549 matches
-
pe proști, e altă poveste. Mi-am adus aminte de astfel de secvențe pierdute în ceața unui timp despre care nu mai vrem să știm nimic citind un emoționant articol al lui Cornel Nistorescu. Editorialistul "Evenimentului zilei" evoca niște episoade răscolitoare avându-i în centru pe doi mari artiști români. Vizitată de o echipă a televiziunii "România Cultural", Nineta Gusti, o glorie a teatrului românesc, a refuzat să fie filmată, pentru a nu se vedea sărăcia în care se zbate, la
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
mai important în literatura universală, dar creația originală românească nu s-a realizat în aceeași măsură. - Foarte bună observația dumneavoastră. Eu mă refer însă la perioada de după 1990, în care, iată - de 13 ani, n-a apărut nici o operă zguduitoare, răscolitoare. - După 1990 a intervenit „dictatura libertății", libertatea de a scrie orice, oricum, oriunde, cu interesul de a cîștiga bani și notorietate. Scriitorii care puteau să creeze după ’90 au intrat în publicistică, în politică, au amînat realizărilor lor, tot ce
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
opere care au devenit suportabile, chiar dacă la un moment dat n-au fost. Nu știu să fi rămas alt fel de cărți la sertar și să fi fost date ulterior publicității. Puținele cărți de sertar nu au adus nimic nou, răscolitor în viața noastră literară; a fost o modă, câțiva ani, în privința cărților de sertar. Câte or fi fost cu adevărat așa? - Dar chiar și faptul că s-a ajuns la o "literatură suportabilă" , cum o numiți dumneavoastră, nu înseamnă o
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
univers restrâns, bănuit de crime, de brutalități, cruzimi, de superficialitate sau de joc sadic cu moartea, cu suferința, cu deruta, dincolo de infinita posibilitate a scriitorului de a crea stări și situații, ceva legat de ceremonie, de rit de o frumusețe răscolitoare, crește sentimentul unei crize a valorilor umane. Totul într-o rafinată vitalitate de poezie, prin capacitatea cuvintelor de a crea universuri, de a transpune fascinația purității pierdute, de unde nevoia de evadare, de refulare, de însingurare. Una din trăsăturile caracteristice ale
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
devoalează, constituindu-se în valoroase documente sonore, în adevărate lecții de stilistică și interpretare. Încărcate de simț sacru, de adorația divinității, cele trei Ave Maria (Bach-Gounod, Schubert și Verdi, la acesta din urmă adăugându-se premoniția funestă a Desdemonei) sunt răscolitoare prin devoțiunea cu care artista își abandonează propria ființă în clipele de reculegere. Așa cum apare și tălmăcirea ariei Vissi d^arte din Tosca o imensă, fierbinte rugă rostită la moment de cumpănă. Avalanșele de sunet, accentele apăsate, amenințătoare, alternate cu
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
Vasile Dan deasupra ta, pe capul tău stă același om de hîrtie, de pămînt ești tu, ești ancora lui, el e ușor, un puf, un zmeu ce flutură sus nepăsător, tot mai sus în aerul turbionar, rece, răscolitor, pe catalige te înalți alergi după el cu capul pe spate cu plămînii plini de aerul tare de miresmele vii sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
de acord că rar îi fusese dat să simtă o primenire sufletească și o plăcere atât de adânci și de binefăcătoare, precum cele de-acolo de la vie. S-a lăsat pierdut ore în șir în singurătatea ei, amețit de balsamul răscolitor, uitând de greutăți, tristeți și necazuri, chiar și de cele provocate de întâlnirea cu zmeul, care-i dăduseră viața peste cap și-l chinuiseră, și-l zăpăciseră, de se cutremura când se privea în oglindă ori în luciul ochiurilor de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
alteori cu plînsul neauzit sau cu un zîmbet, salvator, discret, în colțul gurii. Preț de cîteva minute mi-am amintit cum își povestea Ioana Berindei, Hudița de față, anii de pușcărie, copilul născut și crescut acolo, copilul lăsat afară... Aceeași răscolitoare simplitate, același tip de asumare, acelasi zîmbet dulce-amar pe buze, tot timpul poveștii. Rodica Negrea sarea prin timpuri, prin vîrste, era bătrînă sau copilita, era femeia topită după bărbatul fără păr pe piept, era soția care nu-și iubește soțul
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
premiere de la Teatrul �Radu Stanca� din Sibiu. Nu vreau să epuizez comentariul lor aici, voi reveni cu alte ocazii. Electra este, cred, poate cea mai complexă și incitantă propunere a lui Mihai Măniuțiu din ultimul timp. Un spectacol profund, tulburător, răscolitor. O demonstrație conținută a erudiției lui Mihai Măniuțiu-teoreticianul, a modificărilor de accente pe care regizorul le poate aduce, o motivată deplasare de lumi, de angoase, de problematici, o asumată vulnerabilitate. Mihai Măniuțiu face un popas creator, de ceva vreme, pe
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
sfîrșită fizic, nu se poate încheia pînă nu s-a spus în celelalte ultimul cuvînt. Așa apare, frumos reluat în carte, mitul păsării Phoenix, cea care, cît trăiește, își învie tatăl, purtîndu-i corpul inert spre soare. Chiar dacă trec printr-o răscolitoare agonie sau pur și simplu se șterg deodată, fără explicații, părinții și bunicii revin măcar în vis, păstrați într-o "arhivă" a corpului de copil îmbătrînit fără veste care, cumva, îi conține. Pînă ajunge la ultima filă, a embrionului zbîrcit
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
recent la rampă cu narațiunea Ruptura, o confesiune autobiografică încărcată de sentiment, varii inhibiții și acte ratate, psihanalitic vorbind. Prima senzație pe care o dă nivelul stilistic e cea de frazare tautologică, prețiozitate stufoasă, excesiv analitică. Dincolo de simularea unor profunzimi răscolitoare, slavă domnului, există și un teren epic care atestă un peisagist și un povestitor. Cartea e scrisă la Bulzeștii de Sus, în }ara Moților, în 1992, când geologul-narator își face meseria de bază prin Munții Apuseni, și în paralel schițează
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
profesor Vladimir Hegel (cel cu statuia lui Miron Costin de lîngă Teatrul Național din Iași) și-l "anulase" pe acesta, opunîndu-i suita de himere de un expresionism nu atît oripilant, ca al nordicilor, cît atent armonic, nu și mai puțin răscolitor. Ce bine i-ar fi stat acestui sculptor la fel de plin de har ca Rodin, Bourdelle, Maillol, dacă ar fi fost să-și depășească statutul de provincial, într-o cultură provincială, și să se fixeze, cu "obrăznicie", în șocul momentului. A
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
era nemulțumit de superficialitatea în general a criticii burgheze, stearpă și mioapă."; Sub înrâurirea criticii burgheze se căuta promovarea doar a acelei părți - presupus Ťconsacrateť - din opera poetului, în care latura socială, cea mai legată de viață, și cea mai răscolitoare, este înlăturată."; , Azi când poporul nostru în frunte cu clasa muncitoare, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, construiește socialismul, sărbătorirea centenarului nașterii lui Eminescu coincide cu desfășurarea unei munci vaste pentru proiectarea luminii adevărului asupra întregului nostru patrimoniu cultural, asupra moștenirii
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
noastră, iar asta a fost, constant, singura lor preocupare. Încet-încet, "Lettre" a intrat în viața mea. Și am devenit dependentă de aparițiile revistei, de traseul ei, spectaculos prin conținut și nu prin forme. Totul este făcut de dragul cuvîntului greu, ponderabil, răscolitor. Pur și simplu. Dependența mea este și omagiul pe care îl aduc lui B.Elvin, Irinei Horea, lui Alexandru Al. Șahighian, Mihaelei Istrate, Sandei Gusti. Numărul din primăvara acestui an, la fel de dens, de incitant, de divers, urmărind, ca de fiecare
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
pentru generațiile viitoare. Dar ele ne privesc pe toți! Ele pot vorbi tuturor, într-un fel, și mai ales oamenilor tineri. Nici un tânăr nu are acces la caietele acestea și totuși pentru nimeni întâlnirea cu ele nu ar fi mai răscolitoare decât pentru un tânăr deschis către cultură". Concluzia nu poate bate decât într-o singură direcție: "Ceva neverosimil, ca viața, ca miracolul creației îți stă înainte, în mijlocul molozului și al mizeriei de a fi om. Ce interesează, însă, e relieful
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
reluată în volumul apărut de curând Reabilitarea ficțiunii (Editura Institutului Cultural Român, 2004), o cronică, de altfel, în care criticul surprinde foarte exact noul mecanism al scrisului lui Tudor Octavian: „Cititorului de la ziar trebuie să-i spui ceva semnificativ și răscolitor despre ceea ce-l doare sau preocupă pe el. Povestirile lui au acest dar al explorărilor sau inciziilor rapide și zguduitoare în mediile sociale imediate. Alterările fizice sau morale, individuale sau colective sunt prinse în veritabile instantanee cinematografice, decupaje memorabile din
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
Toacă (zâmbet dulce-amar, încercănat de doruri neostoite) și Doamna Doina Cernica (surâs blajin, ca azima încă aburind în chindia vârstei de aur). În dreapta fotografiei, fiecare dintre autoarele menționate semnează câte două mărturisiri, pe cât de succinte, pe atât de expresive și răscolitoare. Jurnaliste și scriitoare de certă amplitudine intelectuală, cu vocația Cuvântului care zidește (nu a celui care năruiește!), personalități cu vast orizont cultural, stăpânind un arsenal de mijloace necesare perceperii în profunzime, interpretării și tălmăcirii adevărurilor din acest ,,secol de demonism
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
află de-o viață. Și în toate stă pe linia ei dreaptă, nicicând nu-i lipsește acel - rubrica de deschidere a ziarului, unde apare zâmbitoare cu buchetul ei roșu în mână, deși de cele mai dese ori subiectele sunt dure, răscolitoare, departe de a ne oferi relaxări efemere”. Sărind peste alte detalii - care acoperă două dintre cele patru pagini și jumătate, cât însumează portretul Doinei Cernica -, reținem că aceasta i-a trimis Mariei Toacă, în ultimele mai bine de două decenii
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
am simțit acea atmosferă care mi se potrivește. Copacii sunt foarte înalți și creează o umbră deasă prin care pătrunde lumina. E tocmai acel obsedant pentru mine <întuneric supraluminos>, ce-l caut pentru a-l înnobila pe hârtie”. Pilduitoare și răscolitoare sunt cele cinci pagini dedicate de Maria Toacă - sub titlul ,,Poporul lui Traian” nu-și uită salvatorul - personalității primarului Cernăuților din anii 1940-1941: Traian Popovici, răstimp foarte dramatic pentru toți bucovinenii, iar pentru populația evreiască din urbe - de un tragism
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
are o Țară, indiferent de locul unde i-a fost sortit să trăiască. Este citadela pe care o numim cu dragoste și mândrie România, căci ,,Eminescu-i România/ Tăinuită în cuvânt”, după cum scria Adrian Păunescu, versurile prinzând aripi de cântec răscolitor”; ,, La noi, Eminescu e mai presus de sintagma Poetul nepereche, El purtând simbolul unicei salvări și ultimei speranțe de dăinuire a ființei naționale. Suntem copii Lui - buni sau răi, recunoscători sau ingrați, păstrători ori demolatori de identitate. Odată ce am avut
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
cele mai percutante fiind Eminescu al vremii noastre și Eminescu, poet dificil. La 125 de ani de la despărțirea de trupul de humă al ,,omului deplin al culturii românești’’ - cum avea să-l definească, ceva mai târziu, Constantin Noica pe autorul răscolitorului poem Memento mori (Panorama deșertăciunilor), al cărui suflu, apreciem, este demn de Victor Hugo, cu scânteieri ravisante, deloc mai prejos față de cele din opera unor Shakespeare sau Goethe -, Vladimir Streinu emitea, cu finețea și autoritatea hermeneutului specializat în literatura română
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
prin lanurile de pe țărmul înalt. Deși asta a fost tot, deși atunci noi ne-am despărțit ca să nu ne mai întâlnim, viziunea perfecțiunii atât de fragile, atinse atât de fugar, mă urmărește și acum cu aceeași intensitate. Delicată dar puternică, răscolitoare în simbolistica ei primitivă, icoana zugrăvită la malul mării de Marele Artizan al desăvârșirii rămâne pururi vie, cu culorile neșterse de trecerea indiferentă a timpului. Aș zice că este un eon, o monadă, dacă nu mi-ar fi teamă de
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre sarcasm și dor, dintre ocară și mângâiere. Exilul este astfel o cruce răscolitoare de întoarceri, o "cruce de dor", e o stare a ființei care leagă, într-o mult mai hotărâtă măsură individul de spațiul care l-a născut și de care - cu voie sau fără voie - s-a desprins. Exilul favorizează privilegiul
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
sau enunț al său care să nu depună, într-un fel sau altul, mărturie: fie despre convulsiile interioare ale eului exilat, fie despre anomia Istoriei, despre legile aberante ale unui timp demonizat. Tocmai de aceea, paginile sale, acuzatoare și patetice, răscolitoare și pătimașe, au alura unei recuperări cathartice, a unei purificări prin focul verbului. Nimic mai străin firii morale a lui Virgil Ierunca decât duplicitatea sau chiar neutralitatea atitudinii. Primul impuls al scriitorului e de a riposta; nevoia de replică, regimul
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Djuvara, astăzi întors „acasă" („repatriat"!) face bine amintind „compatrioților" noștri că pribegia (sau exilul) a fost o probă de foc a unui patriotism românesc ce mergea pînă la sacrificiu. Durerea românească din țara captivă și oprimată era împărtășită, și mai răscolitor, în exil. O suferință fără frontiere - și fără putință - acoperea, peste tot, pe Români. Se va înțelege, azi (dacă s-a înțeles vreodată) semnificația istorică a exilului politic din primii ani ai instaurării puterii comuniste în România? Viața - și narația
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]