309 matches
-
potrivite - neapărat într-o zi cu soare... marioneta rămâne un pumn de câlți morții nu sunt decât niște păpuși: sufletul și voința lor în noi se luptă cu cearcănele cât ștreangul nu privi înapoi înspre mine aripile ți le-ai răsădit în umerii ei aproape transparenți sub plete castanii de basm - cortina se lasă ca giulgiul peste scenarii închipuiri o! dragoste o! singurătate nimeni în afară de mine nu intră în umezeala înaltă până la brâu zbătându-se să mai simtă ceva - inima căzând
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
Părea plăpândă, asumându-și firea sufletelor gingașe de a se prăbuși la primul refuz ori eșec, după cum un cât de mic succes o încuraja și o fortifica. Îmi amintea de acele flori îmbobocite prin văi, care se ofilesc dacă sunt răsădite prea aproape de cer, acolo unde se iscă furtunile și arșița soarelui este mult prea puternică. Nu a fost chiar așa. Emigrată acum douăzeci de ani în Germania, Violeta Dinescu și-a etalat imensul rezervor de tenacitate, demonstrând că în viață
Jubiläumskonzert by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13171_a_14496]
-
departe, păcatul aproape! Și-n visul tău, definitiv, voi adăsta! Se scoală În picioare zeii sorții, În Înserare mama-i dusă, se scoală dentristare sfinții veșteji, ah, gura mea picioarele-i sărută! Vom crește Împreună doar agate, În ametist vom răsădi curajul, coralul roșu ne va feri de toate, de soartă rea, furtună și otravă. Pe diamant voi scrijeli un nume, griji și furii departe se vor duce, Într-un smarald seascunde fericirea, eu sunt granatul răstignit pe cruce! Opalul Îmi
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
secundă căreia îi induce sentimentul de trăinicie, de veșnicie, aievea marelui poet și tribun nepereche, cu obârșii la Bălți (în România Mare), dar și la Bârca (Dolj), născut dintr-o iubire mijită în Transilvania, desăvârșită în Moldova de peste Prut, apoi răsădită în Oltenia bunicului său patern și a tatălui: Constantin, făurari de școli și apostoli ai învățământului și spiritului românesc, pe Valea Dunării de mijloc și a Jiului de jos, sub geana antică a Culturilor neolitice Cârna și Vădastra. Intrare în
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
blonda. Așa mă știe toți! Abia când am ajuns la autobuzul meu, mi-am dat seama că rămăsesem cu ghiveciul acela în mână. Seara i l-am dus Rioarei. N-a vrut să-l primească. N-avea chef să mai răsădească ceva. A avut grijă mama mea de pomișorul acela. în primăvară, chiar de Paște, l-am răsădit la colțul casei, unde fusese cândva trandafirul. Nu știam ce nume poartă. I-am spus Mașa. (Din romanul După vânzare, în lucru)
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
rămăsesem cu ghiveciul acela în mână. Seara i l-am dus Rioarei. N-a vrut să-l primească. N-avea chef să mai răsădească ceva. A avut grijă mama mea de pomișorul acela. în primăvară, chiar de Paște, l-am răsădit la colțul casei, unde fusese cândva trandafirul. Nu știam ce nume poartă. I-am spus Mașa. (Din romanul După vânzare, în lucru)
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Până și plânsetele, țipetele specifice plozilor, purtau în ele accentul poruncitor, arogant, dominator, al romanilor (dacă aceștia plângeau); ori, în loc de gângurelile fericite, - scandările stricaților, decadenților de Triburțiu et compania, - semnele împrăștiate prin Evropa de îndelungata filiație a lui Aeneas, fugarul, răsădind zeii troieni ca pe niște lăstari verzi încă mai întâi pe pământul penisulei italice, de unde energia Troiei nimicite avea să renască întinzându-se din nou îndărăt până la Eufrat, dincolo și de locul de origină... , pedepsit de sergentul Cioancă să execute
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
ore libere pe care le are acum, rânduie - așa cum făcea cu ani în urmă, în cadrul Corpului V Armată (care cuprindea cinci județe ale țării) - ce-i drept la scară mică, culturile de cereale, legume și fructe pe care le-a răsădit singur și de care este foarte mândru. Și pe bună dreptate „grădina generalului“ merită toate laudele, fiind demnă de un adevărat gospodar. Și pentru a avea unde depozita toate roadele peste iarnă, domnu’ general - așa cum îi spun sătenii - a pus
Agenda2003-35-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281411_a_282740]
-
petrecerea voastră cea cu poze și cu Berholschi alăturea, dar mîna și-apoi grija de-ați căpătat semințele ori ba? Eu răsadnicul nu mi l-am făcut încă, dar mi-a promis Petrea că vine mîne să-l facă. Am "răsădit" două cloște și o unică curcă... numai de mai capăt o găină cloșcă, o pun pe ouă de rață - ca să se-nmulțească neamul. La noi e primăvară cu glod preste glezne și ieri s-a mai adaus și o ploaie
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
în grădina botanică. Președintele poate, totuși, jubila: aruncându-se în prăpastie, aproape că și-a tras după sine dușmanul de moarte! Și cum ne aflăm la o zvârlitură de băț de la Kremlin, n-ar fi exclus ca "sindromul Elțîn" să răsădească și pe malul Dâmboviței. Și anume, ca omul desemnat de Constantinescu să devină viitorul stăpân al Cotroceniului. Dacă nu i-a reușit să fie un "king" adevărat, există mari șanse ca Emil Constantinescu să rămână în memoria noastră măcar ca
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
mitului obîrșiilor salutare care este mediul rural, se prezintă supus unui suflu al degenerării, al descompunerii, al extincției: "Pe o ramură înlăuntru, un fruct, ceară verzuie,/ Se coace, se mistuie în răstimpul unei iluminații./ Grădinar încrezător aștepți miresme/ De la moartea răsădită în constelații" (Narcis oglindindu-se în Styx). Satului i se închină un contraimn al divorțului elementelor, al dizarmoniei patetice, al mistuirii în flăcări ce cuprind și tărîmul morților: "Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
-ntoarce visul lumii-n doi! Întrevăzând o vreme bună, Cocorii se retrag spre noi, Din largul lumii, sub cunună, Se-ntoarce visul lumii-n doi! E primăvară în priviri Și tinerii se-nveselesc! În iarba verde-apar iubiri Și oamenii le răsădesc! Din dragoste, din floarea albă Și din parfum de micșunele, O viață pură se întreabă, Când să apară printre ele?! Referință Bibliografică: Se-ntoarce visul lumii-n doi! Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V
SE-NTOARCE VISUL LUMII-N DOI! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382682_a_384011]
-
rațională întrupată în fiecare dintre semenii noștri”, spunea Kant. Mulți oameni înțeleg că societatea în care trăim s-a depărtat mult de așa numita și prețuită Moralitate și cred că ar fi necesar să-i dăm atenție și s-o răsădim. Inimile noastre o cer! Prea a luat-o lumea razna!, îmi spunea mai deunăzi cineva. În trecut, poate se mai exagera, dar exista bunul simț care ne amintea înaintea oricărei acțiuni mai îndrăznețe, mai ne la locul ei: „dar ce
DESPRE MORALITATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380103_a_381432]
-
s-au decernat. Un drag, o frumusețe, un pahar de vin, un strop de iubire, un plâns, un râs, o durere, o alinare... acestea-s mărgăritarele cântecului, teatrului, filmului, nu o înșiruire de date biografice cu exactitate matematizată. Eu am răsădit în carte metafore, cuvinte cu parfum, cu lumină și culori, nu cifre și noțiuni. Pe mine nu m-a interesat niciodată viața strict personală a artiștilor, dacă dorm la margine sau la perete, de exemplu...! Eu nu am elucidat în
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
infinite, Iar zeii, răstigniți pe astre, Râd și le lasă ne-mplinite. Cerul respiră libertate, Este îndemn spre cutezanță. El încrustează demnitate'n Visul atins, nu doar speranță. E'un cer în noi, în fiecare, Un spațiu'n care, Dumnezeu, A răsădit, ca pe'o onoare, Puterea de'a te crede zeu. *** Referință Bibliografică: Cerul e-n noi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2005, Anul VI, 27 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
CERUL E-N NOI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378174_a_379503]
-
Dumnezeu i-a rânduit să-și poarte lumina și umbrele spiritului său, ale trupului de humă, dar și ale aurelor energetice și sacre, cu care este învăluită, ca fiecare dintre noi, oamenii -, Doamna Leni a dus cu sine și a răsădit rădăcinile adânci, străfunde, stră-stră-vechi ale locului unde a văzut lumina acestei lumi: Bran-Moieciu de Jos, adică a locului în care magia a prins viață, inclusiv prin nașterea sa. Ori, poate, îndeosebi, prin nașterea sa. A purtat cu sine și a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Poem Hieratic XXI Amprenta veșniciei de David Sofianis reeditare 5.07.2015 (A.D.) Amprenta omului copac adâncă răsădire de uitare cu mintea agățată de mutare s-a răsădit în veacul cel din veac... alienat de prea multa știință și-a însemnat pe frunte false vorbe ca fiind esența vieții gânduri oarbe și înotând în patimi neputință un ins neomenit de Veacul Vieții și construit pe legi tehnicizate își
POEM HIERATIC XXI AMPRENTA VEŞNICIEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377122_a_378451]
-
țel final să etaleze virtuozitatea interpretului fie că este vorba de orchestră sau de cvartet de coarde și opusul apare ca un poem simfonic cu câteva teme importante. În fapt este un fel alcătuirea care vizează neobarocul, un concerto grosso răsădit la începutul secolului al XX-lea, care permite instrumentelor o multitudine de intervenții solistice care la rândul lor dau posibilitatea etalării virtuozității participanților la actul interpretativ. Această lucrare este considerată ca fiind „provocatoare” și se concentrează pe exhibiții tehnice mai
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
să-ș facă Veselie, să le placă. Cu oloi să-ș netezască Fața și să să-ncrăvască Cu pîinea cea de mîncare, Să să facă omul tare. Copacilor de pre cîmpuri Tu le dai sațîu pre timpuri, Și chedrilor din Livanul, Ce-i răsădești pre tot anul. Acolo vrăbii ș-or face Cuiburi, di-or ședea cu pace, Că le este rodionul Povață, pus de la Domnul. Cerbilor le-ai dat să salte Pre munți cu dealuri nalte, Și iepurilor scăpare Le-ai dat s-
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
în ceață, o oglindă aburită ce nu mai poate reflecta nimic. Dacă trebuie să alegem între aceste procedee - exteriorizarea sufletului și interiorizare a lumii - pe cel mai plin de consecințe pentru proza Hortensiei Papadat Bengescu, căci germenele din care vor răsădi marile romane nu e acela liric și confesiv al sufletului care-și caută ieșire în lume, ci acela reflexiv, al conștiinței oglindă a lumii, după cum afirma Nicolae Manolescu „Și cu asta ne aflăm deja la confiniile ionicului”. Confesiunea se produce
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
făcu straturi și de la târgul din Văleni aduse răsaduri de roșii și ardei, arpagic, usturoi, semințe de dovleac, fasole... Pe lângă gard semănă ici-colo porumb, să aibă de fiert și floarea soarelui, pentru frumusețe. Tot pentru frumusețe, în fața băncuței de sub nuc, răsădi flori vâzdoage, bumbișori, portolac, gura leului, regina nopții... Se bucura de pe acum de bucuria Anei când va vedea florile. În toamnă mai apucase să planteze, de o parte și de alta a cărăruii de la poartă, butași de trandafiri aduși de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ŤNoi - Lenin Stalin suntem. Ajutați - și se poate. / În fiece carte de-aici, noi vracii, noi magii, / Descântat-am în negre buchi luminoase miragii, / Și lozinci și puteri am închis ce înfăptuiesc vise / Ca pe haos de iad să puteți răsădi paradiseť. A. Toma, București, 10 ianuarie 1945". Două tipuri de cărți pot fi deduse din acest expozeu care plasează cititorul într-un teritoriu problematic, recte înaintat-agitatoric, între Aladin și Faust... Fatalmente, oricât de lipsită de calitate (literară) era, chiar și
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
bombănea mereu aceleași și aceleași cuvinte: ,,Mare rușine, mare rușine!" În cea de-a patra zi, se sculă înainte de ivirea soarelui. Astăzi tai cireșul din fața casei, îi spuse Mariei. Ce ți-a cășunat acum pe bietul cireș? Fiindcă l-a răsădit ea. Bag seama că nu mai are nici nume. Am șters-o din inimă, vreau s-o șterg și din ogradă. Ce mândrețe de copac! Face niște cireșe!... Un timp Costache nu mai zise nimic, apoi își continuă gândul: Făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în care mătușa Varvara, care știa câte ceva din necazurile Simonei, înconjură cu bună știință subiectul, gândind că dacă fata asta are ceva de povestit, o s-o facă ea fără îndemnul nimănui. Simona își găsea preocupări care să-i ocupe timpul: răsădea flori, citea, asculta muzică. Uneori mergea în pădurile din preajmă după hribi sau după mure. Știa anume unde sunt rugii cei mai bogați și zăbovea timp îndelungat în preajma acestora culegând și pentru mătușa Varvara câte o găletușă plină ochi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
frumos, anul pe care l-a petrecut în Vladia la umbra prințului. Au trecut cinci ani și nu a fost nevoie de activarea planului " A". Cu vremea scaieții au crescut pe terenul de aterizare, mai ceva decît butucii de vie răsădiți de el în coasta dealului din spatele postului, șanțurile săpate s-au surpat și nici o căruță n-ar mai putea trece peste ele fără să fie aburcată, de avioane nici nu se mai punea vorba, în Vladia n-a mai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]