259 matches
-
de istorie literară, de limbă etc. Sigur că e indispensabilă existența unei edituri de profil, cum era până mai ieri "Minerva", necum cu "monopol" hegemonic, dar cu necontestat statut de etalon. De ce s-o fi dorit atât de obstinat să "răposeze" această editură? Acolo, un corp specializat de redactori asigură acuratețea materialului propus nu o dată de autori aidoma celor care publică astăzi o profunziune de "ediții" fără asistență autorizată. La inaugurarea festivă a seriei noi din "Biblioteca pentru toți", în cadrul "Minervei
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
noi, bătrînul soare,/ De cînd pe plaiurile noastre/ Nu pentru noi răsare.../ La noi de jale povestesc/ A codrilor desișuri,/ Și jale duce Murășul,/ Și duc tustrele Crișuri.(...) Avem un vis neîmplinit,/ Copil al suferinții,/ De jalea lui ne-au răposat/ Și moșii, și părinții.../ Din vremi uitate, de demult,/ Gemînd de grele patimi/ Deșertăciunea unui vis/ Noi o stropim cu lacrimi..." (Noi). Nimic n-ar putea tulbura absolutul negativ al acestei dureri arhaice care se autocontemplă, paradoxală împlinire a frustrării
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
de ea? N. C.: Referitor la ipocrizie, am avut parte de ea, la scară istorică sau personală. Am și scris despre ea, demult, în 1956 (ceea ce nu înseamnă că ea n-a continuat să se exercite): "Ipocrizia, floare carnivoră, / A răposat? N-a răposat ea oare? Miresmele-i adânc otrăvitoare, / Dacă te-apropii, încă te devoră." Și urmează câteva strofe care detaliază conceptul și descriu diversele înfățișări pe care acesta le arborează. Nu ne putem salva de ipocrizie, de vreme ce nu suntem
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
C.: Referitor la ipocrizie, am avut parte de ea, la scară istorică sau personală. Am și scris despre ea, demult, în 1956 (ceea ce nu înseamnă că ea n-a continuat să se exercite): "Ipocrizia, floare carnivoră, / A răposat? N-a răposat ea oare? Miresmele-i adânc otrăvitoare, / Dacă te-apropii, încă te devoră." Și urmează câteva strofe care detaliază conceptul și descriu diversele înfățișări pe care acesta le arborează. Nu ne putem salva de ipocrizie, de vreme ce nu suntem capabili s-o
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
și credit pe acțiuni din Timișoara, cartierul Fabric, își începe activitatea la 1 ianuarie 1904“. (Temesvarer Zeitung din 29 decembrie 1903). „Moartea unui filoromân. Luigi Cazavillan, directorul și proprietarul celui mai poporal și mai răspândit ziar din România, «Universul“, a răposat vinerea trecută în etate de numai 51 ani“. (Controla din 31 decembrie 1903). 75 ani „Societatea Filarmonică «C. D. Loga» din Timișoara a debutat cu primul ei concert simfonic, în sala Casinoului Militar, în fața unui public numeros“. (Temesvári Hírlap din
Agenda2003-52-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281868_a_283197]
-
100 ani „În atențiunea părinților. Atragem atențiunea părinților asupra împrejurării, ca pentru anul școlar 1904/1905 sunt sistematisate 220 de locuri gratuite pe seama elevilor de la școalele reg. de cadeți“. (Controla din 10 iulie 1904). „Anton Sailer. În 10 l.c. a răposat în Timișoara unul dintre cei mai cunoscuți cetățeni ai acestui oraș. Anton Sailer a ajuns la vârsta de 84 de ani și a murit de moarte foarte liniștită... Sailer a dăruit mai întâi 51 000 cor. pentru sanatoriul copiilor săraci
Agenda2004-28-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282623_a_283952]
-
detesta pe Partenie Cosma, directorul băncii Albina. În octombrie 1898 a murit mitropolitul Miron Romanul. Spera în succesiunea episcopului de Caransebeș Popea (unchiul lui T. Maiorescu). A venit pe scaunul mitropolitan Metianu. Omul nostru îi încondeia în jurnal și pe răposat și pe nou înscăunatul. Își păstrase convingerile activiste și, în septembrie 1899, condamnînd, în jurnal, îndîrjit, pasivismul de ieri și de astăzi ("maghiarii sprijinesc pasivitatea și a radicalilor și a moderaților"). Jurnalul e aglomerat de note de lectură pe marginea
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
limbii române populare din regiunea Maramureșului. Vom ilustra acest aspect cu un singur caz: fiind vorba de un cimitir, este normal ca noțiunea a muri să apară în forme diferite. Astfel sînt prezente în epitafe cîteva verbe sinonime, de ex. răposa, adormi, odihni, putrezi. Mult mai numeroase sînt însă expresiile sinonime dintre care cele mai frecvente sînt a lăsa și a părăsi viața. Urmează (boala) în pămînt m-o băgat, (moartea) m-o pus aici la hodină, m-a pus în
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
să plutească în eterul unor distincții care nu au legătură cu lumea, de aceea cititorului i se întipărește impresia că asistă la o absurditate doctă. Atîta doar că absurdul nu vine din aberația unor minți medievale cărora bunulsimț le-a răposat sub extravaganța temelor discutate, ci din prăpastia dintre maniera scolastică de a pune problemele și obișnuința actuală de a le trata. Maladia e aceeași, terapia e alta. Timbrele din clasorul cu idei nu s-au schimbat, doar ochelarii cu care
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
de propria mizerie morală înainte de-a o descrie minuțios și de-a o judeca. Altminteri, vom retrăi la nesfârșit aceleași coșmare și vom recădea în aceleași hăuri. În fapt, n-am nici pe departe impresia că regimul Iliescu-Năstase a răposat întru tristă amintire. Oricât ți-ai roti privirea, numai de pesedei, mărturisiți ori ascunși, dai. De la televiziuni la radio, de la instituții publice la întreprinderi de stat, mafia pesedistă își vede liniștită de treburi. Așadar, Iliescu și Năstase rămân în continuare
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
zbor de la început, Pe când îndoiala în a sufletului i-a încăput? Într-o zi fără să vrea își găsi a lui îndoială, Că ce-ar face de-ar ieși iubirea ei la iveală, Dacă nu cum s-ar învoi pe răposat să-l iute, Ei nu asta, atunci dacă șansele îi sunt mute? În ziua în care nici nu știa că avea curaj, S-a dus direct s-o întrebe fără anturaj, De i-ar face plăcerea de ai accepta, Invitația
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
enervantă pentru mine și pentru prietenii noștri. 3. Ce mai face moarta ta de suflet, Universitatea Craiova, a cărei emblemă ți-ai tatuat-o pe mână? Mihai: Acu’ îi fac de 3 luni. Oricum, ideea e că, de cînd a răposat, nu mă mai dezamăgește. Și să se mai consemneze că vom lua campionatul. Nu, nu știu cînd, dar îl vom lua, cîndva în timpul acestei vieți, și-atunci voi fi acolo, pe Ion Oblemenco, cîntînd “De bucurie, rar avurăm parte,/ În
Un interviu cu Dan și Mădălina, pe care și l-au luat singuri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18401_a_19726]
-
http://www.youtube.com/watch?v=juNPdUw9FqE Lumea ce este în conștință de cauză afirmă că trio-ul profesional dintre dvs., Maestre, fiind compozitor, împreună cu un mare poet, Grigore Vieru, și un regizor nu mai mic ca importanță, Emil Loteanu, răposați din păcate... a fost un fenomen de amploare colosală în domeniul creației..?! Dacă nu ar fi dificil, ne-ați putea comenta varianta dvs.? Maestro Eugen Doga: - Desigur. Să zic că într-un anumit timp pe Vieru, și pe Loteanu îi
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
o să-mi mai placă să fredonez, nici să ascult râsete cristaline de tineri. Nicicând n-o s-o mai iau pe deal în mers nepăsător, cu-a tinereții voioșie crudă. Ci-n sală de stâncă neîntors voi dormi, doar marii barzi răposați să m-audă.
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
treizeci. Ea era elevă la Școala de menaj Gheorghe și Maria Filipescu, avea 14 ani și venise mama să o ia în vacanță, - vine la București. Era în preajma Sfinților Petru și Pavel, când se termină școlile. Soră-mea mare, Tanța, răposată de mult, la 70 de ani, și care făcea la București Școala centrală, plecase mai devreme la Urziceni, și mama nu o însoțise - coana Ifighenia, cum i se zicea. Era o fată tare deșteaptă - "nu ca mine, zice Marica, d-
La Marica by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8119_a_9444]
-
nu i-ar mai fi răspuns niciodată ocheadelor înserate și s-ar fi cărat definitiv din viața ei într-un registru romantic spre clasic cu tot cu surâsul lui inefabil și exotic. Până la urmă, nu tot din cauza unuia de teapa lui Dumitrescu răposase bietul poet în duel numai ca să-și salveze onoarea în fața altor Dumitrești, la fel de incapabili să înțeleagă un spirit grandios? Și-apoi, ce mai la deal, la vale, ce e o zugrăveală în comparație cu onoarea de poet? Melania îi iubea pe poeți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Dacă trage să moară, dacă agonia lui durează, se dau mai întâi comunicate medicale, se trag eventual clopotele, zvonul, pornit într-o zi, cuprinde întreg teritoriul țării... și se zice că șeful moare azi. Dar nu-i după el, după răposat. Decesul nu se anunță pe loc. Lupta pentru succesiune încă nu s-a terminat. Se mai fac aranjamente pro și contra, iar MORTUL trebuie să mai aștepte o zi și încă o zi, multe zile la rând, mai viu ca
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
în contact cu cealaltă ființă. Iar dacă, în primul caz, aveai de-a face cu o entropie interioară ce te surpa prin vibrație emotivă, în al doilea caz te izbești de o entropie exterioară provocată de răcirea sentimentului. Legătura va răposa și moartea se va așeza în suflete. De acum încolo, chiar să vrei, nu vei mai putea da nici o informație. De aceea, între dezordinea frămîntării și cea a placidității e de preferat prima, căci deși entropic și confuz, poți totuși
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
erau folosite în acele vremuri în ritualurile religioase. Pe atunci, acestea erau îngropate alături de corpul neînsuflețit sau astfel de decupaje cu diferite imagini de animale sau persoane erau arse, pentru ca reprezentările unor lucruri sau persoane familiare să-l însoțească pe răposat în lumea de dincolo. Cu aproximativ 1000 de ani în urmă, decupajele din hârtie au început să fie utilizate mai mult în ornamentică sau în alte forme ale artei plastice. De exemplu, femeile din dinastia Tang (618-907 e.n.) le purtau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și să-l așeze alături de cei drepți... În numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh, amin... - Amin! fac semnul crucii. - Îndoliată adunare, dacă tot suntem aici împreună, lângă acest stejar, poate cineva dintre dumneavoastră dorește să spună câteva vorbe despre răposat, să ni-l reamintim înainte de a-i întoarce în țărână trupul cel pieritoriu. Țărână din țărână... Cine dorește să vorbească? Hai, cine? Contabilul se-ntoarce: - Să vorbească nepotul, e profesor... Se uită, își dau coate, încep să șușotească, își aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai oprim la un pod, se mai plătește o vamă, o luăm la stânga și-ajungem. Acum, când văd movila de pământ scoasă alături, mi se pare că au cam exagerat rudele și, din exces de zel, o să-l trimită pe răposat spre centrul pământului. O bătrână apare c-o găină neagră, legată cu sfoară roșie de picioare, și-o dă peste groapă altei femei. Găina cârâie și bate o dată din aripi. Preotului nu prea-i place scena, „superstiții păgâne...”. Mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chiar și celor din Serviciu, doar cîțiva inițiați își puteau da seama că un agent a fost uitat pentru că în referatele centralizatoare pseudonimul acestuia nu-și mai făcea apariția. Dar tot atît de bine se putea ca omul să fi răposat ori să-și fi schimbat zona de acțiune. Erau secrete care nu ademeneau pe nimeni dintre cei care știau că există. Oamenii săi erau dintre cei mai puțin curioși funcționari din lume. Foarte ușor puteai crede că este vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dintr‑o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să trimită În Siberia șaizeci și trei de teroriști predați de Racikovski. Vor trece mai bine de douăzeci de ani (deținuții siberieni răposaseră În mare parte), când Burcev, cercetând acest caz, va descoperi mașinația, bombele erau făcute de oamenii lui Racikovski, iar atelierul din suburbia pariziană era Înregistrat pe numele unuia dintre colaboratorii francezi ai lui Racikovski. Asta a fost epoca de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mă testează el. După ce moare cel pe care l-ai vrut redus la neant, dai anunț la ziar că i-ai primit "cu adîncă durere vestea plecării în lumea celor drepți". Te mai costă cîteva mii, da-l numești pe răposat "intelectual cu rafinament" și-i urezi să-i fie țărîna ușoară, după ce i-ai dorit greul pămîntului. L-ai bifat și pe ăsta!" Magda U. dă peste noi. Înregistrează afișul ars și apelează la nenea Iancu. "Lasă, Bătrîne, nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
poliția. Chemați un taxi si cereți-i să vă ducă la spital cu prietenul dumneavoastră care se simte rău. Decesul va fi constatat la serviciul de urgență iar dumneavoastră îi veți putea asigura, sprijinit de un martor, că individul a răposat pe drum. În felul acesta, veți fi lăsat în pace. -În ceea ce mă privește, eu nu m-aș gândi să chem poliția, ci un medic. -E același lucru. Oamenii ăștia sunt mână în mână. Dacă cineva la care nu țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]