55 matches
-
nimic de făcut, că, în numele acestei drăgălașe captatio, retorul va socoti că își poate per mite orice (și oricât!). De menționat sunt și câteva artificii de parcurs (admit că, la răstimpuri, le-am practicat eu însumi). Când discursul e deja răscopt și publicul așteaptă cu sufletul la gură adierea anticipativă a vreunei fraze de încheiere, oratorul își ia seama și spune: „un ultim cuvânt“, sau „încă două propoziții și voi încheia“, sau „aș mai avea doar o problemă de amintit, dacă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Țâpă-te-ntre ei. Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Se repetă formula magică, până ce baba e convinsă că a rezolvat problema. De năjic. Fugi năjice de aice, Că te-ajunge suflare, de fată mare ! Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Ieși năjice, ieși spurcate ! Nu coace, nu răscoace, Nu-nțepa, nu-njunghia, Nu-mpunge, nu străpunge, Nu-negri, nu-nvineți, Nu-nverzi, nu roși, Nu-ngălbeni, nu alghi, Nu trăzni, nu pocni ! Cu săcurea te-oi tăia Și în foc te-oi arunca ! Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Și în acest
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ocupați cu asemenea îndeletniciri? Dacă nu, ceilalți ce fac? Ce fac toți din celelalte sate, răspunde fiică-mea. Păi asta-i!că nu știm ce fac. Nu i-am văzut nici pe câmp lucrând, nici la recoltatul porumbului care era răscopt datorită căldurii de aici din sudul Peninsulei Balcanice, nici la secerat, nici la treierat, deși sezonul la ei a trecut de mult timp, nici cu capre, nici cu alte vite. Nu i-am văzut nici la față, nici în acțiune
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
bolnavilor expuse la soare, se vedeau infirmierele care se foiau pentru preparativele de seară. Ocoli marea clădire, în curtea căreia câțiva manutanțieri se odihneau fumând o țigară, și ajunse în micul port. Aproape de cheiul măturat de plictisul metafizic al betonului răscopt la soare, o mică navă ruginită putrezea în apa cu luciri grase, de carburant. Cele două santinele care marcau începutul zonei priveau buimace Dumnezeu știe ce, poate apele dulci ale fluviului care, după ce traversaseră estuarul, înaintau în mare fără să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
avem nici lumină și când se dă, n-avem voie să băgăm reșourile în priză. Că suntem flămânde și nu avem unde să ne spălăm hainele. Că ne îngheață mâna pe caiete sau cărți. Că mai toate suntem coapte și răscoapte de răceală. Povestea se repetă la fiecare din cele 4 etaje. După câteva zile de așteptare de plumb, suntem anunțați că nu se va lua nicio măsură. Nu s-a luat... Decât că, la repartiția guvernamentală, care ne leagă de
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
acestuia. Seducătoarea înfățișare calină a textului nu e decît o trapă a evaziunii: "Aeru-i cald și roz ca sub umbrele, / Crini înjugați trag care de parfum, / Fagi ceruiți în sobe fac un scrum / Mirositor și fin, ca să-i înșele. Greieri răscopți de cîntece, din rană, / I-ademenesc țîrîitor și dulce, / Oh, pipe cu capac de porțelană/ Vor între fumuri trîndave să-i culce. / Iar vorbele-n pahare sunt purtate, / Pe lîngă dînșii, către depărtare, / Pe vîrf de deget moale de fecioare
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
mai important scriitor al momentului, dar că tipii nu se vor prinde decât după ce nu voi mai fi.) Adevărul e că mă simt tot mai desprins de colcăiala puturoasă a tot ce se întâmplă cu mine aici, de mâzga asta răscoaptă în care sunt obligat să înot zi de zi, târându-mi eul, M.C.-ul și emceitatea, printre fenomene pe care nu le-am dorit și nu le pot influența în nici un fel. Vorba lui Wittgenstein din Caietul albastru: "Uneori mi
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
contextual: ,,eu nicolae magnificul însămînțez pătimaș frumusețea stranie am geniul de-a rîde de mine însumi/ de-a jupui minciuna teribilă de fulgi și de blănuri de-a scuipa în nămolul ochiului pe cel încrezut/ de-a viola umbra catedralelor răscoapte de-o glorie putredă infectă bolnavă înșelătoare ca un vin prefăcut/ mi-e bine paradoxal în fața oglinzii ceea ce pe alții i-ar ucide pe mine mă hrănește mă sprijină/ cîteodată cînd mă-ndrăgostesc de cine știe ce destrăbălată infantă pletele mi se
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
dar și suspine pași de iele foșnitori singurările s'aline Trecerea ci iarăși mielul s'a lăsat răpus sfințind cu semnul său de sânge trecerea și pragul cel de sus văzduhul temător al ușii în desnădejdea dând a plânge oul răscopt în spuzele cenușii târziul lacrimei îl cheamă urmele pierzaniei s'arate și de stigmate să dea seamă sub semnul mielului jertfit e-un timp de viață și-o vreme de murit Zăvoare și ninsori se-arată locul dar ceasul se
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
vântul bătea dinspre răsărit aducând foșnete, șoapte și zvonuri ca de ape în mișcare. Valurile de uscăciune alternau, într-o nesfârșită legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi rari, clădirea mătăhăloasă a cârciumii Invalidului, drumul intrând în oraș pe la barieră, și-n partea cealaltă, câmpul și pădurea din depărtare topindu-se albăstrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Așa-i spuneam noi nebunului arătat prin păpușoiștile Manei, după trecerea frontului Încolo, către Nistru: Hantutu’. Ne chemam, ne strigam, ne Îndemnam: - Hai, măi, la Hantut! Hai să-l batem! Și ne porneam ca un stol de sturzi când sunt răscoapte vișinile; ca o haită de câini răi. Porneam să-l căutăm pe nebun - și să-l batem. - Haida, măi, să-l batem pe Hantut! Că nu-i di pi la noi! - Hai, măi! Că nu-i de-al nostru! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și preocupați ai goldăneștenilor. O dimineață înnourată de septembrie, cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră, le aminti de anotimpul culesului de roade, care totdeauna umpluseră coșarele din Goldana cu pulbere de aur. Înainte ca soarele răscopt din vară, cu pântece împovărat de lapți-i roșii, să salte pe culmile de dincolo de Baisa, bărbați eficienți și harnice femei se amestecară, lărmuind, printre combine întârziate, ce înțepeneau brusc, spre disperarea de paradă a asistenței. Tractoare capricioase, mai încăpățânate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apoi a sfredelit lutul, apoi a ascuns comoara. În ziua a șaptea, la răsăritul soarelui, o dată la o mie de ani, deasupra, se aprinde un foc. "Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu lună. Fiul împăratului doarme, zmeul se alăptează până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le-a trebuit repartiție, nu le-a trebuit mobilier, au ocupat-o pur și simplu imediat, de teamă că le-ar putea-o lua alții Înainte. La Întretăierea ,,străzilor,, există o ,,limuzină,, , o fostă Mazda, intrată pe jumătate În pământ, răscoaptă de soare și zbârcită de geruri. Ea folosește drept ,,casă de oaspeți,, pentru cei ce se Încumetă să Înopteze În acest fief al mizeriei. Copaci, iarbă, asfalt, canalizare, mobilier, Încălzire, medicamente, spray-uri, deodorante, pastă de dinți, vitamine, cărți, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din eșec o treaptă și este prima dintre arte. Septembrie, 2012 Prefață la o carte Mă-ncălzesc la străbuni ca la foc, flacăra lor îmi umblă prin trup cum umblă albinile, vara, în stup când fagurii lor se coc și răscoc. Deschideri de muguri, aprinderi în struguri crâncen vin la crama din soare tărie de-.armuri și mai tare decât oțelul din vârfuri de pluguri. Glasul istoriei strigă-napoi, arătându-ne mersul mereu înainte; suntem câtă frunză cu cei din morminte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-ndoaie, vrând s-o rupi, în degete-o zambilă, Dar sângele tău dulce-acum ca mierea cea de struguri În vine-ți fierbe nebunit, și mintea o exilă. {EminescuOpIV 187} Atunci căzuși pe pieptul meu o sarcină în friguri, Un fruct răscopt de-amorului căldură fără milă, Ai mai gemut odată clar ca omul care moare, Apoi te lăsași patimei ce te ardea, Sibyllă, Și-n lupta noastră te-am adus sub greul vieții mele, Pecetea-am rupt, ce pîn-acum junețea ți-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
elegantele meniuri de la restaurantele lumii bune din Paris. Întreagul program de nutriție al dandysmului e conținut În aventura gastronomică a lui des Esseintes, de la cele mai sofisticat elaborate feluri de mâncare („supă de broască țestoasă, pâine de secară rusească, măsline răscoapte de Turcia, icre negre, butargă, caltaboși afumați de Frankfurt, vânaturi cu sos de culoarea miambalului și a cremei de ghete, sos de trufe” ș.a.m.d.) la cele frust sățioase, cerute de explozia unei sănătoase pofte de mâncare („supă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
câteva impresii cu colegii, urc în birou, scot din servietă caietul lui P.H.Lippa și reiau lectura. Sunt pagini în care își fac loc, de astădată, neliniști și presimțiri obișnuite la un bărbat aflat la o vârstă „coaptă” (dar nu „răscoaptă”! ține să precizeze apăsat P.H.L.). Domnul R. este încă foarte ocupat, are „descinderi” mai lungi în București încât, ca să fie aproape de Teodora, îi scrie. Este de ajuns? La ultima lor întâlnire ea a făcut o constatare ce suna a reproș
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și fugiră, fiindcă-i auziseră pe cei de la poliția militară. S-au urcat Într-un taxi și au pornit spre Rimmily Hissa, de-a lungul Bosforului, și apoi ocoliră și se Întoarseră prin noaptea răcoroasă și s-au culcat, era răscoaptă, după cum și arăta, dar suavă, cu pielea ca petalele de trandafir, siropoasă, cu pântecele catifelat și sânii mari, și nu fu nevoie să-i pună o pernă sub fund. Plecă Înainte ca ea să se trezească, arătând destul de prăpădit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fixând ortodoxia ca nucleu identitar, Contra-reforma catolică, exprimată prin oferta de unire, a precipitat o tot mai clară conturare a conștiinței naționale românești. Acceptarea unirii bisericii române cu biserica romană a dat startul coacerii conștiinței naționale, ce avea să fie răscoaptă în focul luptelor pe care heralzii națiunii valahe le va purta cu națiunile politice ale sistemului constituțional transilvănean. Însă pentru început, unirea avea să producă o criză în conștiința de sine a românilor, dată de dislocarea identitară generată de acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată de ortodoxie, Stăniloae protestează vehement subliniind centralitatea ortodoxiei ca polul spiritual al românismului: "o conviețuire de două mii de ani ne dă dreptul la o convingere aproape aprioristă că sufletul românesc a fost frământat și răscopt în mustul ortodoxiei" (Stăniloae, 1939, pp. 67-68). Sublimitatea expresivă a metaforei mustului în care s-a răscopt ortodoxia nu compensează totuși excesul de a întinde ortodoxia și românitatea la o existență bimilenară. Posedați de ideea că ființa românească este străbătută
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al românismului: "o conviețuire de două mii de ani ne dă dreptul la o convingere aproape aprioristă că sufletul românesc a fost frământat și răscopt în mustul ortodoxiei" (Stăniloae, 1939, pp. 67-68). Sublimitatea expresivă a metaforei mustului în care s-a răscopt ortodoxia nu compensează totuși excesul de a întinde ortodoxia și românitatea la o existență bimilenară. Posedați de ideea că ființa românească este străbătută de duhul ortodox - în care rezidă miezul spiritual și identitar al românismului - teologii națiunii au elaborat eboșa
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nou" în specia homo sovieticus. Din incubator al naționalismului etnic cu tente xenofobe, școala a devenit un laborator al patriotismului socialist compatibilizat în cadrele internaționalismului proletar. Memoria istorică națională, dospită în avangarda reflecției social politice încă din generația pașoptistă și răscoaptă în ariergarda consensului societal al literaturii didactice începând cu jumătatea secundă a secolului al XIX-lea, a fost substituită cu o memorie istorică impregnată cu puternice tente antinaționale. După cum am arătat în corpul lucrării, această revoluție mnemonică antinațională, al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pietrele întemeietoare: "Soare negru, / Soare alb, / Soare vișiniu, / Soare sturungiu, / Soare di la prânz, / Soare de la amiaz`, / Soare di după amiază, / Soare di la chindie, / Soare di după chindie, / Soare de 99 de sori, / Tu să nu coci, / Să nu răscoci, / Pi su` mâna mea să-ntorci, / Că ieu cu 9 pietri, / Te-oi descânta / Și pe tine-n mare te-oi arunca, / Tu, soare, de la prânz, / Di după prânz, / Di la chindie, / Di după chindie, / Nu mai fulgera, / Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
alb, să caute o găleată sau o tingire (tigaie) nouă, nespoită și să pună În ea, apoi să șază 6 zile și să pice seara și dimineața, o picătură În ochi. Pentru ochi: să caute 2 ouă proaspete, să le răscoacă, să le taie peste mijloc și să lepede gălbinarea (gălbenușul), să puie piatră vânătă, cât o fasolă, să o ardă bine, să ia zahăr candel și să-l piseze și să-l pună cu ou și să toarne Într-un
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]