1,548 matches
-
atol, cînd, hop, apare mareea, talazu, ocazia. E clar că nu puteai s-o scapi, “pistruiatu”, “roscovanu”, “marxistu”, “scriitoru” și “efebul” din tine( și mai ales din brandu tău) nu te-ar fi iertat. Și iata-te, fat-frumos-din-brand, încercînd să răpui, cu mîinile goale și tricoul proaspăt imprimat, “barzaunele” rasist care-a tisnit din gitlejul președintelui. Mai întîi a fost incursiunea paranormala a lui Gheorghe în borcanul cu poncife behaviorist-electorale( soldata cu expresii de genul: “Băsescu se hrănește din mase”, “intra
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
comuniste. într-adevăr, trebuie să ai o înțelegere cu totul anapoda a politicii internaționale ca să-l pui ambasador la Paris pe Oliviu Gherman. Acest substitut de Iliescu are în comun cu diplomația cât Oblomov cu atletismul. Când un Dan Marțian - răpus în funcție dar nu știu dacă și la datorie - te reprezintă la Lisabona, fii sigur c-ai ieși mai câștigat dac-ai închide ambasada. în același timp, o serie de eminenți tineri diplomați sunt scoși fără scrupule pe tușă. Exemplul
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
ducînd, obsesional, la sex, ca descărcare ultimă, criminală, a frustrărilor. în centrul acestor construcții de carton se află poza eroului: "Cavalcan Tudor Mengistu era un bărbat frumos, puternic și temut. Era răzbunător ca o fiară și duios ca un copil, răpunea orice adversar cu fulgerele brațelor lui și știa să țină în brațe, ca pe un fulg, orice femeie care știa să i se apropie de suflet...". Și, oricît ar părea de diferiți, în toate povestirile se reflectă același personaj, care
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
un blestem ne-apasă spre vastul abator./ La geam se tot perinda farsori cu gușa mare/ Făgăduind belșugul din viața următoare. Pentru final este potrivit un fragment din piesă interpretată, cândva de neuitatul meu prieten, Gil Dobrică, celibatarul convins, care, răpus de boală să reîntors În Craiova natală, unde, s-a stins lent că o lumânare lângă rude și apropiați: Hai acasă, hai cu mine/ Hai cu mine să pornim la drum./ Ne aștepta casă nostră dragă/ Iarbă verde și poteci
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
totuși în situații de risc, în peisaje purificate. Temele: Faust, o stingere la Veneția, Cântăreața populară, meditație la Putna, Corul de îngeri, Elsinor, din fiecare aș putea cita câte ceva. Iată doar un exemplu: "M-am stins de tânăr la Veneția/ răpus de ciumă./ Ferestre larg deschise, abia împlinisem 99 de ani./ Dar câte coroane nu căzură din cer în acele zile de doliu [...] Ascuns voi rămâne în portretul unei femei între oglinzi". (Ștefan Crăciun, București) * Se pare că la Sălciile inspirația
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
război mondial, care a dus la risipirea, reducerea la tăcere ori moartea prematură a reprezentanților săi. Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Vintilă Horia se transmută în străinătate, luînd, într-un fel, existența de la capăt. Mihail Polihroniade este executat, Haig Acterian cade răpus pe front, Mircea Vulcănescu moare în temnițele comuniste, Petru Manoliu se cufundă definitiv în tăcere, iar Constantin Noica pentru un lung răstimp, acestuia, rămas unul singur, "de sămînță", fiindu-i dat a reconstitui puntea. Noica, însă și socraticul Petre Țuțea
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
și că să nu mai stea mult, acum că el făcea parte din familie trebuia să aibă grijă de Delia mai mult ca oricând și să fie atent să nu se culce prea târziu. Când plecară, cam fără voie dar răpuși de somn, căldura intra valuri-valuri pe ușa de la vestibul și prin fereastra salonului. Mario a vrut un pahar cu apă rece și s-a dus la bucătărie, deși Delia voia să i-l aducă ea și s-a supărat puțin
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
vorbi despre război, poți vorbi doar despre lucrurile colaterale. Știți, eram locotenent și căpitanul mă însoțea și în postura de ideolog al revoluției. Am rămas foarte buni prieteni, dar nu am vorbit niciodată despre război. Numai cînd era pe moarte, răpus de un cancer, a început să povestească. Dar cînd soția sa se apropia de noi, el nu mai putea vorbi. Era ceva mult prea intim. Ceea ce mă uimește cel mai mult este că nu am visat niciodată războiul. Doar atunci
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
celui mai banal traseu existențial. Era limpede, apoi, că Noul Roman devenea tot mai mult un fel de mașină de război care voia să impună un nou regim estetic una care continua să risipească armament cînd dușmanul zăcea de mult răpus sau plecase pe alte meleaguri văzîndu-și liniștit de treabă ( vezi, de pildă, Julien Gracq). Numai că, tocmai de aici, din experiența n-aș putea spune cît de autentică a Noului Roman s-a născut o direcție a literaturii franceze contemporane
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Scaun a Iașilor, ca un stol de corbi. Peste defecțiunea rușilor Înnebuniți de alcool și duhul otrăvitor al răzvrătirii, peste lipsurile și mizeriile de tot felul, marasmul și descurajarea veniseră ca o ultimă lovitură a destinului să ne Încovoaie grumazii, răpunând și cele din urmă nădejdi. Întovărășeam un prieten, În altădată liniștitul cartier al Tătărașilor, turburat acum de chiotele răgușite ale ostașilor Împărătești. Pășeam abătuți prin zăpada moale și fără să schimbăm o vorbă ne am strâns mâna, despărțindu-ne În
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
-o și nu-i va îngădui așa ceva, de aceea aprinde iar lumina și ne uităm amândoi uluiți, conștienți că nici unul nu va mai putea dormi sau scăpa și că vor accepta să se joace cu noi până ce oboseala ne va răpune. Ce minune de gâze, spune ea, iar eu zâmbesc: sunt ca niște copii ștrengari, putem să le iubim ca pe copiii noștri. Înțeleg, în vreme ce îi spun că ar fi trebuit să tac, blegul de mine, deși poate n-aș fi
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
scris Ienăchiță Văcărescu? - întreba profesorul de română. Ienăchiță Văcărescu a scris testamentul Urmașilor mei Văcărești, răspundeam automat. Și ce-a mai scris Ienăchiță? - întreba, sadic, profesorul. D-le profesor, răspundeam, a mai scris versurile ‘Spune, inimioară, spune/ Ce durere te răpune?’ Bun, făcea profesorul, dar Alecu Văcărescu, el ce ne-a lăsat?.. Ei, aici, lucrurile se încurcau. Să fie ‘puișor canar’? Nu eram sigur, să fie ‘amărâtul al meu trai/ Iad îmi pare iar nu rai’, nici, pe acestea nu le-
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Dumitru Hurubă Multă vreme prietenul Haralampy a crezut, dar acum, în urma unor psiho-socio-investigații ample, este convins că mulți conaționali au murit revoltător de tineri fiind răpuși de-o boală necunoscută care se manifesta prin apariția în mintea lor a unor televedenii bizare proiectate pe niște ecrane uriașe, halucinant-virtuale. Acestea (televedeniile), semănau izbitor fie cu grimasa disperat-uimită a ministrului Sebastian Vlădescu*) constatând erorile propriului Cod fiscal, fie
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
susținerea egală cu zero a desantului Tăriceanu-Atanasiu -, ci și cu segmente importante din cei care fac jocurile de lungă durată ale partidului. Astfel încât, să nu ne mirăm dacă, într-un viitor nu foarte îndepărtat, vom constata că numele soldatului român răpus în misiune va avea inițialele unui partid ce pare să nu poată trăi decât din schisme și scandaluri.
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
din poezia dedicată celor care au făcut mari sacrificii pentru obținerea Independenței de la 1877. Dar nu i-am mai prevenit din vreme. Am încercat doar cu primarul T. Pendiuc, care, însă, timp de vreo două săptămâni, nu mi-a mai răpuns la telefon, ceea ce tare m-a mirat. Se întâmpla prima dată un asemenea tratament. De fapt, nici acum nu știu exact care-i adevărul: nu mi-a răspuns fiindcă s-a temut, prevenit de DDG, să nu-i cer vreo
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
oțel aurit, purtînd următoarea inscripție: "împărăteasa Iosefina a grațiat acest cerb la 8 septembrie 1808". Cei prezenți au apreciat vîrsta exemplarului la aproximativ 20 de ani. în anul 1836, pe timpul regelui Ludovic-Filip, la o vînătoare în aceeași pădure, a fost răpus un cerb cu un trofeu colosal, purtînd pe grumaz un cerc de oțel, prin curățarea căruia s-a putut citi inscripția de mai sus. Cerbul, la vremea respectivă, ar fi avut vreo 48 de ani. întîmplarea, în ciuda datărilor precise, emană
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
vulturi, vînătoarea de elefanți etc., etc. Patima cinegetică este proprie, de altminteri, tuturor tarasconezilor, încă din timpii mitologici cînd teribila Tarască, monstrul cu chip de dragon sau crocodil, bîntuia pe malurile Rhonului, făcînd numeroase jertfe. Că dihania ar fi fost răpusă de oameni sau, potrivit unei alte tradiții, sugrumată de sfînta Marta (eveniment celebrat în fiecare an o dată cu praznicul sfintei) are mai puțină însemnătate. Orișicum, în amintirea victoriei de atunci, "în toate diminețile de duminică, Tarasconul ia armele și iese afară
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
absolut și, aparent, necontestat al Romei, Iulius Caesar, a fost asasinat de un grup de complotiști. O conjurație bine pusă la punct, din care făceau parte nume celebre ale vieții publice romane, Iunius Brutus și Cassius printre alții, l-a răpus pe cel care, se spunea în capitala imperiului, voia să reinstaureze forma de guvernământ monarhică. Evenimentul a căpătat dimensiuni cosmice: scurtă vreme mai târziu a fost zărită timp de șapte zile pe cer o cometă, iar soarele, transmite Plutarh, un
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
bolnav, însă nu dădusem atenție veștii. Deși ceva îl măcina serios pe dinăuntru, nu se plîngea. Rămăsese la fel de discret și de devotat muncii lui de plan secund, complet anonime, dacă s-ar fi putut. Pînă la urmă, boala l-a răpus. Rămîne imaginea unuia dintre oamenii de presă care au marcat istoria gazetăriei culturale românești de după 1965. Și amintirea zîmbetului blînd, de bunic taciturn, sentimental în fond; parcă și puțintel trist - dar ăsta era un secret ascuns în sufletul lui mare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
și aluzia au un loc deosebit. O variantă pe dos, răsturnată, a poveștii lui Perrault, în cea mai bună tradiție a parodiei, publică, în pomenita revistă din 1919, romancierul Pierre Mac Orlan; e vorba, de fapt, de viața sfîntului Barbă-Albastră, răpus de nevestele lui, care încarnează, nici mai mult, nici mai puțin decît păcatele capitale. Dar cîte rescrieri și reflecții nu a inspirat monstruosul și melancolic Barbă-Albastră! Să ne amintim numai, de exemplu, că Michel Tournier vede în secretului lui Barbă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
un avantaj de 5% gazdelor, mai închide ochii la cîte o imperfecțiune minoră a operei sau laudă cu asupra de măsură reușite care în mod normal nu ar avea nimic ieșit din comun. Mutatis mutandis, procedează precum Perseu care a răpus Medusa privindu-i chipul, nu în față, ci reflectat în scutul de aur. Pe coperta cărții Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele și-au dat întîlnire primele două pagini ale „României literare”. Directorul revistei (personajul) și titularul rubricii
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
îndemn pentru începerea unei activități sistematice de cerecetare. Cât să încapă într-un metru cub! Marea mea naivitate și iluzie a fost că toți cei care s-au ciocnit de realitățile epocii socialiste vor fi solidari până când sistemul va fi răpus definitiv. Din nefericire, majoritatea, acționând orgolios și doar din interes propriu, au ajutat menținerea mentalității aduse de tancurile sovietice. Azi suntem membri NATO și, probabil, vom avea baze americane în România. Nu de mult se striga: "unde sunt americanii/ s-
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
copiilor mici și bătrînilor ramoliți. În mod sigur, nu mai erai ca înainte, Koke. De luni de zile, poate de ani, de cînd pictaseși "de unde venim? cine sîntem? încotro mergem?" nu mai terminaseși nici un măcar un tablou. Cînd nu erai răpus de boală, alcool sau droguri, îți pierdeai timpul cu această revistuță lunară de umor și pamflete, Les Guępes (Viespile), organ al coloniștilor din Partidul Catolic al lui François Cardella, în care îi atacai cu ferocitate pe guvernatorul Gustave Gallet, pe
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
indivizi corupți; tinerei femei impecabil coafate și îmbrăcată în toaletă de gală, contemplîndu-și cu ochii umezi și cu un vag surîs încropit în colțul buzelor copila adormită ce n-are de unde să știe că mămica va fi, după toate probabilitățile, răpusă de o boală nemiloasă; a aceleiași frumoase defilînd ușoară, senină, grațioasă (ca o regină detronată ce se desparte de supușii ei credincioși) în lumina albă a lumînărilor decorative, sub privirile înduioșate ale membrilor familiei (tot atîția stîlpi vajnici ai dinastiei
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
clar. Ce ar putea fi? — se Întrebă, dar În capul său răspunsul nu era de găsit și oarecum Înciudat de aceasta Întinse mâna spre a-l trezi pe tatăl său care doar la câțiva centimetri de el pufăia de zor răpus de oboseala unei zile trecute. Reuși doar la a treia Încercare, deși omul ca orice cioban avea ceva simțuri treze pentru orice s-ar putea ivi fie că era zi ori noapte. — Ce-i, ce-i? Îl Întrebă cercând a
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]