695 matches
-
are un statut dublu: e semnul naturii vergurale, dar și simptomul unei pasionalități „arzînde”. Lumina revărsată de ochi exprimă, cu precădere, starea de alarmă a simțurilor. Lumina ia, atunci, Înfățișarea focului, o lumină cu valoare energetică. Focul din priviri provoacă răsfățul primejdios al simțurilor: „Ăst farmec fără moarte, aceste străluciri, Ce, răsfățîndu-ți dulce arzîndele simțiri, Îmbată al tău suflet și-l face să tresare Sub mîna providenții, d-amor și desfătare...”. și Împinge iubirea spre zona magicului, acolo unde pasiunile devin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fraged legiver! Numai focul tînăr din a ta privire Poate fi mai magic pe pămînt și-n cer!” În fine, ultimul act al scenariului erotic bolintinean este raptul. Dulcele, rumeheala, lumina, focul, cu efectele lor: beția sufletului și a simțurilor, răsfățul În desfătare etc. au ca efect invitația la răpire: „Vino și mă-mbată cu a ta amoare, Vis de tinerețe, flacără din soare, Vin a mă răpi.” Raptul se produce fără dificultate. Sultana Leili se lasă ușor răpită de Ali-bei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vale făgăduitoare de mari delicii. Tresărind, ei comunică emoția interioară. Mișcarea grațioasă, abia perceptibilă, a sinilor este semnul că simțurile urcă spre beție, iar poezia spre senzualitate. „Deschiderea” sinului are consecințe profunde: universul material delirează, Îndrăgostitul intră În starea de răsfăț și, sub puterea ei, se hotărăște pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La suspinele d-amor, Cer, pămînt, eter și lună Aiurează, se-nfior.” Inocența (În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
beție, iar poezia spre senzualitate. „Deschiderea” sinului are consecințe profunde: universul material delirează, Îndrăgostitul intră În starea de răsfăț și, sub puterea ei, se hotărăște pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La suspinele d-amor, Cer, pămînt, eter și lună Aiurează, se-nfior.” Inocența (În treacăt fie zis: culpabilă, tînjitoare, cu Îndemnuri la sofisticate plăceri) nu este singura figură a erosului În versurile lui Bolintineanu. Clar conturată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Iar virtutea cea mai de preț este asceza. O asceză provizorie, cînd e vorba de amor, un scurt armistițiu pînă ce codul moral e verificat la toate paragrafele. Scenariul este simplu: Întîi legea morală și apoi (acolo unde este cazul) răsfățul, desfătarea. Marioara din Legendele istorice ascultă cu liniște justificarea mîndrului ei iubit, fugit de pe cîmpul de bătălie: „În cîmpia sîngeroasă Frații mi-am lăsat, Și la tine-a mea frumoasă Iată c-am zburat. .................................. Fără tine-n astă lume Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vale. Variația temporală, figura nestatorniciei. Erosul unui moralist. Figura așteptării. Florile și Îngerii. „Prieteșugul” și figura renunțării cordiale. Figurile energiei și figurile dezolării. VIII. Dimitrie Bolintineanu. Deplasarea poeziei spre sud. „Simțualismul”. Spațiul bosforian. Violența dulcelui și dalbului. O strategie a răsfățului. Figura „verguralului”. Sunul și prefumul. Gustul pentru pietrele prețioase. Amarantul, roza și crinul. O poetică a mării. Imagini ale privirii. Scenariul toponimic și onomastic. Conrad și, Încă o dată, tema „tărîmelor lichide”. Tema azurului. Voluptatea simțurilor tinere. Iubirea pentru „categoriile perverse
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
după un mort", cu voluptate pervers-fetișistă: "Dibui prin colțuri, prin odaia de baie, și dădu peste un dulap în zid; deschizându-l, găsi pe polița de sus un mic pieptene, pe care își puse buzele fierbinți". Plăcuta reverie, amintind de răsfățurile rafinat senzuale ale doctorului Codrescu, se spulberă însă o dată cu mărturisirea lui Cehi, un amic mai puțin visător, care fusese primit fără nicio pudoare în intimitatea doamnei, ca amant de ocazie, și de la care Bizu află că toate femeile... "numai să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Închei aceste rânduri cu un Îndemn. Hai să ne luăm la Întrecere, tu mai tânăr, eu mai În vârstă, alături de alții și mai În vârstă; tu mai talentat, eu mai puțin talentat, lângă alții și mai talentați; fără toate acele răsfățuri boeme sau complexe egoiste de odinioară, cu care se concurau „aleșii artei”, ci prietenește, conștienți de limitele și calitățile noastre; - hai să ne luăm la Întrecere, să vedem care va lua mai Întâi premiile ce ne așteaptă 11 (Ă). CONGRESUL
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se bizuie pe un minim de adevăr luat chiar din datele mitului. Eseistul pune patimă și iscusință în astfel de lecturi subiective, mereu în acel stil războinic - un stil al deciziei și al ultimatumului -, eliminând spațiile de respirație calmă, de răsfăț și ironie. Dacă trebuie să fie găsit un model românesc pentru aceste reflecții în care obiectele sunt privite totdeauna dinspre partea universalului, încărcate de sensurile unei grandori tragice, poate fi citat Vasile Pârvan. El a impus în cultura română modelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
refuzând să aleagă, el a și ales”; „tăcerea a ajutat ocupația și a devenit complice cu ea”. P. este foarte priceput în a pune gândul său tăios, ireconciliabil, în asemenea formule memorabile. Moraliștii sunt de regulă corupți de ambiguitățile limbajului. Răsfățul în paradox îi face inofensivi. Orice moralist este, în ultimă instanță, un manierist. P. apără și el ambiguitatea și se socotește chiar un spirit manierist, dar gândește manierismul ca un exercițiu necesar de igienă artistică, iar ambiguitatea ca o posibilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
răspundeau prompt jivkopictorii și titosculptorii, ai noștri dădeau în fiert, întindeau degrabă pînze, turnau ghipsuri, mai întindeau o pînză, mai turnau un cancioc de ghips, afișul era gata și, dintr-o dată, Dalessul exploda: Balcanii zonă a păcii, lume, lume! ce răsfăț tematic: porumbei și mîneci suflecate, cer albastru și turnătorii incendiare, drapele și portrete, ciocane și seceri, curcubee și decorații... ... unde-s toate astea? în ce secol se petreceau? unde-i edenul balcanic? pe străzile inundate de lumea pestriță? în piețele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oraș de recunoscută acuratețe urbanistică. Doar două cazuri din puzderie. Mai peste tot, mafiile administrative locale, cauționate de concursuri trucate din plecare, se întrec în a ridica pe cai voievozi mai mult sau mai puțin glorioși. Există un astfel de răsfăț, cu sfeștanii inaugurale, într-un Occident care știe să rămînă demn într-o istorie scrisă o dată pentru totdeauna și nu partizan adnotată ciclic, cum se întîmplă la noi? Evident, nu.) Erau necesare, oricum, corijările care să fluidizeze o istorie atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
toarnă în pahare, impune ca una de sever laborator universitar. Numai că domnul Omason din Bourgueil seamănă leit cu... Bourvil. Cava cealaltă, a domnului Funès ruptă-bucățică, la doar doi-trei kilometri, e de-acum curată regie, joc de lumini (și umbre), răsfățul bogăției. Cotloanele peșterii se supun unei savante orgi de lumini, transpirația stîncii sugerează speologia, mucegaiurile de pe sticle, magia neagră. De altfel, căruțul de cărat sticle se numește, brrr, diable. Pe terasă, în centru, la o cafea. Aud, într-o românească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asupra lor diferite boli, să le accepte cu mulțumire și rugăciune către Dumnezeu, cu răbdare, fără cârtire, ca pe o binecuvântare cerească. Căci „calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, căci nimeni nu s-a suit la cer cu răsfăț (cu tihnă). Calea tihnei știm unde sfârșește, iar pe cel ce se scufundă pe sine în Dumnezeu nu-l vrea Dumnezeu să fie niciodată fără grijă. Însă el trebuie să fie cu grijă pentru adevăr. Dar și din aceasta se
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
considere un prieten și nu un dușman care îi vrea răul. Ideal este să fim câte puțin din fiecare tip de părinte și să-i arătăm dragostea așa cum putem mai bine, fără a ajunge la violență fizică sau la un răsfăț exagerat. Acest lucru presupune transpunerea fiecăruia în ipostaza unui părinte apropiat și deschis față de copilul său, care să reflecte la dorințele acestuia și să-i înțeleagă nemulțumirile, care să-l ajute când este nelămurit și să-l aprecieze atunci când merită
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
stă în chiar postul de observație al frontului de luptă (...). Toate aceste lucruri simți nevoia să le spui după ce ai citit poeme de dragoste ca acelea obosit-intimist al Mariei Banuș (Cântecul părului alb), ori cel al Ninei Cassian, de un răsfăț formalist insuportabil (Cântec în zori) - ambele criticate, și pe bună dreptate, la apariția lor. În ce privește poemul Veronicăi Porumbacu, Vor trece ani, cumințenia lui ștearsă care nu exclude totuși prezența unei recuzite erotice uzate (poeta respinge cu un orgoliu cam demodat
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și părintele este fericit că are un copil cuminte. Copilul se formează În sânul unei familii, În care are drept model figurile maternă și paternă. Lipsa afectivității sau iubirea prost Înțeleasă, de a oferi copilului tot ce are nevoie, material, răsfățul, cu alte cuvinte, poate face din copilul pașnic În primii ani de viață un delincvent la adolescență, capabil de minciuni, furt, bătaie, consum de droguri. În familiile În care unul dintre părinți este violent, repercusiuni sunt mai ales În ceea ce
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
fermecate armele clepsidrei!” Preocuparea pentru sonoritatea cuvintelor, uneori fără urmărirea unui sens precis, generează efuziuni lirice a căror muzicalitate este aceea a cântecelor de leagăn și a descântecelor: „mamă mamă/ iubita mea veche/ cercel de scamă/ te port la ureche/ răsfăț cuprins/ și fără dare/ cu dinadins/ hoață de soare/ încă și iar/ adună cheamă/ sâmbur de jar/ zborul din vamă.” Volumul Miraria (1977) aduce în lirica lui G. o maturizare de ordin stilistic, poemele dobândind o pregnanță a imaginii care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
qu'en lumière nous attendons, cependant qu'au bonheur nous empruntons des souffrances, de l'eau de jouvence clăire. (Leș parents) (Miclău, 1978 : 487) Prin toate erele ce prund fierbinte, turmentat! Subt toate sferele se zămislește neîncetat. Prin toate erele răsfăț și crini, vis canibal. Prin toate sferele extaz de seve, vertical. (Prin toate erele) (Blaga, 2010 : 397) Par toutes leș ères quel gravier brûlant, agité ! Sous toutes leș sphères Ne cesse de germer. Par toutes leș ères Délices et lys
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
menționat mai sus nu este unul convențional, Pallady adaugă un excendent care introduce o aluzie, un accent senzual printr-un gest premeditat. Femeia adoptă o poză voluptuosă, cu brațele ridicate ca într-o figură coregrafică, un gest de baiaderă, de răsfăț voluptuos, cu ochii închiși, iar corpul și gestul absorb întreaga senzualitate. Părul desfășurat în dezordine are o culoare flamboiant-portocalie. Deși respectă datele academice ale nudului, lipsit de păr pubian, sexualitatea coaptă a femeii este accentuată prin volumul coapselor, fără a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]