383 matches
-
fiindcă ești cu mult mai delicată Decât aceast sublim simbol de primăvară Și de iubire mare și înflăcărată Apoi te voi iubi ca pe o ploaie blândă Ce mângâie în mine suferința mută Și vindecă singurătatea mea absurdă Și inima răsfrântă, moartă și căzută Pe urmă te-oi iubi ca pe un vânt de vară Ce-alină-n mine o tristețe înecată Și-mi dăruie iubirea dulce și amară Cu inima-ți fierbinte și veșnic nepătată Și în sfârșit te voi iubi ca
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_de_iubire_perpetua.html [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
plină de zbatere. Cât privește caracterizarea făcută autoarei, aș putea s-o raportez la următoarea frază: „Violetta este o poetă explozivă, viața ei este în flux și reflux; viața ei răspunde cosmic la mișcările lunii, ea este permanent un cerc răsfrânt.” Am fost de acord cu acest tablou înfățișat cu claritate și cu patos poetic. Doresc să menționez că am citit, în timp, toate versurile Violettei. Am toate cărțile sale și, în plus, am comentat adeseori poezii postate în spațiile literare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1416175927.html [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
anotimpul asta care-i al tau de parca ți-e sortit. eu fără trupul tău cu gust de struguri nu sunt decât un biet crâșmar fălit. mi-e dor de pașii tăi pierduți prin frunze, de trupul tău în palmă mea răsfrânt, Îmi beau paharul cu venin și mor sub patimă din ultimul cuvânt. nu-mi e prea bine fără ține ,darling dar nu mai vreau furtună în simțiri, eu vreau doar să te gust pe îndelete și-apoi vreau să mă
NU ESTE TOAMNA FARA TINE ,DARLING de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_este_toamna_fara_tine_darling.html [Corola-blog/BlogPost/355774_a_357103]
-
duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând. M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1368674674.html [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
într-o mângâiere, ori trăgând cu gesturi molatice, absente, câte un fir de iarbă ce se unduia leneș sub spicul bogat. Era parcă mai frumușică decât o observasem până în acel moment. Purta o băsmăluță legată ștrengărește sub bărbie, cu bluzița răsfrântă neglijent aproape până la brâu și cu o fustă lungă, bogată în falduri, care părea să o facă mai subțirică decât era și mai înăltuță. Am strigat-o și am chemat-o la gard. Încântată că o invit să mă ajute
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
o boltă imensă de azur ce acoperă întreaga lume. Am întors capul spre ea pentru a-i spune ceva... Ce tablou...! Buzele cărnoase și roșii precum cireșele, stăteau întredeschise ca într-o admirație sublimă. Sânii micuți înțepau cu sfârcurile bluza răsfrântă larg, lăsând a se vedea rotunjimile aproape sferice, cu pielea bronzată ca întregu-i trup cu mijlocel nefiresc de subțire și fragil. Nările dilatate inspirau cu nesaț aerul curat și parfumat de întreaga vegetație în floare. Ochii erau închiși, cu pleoapele
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
-mi zvânt mi-a cântat aseară despre primăvară și acum grădină-nmiresmată sînt. Cine te trimise ca să-mi scurmi în vise să-mi aduci aminte că de fapt sunt cânt, pasăre măiastră, pasăre albastră care porți în àripi cerul tot răsfrânt? Trilurile tale diamanticale mi-au pătruns în suflet și-n orice cuvânt și-ale tale-arìpe fâlfâind în clipe sunt când adiere și când aspru vânt. Pasărea se-ascunse-n mine și-mi răspunse și de-atunci în mine totul e avânt !!! Anatol
PASĂREA ACEASTA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1465838277.html [Corola-blog/BlogPost/378779_a_380108]
-
încetinirea și oprirea rolei (!), a tamburului cinematic. Se oprea de fiecare dată, invariabil, la același unic chip cu fizionomia inconfundabilă: bărbatul frumos, mai frumos decât o femeie, cu ochi albaștri-verzi sidefii, gene lungi, sprâncene subțiri deasupra nasului delicat, buze ușor răsfrânte și arcuite, barbă îngrijită, păr în șuvițe până la umeri... În jurul lui, în eter, izvorându-i din carne prin cămașa albă și lungă, o aură crepusculară irizând luminiscent... Îmi apărea surâzător, prietenos și cald, afișa un zâmbet inocent, smerit și candid
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/Revelatii_interzise_romeo_tarhon_1341126914.html [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
Ce necesară-i uneori o poveste/ În care să crezi - hai să zicem - de luni/ până sâmbătă seara/ Talpa respiră cald petrecută de lut/ Metalul melancoliei dă trupului/ Luciul atât de plăcut al îmbătării de sine/ Când podelele râd în răsfrânta lumină/ fructul sanctificat și mușcat de-un sărut (...)/ O durere numai a mea se-nfruptă din mine/ Umilită de seve (...)/ Eu încăpățânat -melancolică/ Mă împresor și cu tandri de / vânt...” Celălalt ciclu Tema principală, menține poezia autoarei într-un echilibru
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului veghetor Cerul a adormit sub zarea gândului meu, doar eu mai cutreier prin vămile lui căutând urmele cântecelor florilor plecate spre alte iubiri. Întreb stelele unde ești, dar ele clipesc cu gene răsfrânte și numai vântul, hoinar ca și mine, mai șuier-un cânt care-l știu. Peste sufletul amorțit, așez pecețile nopților mele și, în lunecările dintre două anotimpuri, scurm printre cuvinte ca să găsesc strigarea dintâi. Cu gura arsă de arșița dorului
VEGHETOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Veghetor_leonid_iacob_1391100779.html [Corola-blog/BlogPost/360322_a_361651]
-
decît cele împămîntenit-cotidiene. Trebuie să citez aici cîteva versuri, deși eu îl prefer pe Mircea CIOBANU cel din “Istorii”: “Și se face-n aer labirint / și se fac răspîntii. Stă la pîndă-n / aburii amiezii, care mint / Și-n bătaia flăcării răsfrîntă / stă la porți, întoarsă dinspre cîmp, / maica Lot a cîmpului de sare. / Silnic șoldul ei deschide strîmb / pasul vinovat de nemișcare.” Ș i trebuie să termin cu o foarte expresivă și plastică definiție a poeziei fără de poezie, dacă așa ceva există
POEZIA LUI CONSTANTIN TRANDAFIR de IOAN LILĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_cititul_cartilor_poezia_lui_con_ioan_lila_1349273104.html [Corola-blog/BlogPost/343871_a_345200]
-
timp pentru o fată pe care, inițial, nu o privește că pe o femeie ce ar putea să-l atragă, considerând-o lipsită de calități și chiar urâtă ”cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioara bengaleza crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt”. Poate că doar curiozitatea născută din faptul că ”nu izbuteam să înțeleg ce taine ascunde făptura această” l-a determinat să o privească cu alți
DESPRE POVESTEA UNEI IUBIRI MISTERIOASE ȘI INTERZISE. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1472579741.html [Corola-blog/BlogPost/375519_a_376848]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > JUMĂTATE DE GÂND Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 515 din 29 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache azi, lumea mea se prăbușește. ferestrele sunt deschise. eu sunt o jumătate de gând, răsfrânt indecent în liniște. în grădină, privesc cerul printre crengile copacilor. jocul mă obosește. de ce azi, lumea mea se prăbușește? Referință Bibliografică: jumătate de gând / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 515, Anul II, 29 mai 2012. Drepturi
JUMĂTATE DE GÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 by http://confluente.ro/Jumatate_de_gand_anne_marie_bejliu_1338288140.html [Corola-blog/BlogPost/358708_a_360037]
-
-nvârtoșez în cei ce vin/ Ca singur eu să pun soroace/ Înconvoiatului destin./ Când uneori mă-ncearcă plânsu-mi/ De cât amar am cunoscut,/ Mă-mbrățișez pe mine însumi/ Cel încă-n vreme nenăscut./ Tresaltă-n mine milioane/ Cu viitoru-n ei răsfrânt/ Și-n iureșul eternei goane/ Cum sunt ce-am fost voi fi ce sînt.// (Nichifor Crainic- Eu) Maria, cea care renăscea și pe marile scene ale lumii dar și în pridvorul țăranului strămutat în mahala, a trăit inegalabil și total
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
fi ce sînt.// (Nichifor Crainic- Eu) Maria, cea care renăscea și pe marile scene ale lumii dar și în pridvorul țăranului strămutat în mahala, a trăit inegalabil și total aceeași metaforă a poetului: „Tresaltă-n mine milioane/ Cu viitoru-n ei răsfrânt/ Și-n iureșul eternei goane/ Cum sunt ce-am fost voi fi ce sînt.” Sunt mulți „cutezători calici”, astăzi, ca și ieri, unii zice-se chiar rapsozi ca Leșe, care se pot ridica la înălțimea, lumina, demnitatea, trăirea, jertfa, muzica
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
încarcați de nea...îmi place fumul care se înalță într-o coloana tremurânda din coșurile caselor...asociez decembrie cu mirosul de cozonac și cu pocnet de lemne arzând...nu râde,citeste-nainte... Și-mi place să privesc iarnă prin colțul răsfrânt al perdelei...dintr-o casă încălzita în care miroase a gutui...gutuile toamnei ce-a trecut... Iarnă asta îmi aduce aminte de "senzația de fulg topit pe buze"...și numai eu știu de ce;) Trecerea prin anotimpuri este dureroasă dar atât
NU RÂDE...CITEŞTE-NAINTE... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Nu_rade_citeste_nainte_.html [Corola-blog/BlogPost/356058_a_357387]
-
iar poeta are capacitatea de a decodifica semnificația profundă a acestor cuvinte, atunci când le reia și le reda rostite din perspectiva omului muritor, ajuns nemuritor, ca beneficiar al vieții veșnice. Vorbele prin care Dumnezeu se recomandă sunt răsturnate asemenea imaginilor răsfrânte într-o oglindă. “Pentru totdeauna acasă, acolo unde/ Iubirea plutește peste tot/ Și unde Tu ne aștepți cu brațele deschise/ Pentru îmbrățișarea iubirii/ Ce ne-am dorit-o și pentru care am rătăcit ,/ Ce fericită voi fi atunci , Doamne,/ Când
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_vreau_o_alta_lume_de_victorita_dutu_poezie_crestina_despre_vesnicie_dragoste_si_smerenie_.html [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
s-a oprit Și iarbă o auzi cum se topește Sub trupul tău culcat pe-un pat de stele Și răsfățat cu mîngîieri subtile Te-am răsfoit din scoarță pînă-n file Pe degete ți-am împletit inele Și stai acum răsfrînta în imagini Eu tot te caut răsfoind la pagini Ca să ajung la tine-n univers E dulce și sensibil că o frunză Pe care luneca o buburuza În timp ce eu te pătrundeam pervers SONETE DISPERATE 28/11/2009 01:02 Riom
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sonete_anguasate.html [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
duc în pădurea din apropiere. O potecă umbroasă îmi călăuzește pașii la intrare. Continui drumul printre copacii bătrâni, călcând peste frunze maronii, ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte, ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca urmărește conturul lacului. Mă opresc pe podul de lemn, mă sprijin de balustradă și privesc văluritul blând al apei lacului și aștept vietățile acestui lac ... Gâște, rațe sălbatice vin plutind liniștit, așteptând fărâmiturile de
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/_ziua_recunostintei_thanksgiving_da_vavila_popovici_1352261145.html [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
Acasa > Stihuri > Semne > DUREREA TA RĂSFRÂNTĂ Autor: Antonella Mocanu Publicat în: Ediția nr. 1313 din 05 august 2014 Toate Articolele Autorului În adânc de noapte se auzeau lacrimi în cădere atunci am văzut durerea ta răsfrântă pe soclul inimii, trăită-n tăcere, pe care și talpa
DUREREA TA RĂSFRÂNTĂ de ANTONELLA MOCANU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/antonella_mocanu_1407238457.html [Corola-blog/BlogPost/343219_a_344548]
-
adânc o simțea, tâmpla zvâcnea sub sărutul ce abia se contura ai rămas tăcut în îmbrățișarea mea suferința se estompa suspinul se pierdea printre genele dimineții un zâmbet creiona pe chipul tău calm împăcarea cu sine. Referință Bibliografică: Durerea ta răsfrântă / Antonella Mocanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1313, Anul IV, 05 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Antonella Mocanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DUREREA TA RĂSFRÂNTĂ de ANTONELLA MOCANU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/antonella_mocanu_1407238457.html [Corola-blog/BlogPost/343219_a_344548]
-
convexă, pe patru laturi și apoi se răsucește parcă pentru a se odihni într-o formă fusiformă și chiar tronconică, groasă precum copacul unui tei bătrân, golașă fără vreo vreun coronament până cu aproape de 200 de metri de vârf, apoi răsfrântă precum “buzele” unei cupe alungite de șampanie sau glastre cu marginile nițel în afară și apoi adunate pentru a le închide de jur-împrej - un boboc de floare care se închide seara pentru a se desface la răsăritul soarelui - și a
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_templu_al_plenitudinii_stratosphere_din_las_vegas_xiv_.html [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
se face ziuă iar... iar Deloc se face Totdeauna! Domnul Întuneric e sărac... și abia își mai aduce-aminte când crăpa de ziuă și de drag, și vioara se trezea cu/minte, și-ncepea (cu mâinile-i încete, n-Întuneric) armonii răsfrânte, uverturi și arii și secrete dintr-un vis cu destrămări plăpânde! Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați
Domnul Întuneric (poem găsit în noaptea picioarelor lungi) by http://balabanesti.net/2014/07/05/domnul-intuneric-poem-gasit-in-noaptea-picioarelor-lungi/ [Corola-blog/BlogPost/339973_a_341302]
-
care este supus, dar apoi realitatea monstruoasă revine cu mai multă putere, de această dată coșmarul fiind ceea ce trăiește el cu adevărat. Pe de altă parte, gândul la cei dragi este de cele mai multe ori chinuitor, deținuții fiind conștienți de suferința răsfrântă asupra celor de afară, care încearcă disperați să îi aducă înapoi. Portretul mamei îndurerate este foarte asemănător celui din „Miorița”, amintind la rândul său de chinul Maicii Domnului pe toată durata patimilor lui Hristos: Mamă, sfântă mamă,/ Cum nu ți-
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
mâncate-n coate și stele cu păcate Din aburi cu migală ies nori de argăseală Înfranjurite molii-și adunnă-n grabă solii Podoabe de-ntuneric, stropșite nefeeric Ciupiți obraji de lună, în gură cu-o alună Păzite păsări frânte, în colivii răsfrânte Țânțari goliți de-otravă, zâmbind mai jos c-o-'ctavă În sâmburii rânjiți, ucigași mânjiți E lumea asta plină de plagă și-i venină Mustește îngropată în propria-i armată Cu tunuri, lănci și prize, sărind, în gând, reprize Nesomnul fantomatic
O VACĂ... ȘI LUMEA ÎN CARE TRĂIM* de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1429529700.html [Corola-blog/BlogPost/374658_a_375987]