șovăielilor și-i ceru preotului să-i citească încă o poezie. Se lăsă purtat de sunetul cuvintelor, de dulcea curgere a imaginilor și de magia versurilor care uneori îi sunau în urechi ca niște răpăituri de tobă. Pe nepusă masă își aminti că nu mai era mult până la trimiterea lui la mânăstire, chiar dacă deocamdată n-ar fi fost prea departe de casă. Cât e de departe Placanica? La cât bate o pușcă de vânătoare. De ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]