67 matches
-
noapte în muncitori la CUG, în ciuda avatarurilor tranziției. Duminicile, cînd mașinile - parcate altfel peste tot, de parcă ar fi plouat cu mașini - dispar, cînd orașul e gol, atunci arată ca o falnică ruină. Cu străzile centrale și trotuarele desfundate, cu pomișorii răpciugoși din centru într-o vădită suferință, dar cu marile palate nobiliare amintindu-ne că aici a fost marginea unei mari împărății. Fiecare clădire din centru este trecut durat în piatră, și, deși strămoșii mei n-au avut acces în oraș
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
nici atât de mici cât pretind vremelnicii ocupanți ai înaltei funcții, nici atât de mari precât se profilează în activitatea de zi cu zi. Cu alte cuvinte, semi-prezidentialismul românesc e când un armăsar travestit, ca-n povestea lui Creangă, într-un cal răpciugos, când un măgar ce se închipuie privighetoare. Partea tristă a lucrurilor e alta. N-ar fi nici o problemă dacă am ști limpede ce vrea românul. Poate dorim un președinte tare (că doar suntem în patria lui Tepes-Antonescu-Ceausescu, nu?), sau poate
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
Timișoara. Până atunci un ciudat fenomen se petrecuse la Lespezi, mica așezare urbană din Moldova de mijloc, un fenomen căruia cei care fuseseră însărcinați să-l supravegheze, oamenii Securității, nu reușiseră să-i dea de capăt. Mii de oameni simpli, răpciugoși și rău mirositori, tăcuți, se încolonau în fața casei lui Beniamin și altceva nu-i cereau, ajungând în dreptul lui, decât să le spună câteva vorbe alinătoare. Plecau apoi liniștiți, împăcați, întorcându-se în lumea lor. Veneau apoi alții și alții, în
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
ai venit. Ia globul și-l descântă, scuipând și ea de mai multe ori pe el, în timp ce dă din gură repede, abia inteligibil. Mother Caterpillar (către glob): Gloabă spurcată/ Cu gura căscată/ Cu ochii beliți/ Cu dinții rânjiți/ Cu mâini răpciugoase/ Cu boală în oase/ Io te-ntreb, tu îmi răspunzi/ Altfel, te omor. Primavera (către Mother Caterpillar, arătând spre glob): Ce zice, fă? Mother Caterpillar (către Primavera): Stai, fă, ai răbdare. A dat boala peste tine, ce te grăbești așa
Cum a încercat Irinel să devină mai înalt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19972_a_21297]
-
de Fernand Cormon, un om primitiv, cu topor de piatră la cingătoare, pleacă în surghiun, urmat de fii și slugi în blănuri zdrențuite, cărând pe tărgi femei despuiate și deprimate și copii de țâță. Cain e slăbănog și îmbătrânit; javre răpciugoase aleargă fidele după procesiunea izgoniților. Poate cea mai interesantă descoperire a fost însă Charles Lameire (1832-1910), pe nedrept uitat, cu o pictură religioasă de mare talie, nu fără influențe de icoane ortodoxe, de fapt o sinteză inteligentă a mai multor
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
munți. Cum ieși în șosea însă, îl zări pe Matei venind spre casă. Unde-ai plecat, bă rămășiță? îl întîmpină acesta de cum îl întîlni. La pescuit, răspunse Bărzăunul uitîndu-se în altă parte, de parcă frate-su ar fi fost un cal răpciugos. Adevărul e că Bărzăunului nu-i convenea deloc să i se spună "rămășiță". Ce dacă era cel mai mic din familie și apăruse pe lume mult mai tîrziu ca ceilalți frați? E vina lui?... Auzi tu expresie: "rămășiță"! Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
opri din amenințări cu ochii mai, mai să-i iasă din orbite: "Aaa, nenorocitelor! Acia v-ați ascuns, dar-ar tarbesu' și buba neagră-n voi!", blestemă el sticlele de doi litri și jumătate. Le trase afară dintre niște bulendre răpciugoase și le pocni unele de altele. Zgomotul parcă îl aduse întrucâtva mai aproape de tărâmul lucidității. Își lăsă încetișor mâinile pe lângă corp și începu să se smiorcăie, mestecând niște vorbe în șoaptă. Apoi, pe neașteptate, bătu cu piciorul în pământ și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe care îi știam destul de bine, străduindu-mă totodată să mă aflu cât mai departe de mireasă. Și totuși nu mă simțeam în largul meu. Pe seară, când s-au încins diverse dansuri, am stat deoparte, chibițând cu un ochelarist răpciugos, coleg cu Yves la facultate. Am încercat din răsputeri să fiu vesel, să mă bucur de fericirea altora, dar nu prea îmi stă în fire, așa că atunci când cineva a pus inevitabila casetă cu Bregovic am ieșit afară, chipurile să respir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și toate astea de-a lungul „nu știu cîtor ani de existență blestemată”. Nu. El, Oberlus, oricine ar fi fost și de oriunde ar fi venit, nu era deloc dispus să se lase tratat ca un cîine vagabond, lovit și răpciugos, fără ca nimeni să Își aducă aminte că trăise și el cîndva pe lumea asta și că fusese ceva mai mult decît o mască tragică de groază și repulsie. El, Oberlus, grav rănit, Însetat și singur, părăsit la capătul universului, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
abțiguit, dar în afara mirosului de băutură ieftină nu deranja cu nimic. Nu toată lumea avea bani. Nu toți se născuseră boieri. Taică-său venea seara acasă beat mort și-i lua la bătaie, copii și nevastă, la grămadă. Nici Grivei, cel răpciugos, nu scăpa de talpa lui înglodată. El nu-și lovise vreodată soția iar pe copii i se rupea inima când trebuia să-i altoiască. Nu se pricepea la carte, nu făcuse nici patru clase, dar își învățase odraslele ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a dărui altora exact ce nu le trebuie. Pe de o parte, angoasele tale, pe de alta, vioiciunea cu care le înfrunți. Nota bene! Nu că le învingi și, ca să nu par didactic, să ne mai înfruptăm puțin din planșele răpciugoase ale trecutului pe care, dacă stau bine și mă gândesc, le privesc și nu-mi vine să cred că le-a dispărut culoarea vie a musculaturii pictată în secțiune, iar forma simțurilor estetice a devenit o mâzgălitură. * * * F ie din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cortul. Pustiul inundase orașul, lăsând la voia întâmplării să circule doar câinii înfometați. Dintr-o tornadă de gunoaie răsări Nilă, mestecând între roțile dințate ale creierului noi axiome și postulate. Lumina palidă din vitrinele magazinelor desena contururi murdare pe asfaltul răpciugos, Cofetăria "Venus" de pe Strada Regală trimitea prin vitrină o pată paralelipipedică. Restaurantul "Lotca" proiecta o plasă. Casele își prelungeau umbrele punctate de ochii uriași ai ferestrelor mascate cu perdele portocalii sau roșii. O ușă deschisă în grabă zdrențuia geografia umbrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unei mantra care-l trezește pe cel care nu răspunde de prima dată. "Cioc-cioc fac iernii reverențe/ corbi cu ison subpământean/ lovesc cum au lovit mai an/ în fără de sfârșit cadențe/ ca ieri, ca azi, ca niciodată/ mârțoaga vremii-i răpciugoasă./ Doar Doamna-i dreaptă și frumoasă/ ca azi, ca ieri, ca niciodată". (XVI)
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
război, de unde circuri? Auzisem, de la unul, de la altul, despre legendarul Klutzky. Primul meu circ era de-a-dreptul mizerabil, pe un maidan chelos ca o peladă; numai că numele i-l știu și astăzi: Frații Crețu. Nu dispunea decât de-o gloabă răpciugoasă, care saluta publicul cu capul împodobit cu un pompon fost roșu; un câine matematician ce-l înmulțea pe 2 cu 2 și aduna 6 cu 4; un clovn cu coleretă jegoasă, în sfârșit, cântând tărăgănat acest catren: „La donna è
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
asta m-a frapat. În plus, acte manqué sau nu, atunci când, stârnit de Ovidiu Nimigean, se referă la neajunsurile literaturii care-i parvenea din țară, principalul său cal de bătaie e, desigur, lingvistic. „E o limbă tratată ca un cal răpciugos, pe care, în loc să-l vindeci cu metode veterinare mai bune, îl bați ca să te ducă. Deci e vorba de niște opere de artă, să zicem - rămânem la comparația cu animalul, împodobind-o cu calificativul caritas -, concepute într-o limbă scrisă
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
textului în legiunea paleativelor creștine, leacuri de suferință și întristare. Mai legitimă, spune, printre rînduri, Mihai Moraru, ar putea fi apropierea scenei de înfruntările din basme, mai ales de imprudentele exerciții de fală, în care, așa cum e subestimată valoarea calului răpciugos, a fratelui mai mic etc., deci a inferiorului, așa e disprețuit un adversar a cărui aparență rufoasă poate-ascunde un nebănuit pericol. E vorba, așadar, de confruntarea a doi eroi, într-un decor de turnir, "la șăs frumos" (în paranteză fie
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
se ocupa de muieri! Îi fac un semn ospătarului să mai treacă două beri în contul meu, că bani, de unde, iar după ce nesimțitul îmi rupe nervii cu băutul calm al halbei, plescăit, râgâit și oftat, scoate din buzunar o cărțulie răpciugoasă. - Ia și citește că e de milioane! Citesc titlul: Femeia în Islam. Ca să fiu sincer mă doare drept în bască de chestia asta, da’ hoțomanul stătea cu ochii pe mine așa că am deschis cartea. Primele rânduri erau despre cât de
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
-l miră. Se răscolea prin cameră, neputând să stea locului, iar eu, răbdător, l-am așteptat. Pentru că eu pot înțelege tot. - În ce direcție curge timpul? m-a întrebat brusc, așezându-se pe un scaun meschin și scoțând din buzunarul răpciugos din cauza pielii rupte și plesnite pe alocuri a parpalacului de piele pe care-l poartă ultima țigară, pentru că mereu mai are doar una. Are un pachet cretin de doar trei țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sînt urîte și la chip și la fire. Să inventariem fugar cîteva. Nefertilă și lipsită de bucuria maternității, baba din Povestea porcului se stinge încet alături de moșul ei. Singurul lucru pe care îl pot face este să înfieze un purcel răpciugos, pe care să și-l închipuie “ un odor de băiet ochios, sprîncenat și frumușel, de nu se mai poate!”. O altă babă din aceeași poveste este îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos, pe care naratorul o gratulează cu denumiri precum: “hîrca
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
Ceva irealizabil? Are statul de unde să le dea? Și-atunci? Românul, cu imaginația și istețimea sa, a completat cugetarea lui Schopenhauer: „Un cerșetor sănătos este mai fericit decât un rege bolnav, însă mai bine bogat și sănătos, decât sărac și răpciugos.” Trebuie totuși să admitem că sunt niște nenorociți ai sorții. „Ar fi ușor să-i aruncăm peste bord”, cum s-au exprimat în mod cinic unii, dar această atitudine ne-ar scoate din rândul oamenilor și am putea fi numiți
MAI SUNT CERŞETORI ÎN LUMEA ASTA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346708_a_348037]
-
peregrinări, la vârsta de 30 de ani am intrat să lucrez ca funcționară la Banca „Leumi” din orașul cu evrei religioși Bnei-Brak. Eram după primii șapte ani în țară, pe care eu i-am asemănat cu cele 7 vaci slabe, răpciugoase... care nu mai aveau mult până să-și dea sufletul. Respectam locul, venind îmbrăcată cât mai decent și mă simțeam minunat atât în rândul colegilor cât și a populației din oraș. Mulți și-ar fi dorit ca eu să „ader
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
EXTREMĂ URGENȚĂ! Vântul iernii ridica fuioare de praf înghețat și gunoaie de pe străzi, scoțând sunete lugubre din coastele ieșite la vedere ale unui mileniu anemic. Cântecul de jale al ineditei orgi eoliene era susținut ferm de un cor de câini răpciugoși a căror motivație, foamea năprasnică, se dovedea suficientă pentru entuziasmul lor aproape contagios. Desigur, nu-i băga nimeni în seamă. Într-o garsonieră de la etajul opt al unui bloc, fost muncitoresc, acum sediu de birouri, stătea calm, indiferent la poezia
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
său i-a spus: Puținii nostri bani-s pe ducă Și-am vrea un om la tîrg să ducă, Ce-avem și noi pe-aicea de vîndut. Și i-a dat lucruri vechi să vîndă. Și doi măgari bătrîni și răpciugoși. El l-a-nvățat cum să răspundă, Defectele cum să le-ascundă, Ca să obțină-n fine, bani frumoși. Și dup-o zi de tîrg întreagă, Sosi călugărul umil. Căci nici-un ban nu-i în desagă, Măgarii de aproape îl urmează
EU MÂNTUIREA NU MI-O PIERD de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360003_a_361332]
-
să provoace războaie între ei și iată regele, cunoscut ca fiind un scârțan fără pereche, îl răsplătea pe nemernicul acesta de doctor cu o larghețe de neînțeles. Planurile de otrăvire fură puse în funcțiune. Pajul apăru cu un surtuc cam răpciugos și o pălărie cu pene în care probabil clociseră mai multe rânduri de curci, în timp ce invidia răscolea cu furie fierea curtenilor. Majordomul îl îmbrăcă pe Verdunel cu surtucul, îi puse pălăria în mână și îi șopti la ureche: - Dacă o
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
tanc. Ceasul funcționează și acum, de 45 de ani. Doamne, când au trecut atâția ani? Parcă ieri îi spuneam dirigintei mele de la liceu, doamna Vigder, care era în prag de pensionare ca mine acum și purta un ceas uzat și răpciugos: ,,De ce purtați ceasul acesta după atâția ani de muncă?”. Ea mi-a spus că e un ceas foarte prețios, cumpărat din primi bănuți câștigați prin munca ei. Iată că am ajuns și eu ca ea, acum. Dar să revin la
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]