155 matches
-
30. VI. 1912, pe spatele unei cărți poștale. Întrucât liniile nu ajungeau ca să încapă tot textul, a scris sus, în colțul din dreapta, cu scrisul lui elansat, așa încât pe hârtie apăru o țesătură din caractere de literă vechi germane, ușoară și rărită ca o basma de bumbac, produsă la Societatea Română pentru Industria de Bumbac, pe care o conducea tata-mare. Cartea poștală e colorată, singura dintr-un teanc de scrisori pe care le scrisese în această perioadă și peste care am dat
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea aleii, mărginită de ziduri și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a copacilor bolnavi, ale căror crengi așezau pe ele contururi mai moi și frunzele palide aruncau pete livide peste verdele rărit. Portaluri orientale clasice, coloane, ornament din stuc, se înghesuiau între tufișuri și cotețe; purtând pe ele o crustă de praf și rugină, epavele automobilelor proliferau sub prelate, câinii se hârjoneau prin gangurile curțiilor, între ușă și portalul grădinii, sau stăteau
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
s-a întâmplat să aud prima oară gogorița "lipsei de reprezentativitate" din gura unei femei. Persoana despre care vorbesc muncește într-o tipografie. Abia a trecut de patruzeci de ani, dar arată cu cel puțin douăzeci mai mult: are părul rărit, în neorânduială, e veșnic neîngrijită și aproape complet știrbă. În același timp, e extrem de prietenoasă și comunicativă. În anii de când o cunosc (ne întâlnim cam o dată pe lună, când trec prin tipografie), am ajuns să-i știu pe de rost
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
dezinformarea n-a ținut. În clipa de față, din câte-mi dau seama, până și cei care-au votat împotriva lui îl creditează masiv. Prin votul de la 12 decembrie, în România a renăscut speranța. O speranță deocamdată timidă - cu părul rărit, în neorânduială, neîngrijită, aproape complet știrbă, asemeni conlocutoarei mele din tipografie. Dar totuși o speranță. E datoria lui Traian Băsescu și-a echipei sale să-i dea consistență.
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
nu echivalează cu sprijinul primit de grupul din jurul revistei "Albatros". Iată cum își amintește Al. Cerna-Rădulescu figura tânărului Preda: Era un tânăr firav, de statură mijlocie, mai degrabă mărunt, purta un fel de palton ponosit, cu stofa roasă și țesătura rărită, iar în picioare niște pantofi scâlciaț, gata să se desfacă din cusături. Un cap emaciat, cioplit parcă din bardă, cu tăieturi colțuroase, negeluite. Sub lentilele ochelarilor ieftini, o privire rătăcită și buimacă de miop îi dădea aerul absent al unuia
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
primăvara anului 1983. Dintre profesorii lor puțini mai erau în viață; în Blaj era numai Ștefan Manciulea, nonagenar acum, peste doi ani (1985) avea să treacă și el la cele veșnice și chiar rândurile lor, ale absolven- ților, erau tare rărite. La Blaj, mai mult decât în alte orașe, revederile colegiale respectau un anumit ritual, din care nu putea lipsi tradiționala oră de dirigenție, cu „strigarea” catalogului, urmată de o lecție festivă. În absența profesorilor de altădată, organizatorii, oameni de șaptezeci
O întâmplare revelatoare la Blaj by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2516_a_3841]
-
Era la fel ca slujba de duminică, însă fără mângâierea de a auzi lumea cântând. În ziua în care ne pomenirăm cu țiparul atârnat în poartă, doamna Forbes ne vorbi despre datoria față de patrie. Fulvia Flaminea, aproape plutind în aerul rărit parcă din pricina vocii, ne aduse după supă un grătar dintr-o carne albă ca zăpada, cu un miros îmbietor. Mie, care de pe atunci preferam peștele oricărei alte hrane de pe pământ sau din cer, amintirea aceea a casei noastre din Guacamayal
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
folclor, zisa muzică ușoară de azi nu mai sunt ce erau! Iar opereta, opera, baletul nu mai sunt deloc la tv, pe când romanța e rară ca pacea în forfota mării! Azi, Marius Țeicu și Mihai Constantinescu sunt prezenți rar, în rărita lume muzicală românească autentică, activă, iar despre Olimpia Panciu începuse a se ști din ce în ce mai puțin. Amintirile însă, i-au păstrat lucirea ochilor absorbiți în vis, lumina și surâsul feței, dar în principal, melancolia, emoția, linul vocii ei, nerespingându-se din
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
îl limpezea și-l trecea prin pâine arsă, dacă nu-l avea gata pregătit și împingea cana de tablă pe tejghea, în fața clientului, cobora capul sau ridica ziarul, aplecându-se-n scaun, până când nu i se mai vedea decât moțul rărit și cenușiu, din creștet, și-ncepea să citească. Încolo era om bun, respectuos și săritor. Bărbat să-i fi fost, și n-ar fi fost mai bun. Nora zicea c-ar fi fost profesor pe undeva prin centrul orașului înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
legătură cu cea biologică. Critica s-ar cuveni să fie indiferentă la persoană, pentru a sublinia personalitatea ce stă în spatele unei creații. Iar micile jocuri de asociere profitabilă între comentator și scriitor, cu distribuirea onorurilor în câmpul literar, ar trebui rărite; pe termen lung, ele ajung să pară ridicole. Căci, din două una. Dacă Mircea Nedelciu este un autor extrem de important, de ce proza lui e atât de puțin discutată în prezent? Iar dacă nu este un scriitor realmente reprezentativ, cum ne
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
pe care eu nu-l aflu decât în clipa cea mare. părinți și copii între mamă și fiu, ochiul larg deschis al tandreței, maldărele de albeață solidificându-se sub pleoape. mame cu osul rarefiat și sufletul subțiat, de străveche pânză rărită, strecurând griji și tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
trecut bine de prima tinerețe și m-am gîndit că ar face bine să se grăbească dacă vrea să devină faimos. Atît de burghez eram. Era singurul bărbat pe care-l văzusem cu plete pînă la umeri. Avea părul cărunt, rărit și strîns În creștet cu o bandană albastră, cum și-l prindeau indienii. Altfel, nu arăta deloc ca un indian. Numele lui era Jerry Magoon. Era un tip mic și Îndesat, cu capul mare. Avea nasul mic, de irlandez, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
i-am auzit pașii tropăind Înapoi. — Haide, Ernie, a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și am pornit pe trotuar. Mai mersesem așa, pe umărul lui, prin casă și-mi plăcuse la nebunie. Îmi plăcea să-mi Închipui că e o cămilă și că eu sînt Lawrence. Evident, prima oară cînd m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
uitându-se în față ca un voyeur răbdător de periferie pe jumătate adormit peste binoclu. Cu mâna dreaptă, ascunsă vederii de pliantele publicitare, își masa penisul prin pânza pantalonilor. Îi strânse extremitatea distală, aproape făcând organul să iasă prin pânza rărită, trăgând prepuțul în spate cu arătătorul. În tot acest timp, ochii i se plimbau înainte și-napoi pe traseul coliziunii, observând toate detaliile. Cricurile electrice care puneau în mișcare catapulta începură să duduie pe șine, cablurile întinzându-se. Mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fi urcat pe scara autobuzului, s-ar fi așezat pe scaunul acoperit cu vinilin și s-ar fi lăsat dus către acei ani pe care n-avea să-i mai regăsească nicicând. Era o zi de toamnă însorită. Umbra frunzelor rărite le păta genunchii. Știi, spuse dintr-odată, Alexe nu mi-o iartă, nu mi-o iartă, continuă el și pocni din degete. Am fost mai demult pe la ei în vizită, știi, era acasă doar Nina, am prins-o într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
altcineva, citind textul, va fi nemulțumit de comentariile dumneavoastră. Pe măsură ce Carmina îi vorbea, omul se ridica în picioare, cu sângele scurs din obraji, cu pleoapele plecate, puțin încruntat, exact ca un elev prins cu cine știe ce șotie. Printre firele de păr rărite se vedea pielea capului galbenă. Vă rog să mă scuzați, murmură Matei, vă rog foarte mult, nu se va mai întâmpla, m-a luat valul, nici nu mi-am dat seama. Nu e chiar o tragedie, încercă ea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tante Liselle. Am înțeles că-și ceruse repatrierea. Era franțuzoaică. Auzeam ce-și spuneau cînd ridica Iordan vocea. Altfel, mă țineau departe de "istoria contemporană", iar mie nu mi-a plăcut să întorc pe dos "împletitura", să caut defectele, ochiurile rărite, nodurile care leagă firul evenimentelor. "S-a săturat să-l aștepte pe Roosevelt. Roosevelt a uitat să debarce-n Balcani, cum a promis și Liselle nu mai are răbdare. Pleacă. E o invazie de șepci proletare în București, ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ani. În ziua aceea Însă timbrul Îi coborîse mult, vorbea rar. Mi se adresa cu seriozitate, ca unui om În toată firea, În stare să Înțeleagă și să reziste la un pumn al destinului. Mai degrabă vocea ei Încetinită, rărită și Înnegurată decît sensul cuvintelor m-a făcut să pătrund gravitatea noutății. Era În octombrie 1962, Împlineam opt ani, iar asupra planetei stătea să se năpustească războiul nuclear. La sfîrșitul verii lui 2013 Însă, după ce traversasem Carpații Orientali, urcasem În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
imaginea corului de băbuțe entuziaste, suprapusă alteia, asemănătoare, dintr-un orășel american: Cerceta îndelung spinările, protejate de bluze cu buline, asupra cărora vîrsta își pusese amprenta nemiloasă, cefele uscățive sau îngroșate, tremurînd ușor din pricina încordării sau efortului, coafurile din păr rărit sau prost vopsit, cerceii demodați ori clipsurile cu pietre colorate (...) Descoperi apoi că un fir nevăzut, de comunicare și identificare, îl lega de aceste necunoscute care nu acceptau să se lase învinse de singurătate, că ritualul repetițiilor includea, mai mult
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
de evaluare are loc primăvara în perioada de rotit (aprilie-mai), începând cu luna aprilie, în funcție și de starea vremii, cocoșii de munte încep să-și caute locurile tradiționale de rotit. Acestea sunt situate de obicei în arborete bătrâne, rărite, la liziere de pădure bătrână, la marginea pășunilor împădurite cu arbori bătrâni, rariști, situate de obicei pe versanți diferiți ca expoziție, însă predominant însoriți și, de obicei, în treimea superioară a lor, sau pe culmi. Articolul 68 Evaluarea propriu-zisă se
INSTRUCȚIUNI din 2 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261472]
-
Sphagnum ) se face în benzi continuie sau alterne, late de 1 m, distanţate la 3 m şi amplasate pe curba de nivel. Lucrarea se face toamna, în anii de fructificaţie a speciilor de bază şi amestec. Gramineele instalate în arboretele rărite, se îndepărtează în anii de fructificaţie în benzi alterne. Mobilizarea solului Se realizează când solul este tasat sau acoperit cu un strat gros de humus brut, care împiedică sămânţa sa ia contact cu solul mineral. Mobilizarea se poate face la
GHID din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260479]
-
cărbuni sfârâind în apă,/ sfărâmându-se... Apropiați/ prea tare de țărmul vârstei a doua a acestei planete/ a noastră, spunând: «știi, Vale-Deal, zilnic/ soseau aici corăbii încărcate cu vin/ spre tabăra grecilor/ din fața Troiei asediate»... Țărm al/ vârstei a doua, rărit azi, plin de vin vechi, îngroșat/ și murdar, simbol al unirii în duh:/ în care scormonim, râzând, îmbătați un pic”. (p. 10) Dacă la început întreruperile verbale nu exprimau decât prin ricoșeu crevasele unui chin mai adânc, de data aceasta
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
spre tine, dar ca de obicei nu răspunzi, poate că-i mai bine așa, altfel nu mi-ai fi deschis, rîde, intrînd imediat înăuntru, trupul scurt îi e îmbrăcat ca întotdeauna într-un costum de avocat închis la culoare, părul rărit îi e pieptănat pe spate și dat cu gel, obrajii săi răspîndesc un miros înțepător de aftershave, dinții proeminenți rînjesc din spatele maxilarului deformat, scrutează livingul cu o privire curioasă și batjocoritoare, de parcă tot ce s-a întîmplat aici de la convorbirea
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
argintii și arămii cu, fin desenat, arabescul "curcubeelor de noapte" (Scrisoarea III). Podelele sunt albe (pe câmp alb ca de zăpadă - de la lună - în Făt-Frumos din tei). Tavanul - negru (Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Scrisoarea I). Lumina "rărită" (Diana), "stinsele lumini" (Din noaptea) se schimbă de mai multe ori cu întunericul deplin, rece de cavou. Labirintul. Labirintul, numit ca atare sau nenumit (reprezentările lui în operă: palatul, domul, piramida, pădurea), aparține zeilor și ființelor superioare, vii (poetul și
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
de un comentariu au contraire : „treizeci de ani - perspectiva unui deceniu de singurătate, o înșiruire tot mai scurtă de burlaci pe care aveam să-i cunosc, o servietă tot mai subțire în care să-mi port entuziasmele, părul tot mai rărit.” (trad. Mircea Ivănescu). Se pare că, începând să scrie literatură bună, lui Scott Fitzgerald i-a pierit talentul pentru reclamă...
Fitzgerald, vânzătorul () [Corola-journal/Journalistic/3663_a_4988]