5 matches
-
mai 1904 (cu modificări în text și în concluzii făcute din partea redacției). Traduceri: Ivan Turgheniev, trad. poemului în proză "Ce fragezi, "în „Propășirea”, 1895. Petőfi Sándor: "Întâiul rol, Glasul amintirei, Viersuri iubitei". Heinrich Heine: poeme: "Tragedie, Dedicație, Diana, Dorință, La răspinteni, În vale la Salamanca, Angelicăi, Seara-n codru, La malul mărei". Friedrich Martin von Bodenstedt:" Orientale". Mihail Lermontov: "Cântec". Adam Mickiewicz: "La Niemen". Thomas Moore:" Harfa din Tara". Traducerile din acești autori se regăsesc în volumul "Scrieri"," "I, ed. îngrijită
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
prostire - cearșaf puchină - urdoare, pată mare puhoială - puroi, infecție punte - gaură pușchei - pușchea, bubă dureroasă în cavitatea bucală R rapăn - rîie rast - inflamație a splinei ravac - miere scursă din faguri răcănel - brotac răpăga (a) - a aluneca răsăreală - boală de piele răspintene - răspîntie răsteu - resteu, lemn pus la jugul boilor răsură - răzătură rășchitoare - rîșchitoare, unealtă de depănat rătăci (a) - a se îndepărta rîmător - porc rîncăi (a) - a rage rîșniță - rînză, pipotă rîză - zdreanță roc - surtuc rofii - rohii, vărsat rohmani - vezi blajini roi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
tăindu-le nasul și urechile. Pentru o vină cât de mică, vinovatul era ucis, sau, străpungându-i nările cu o undiță, și legându-i mânile la spate, îl da pe mânele gâzilor (Țiganilor) spre a-l bate fără milă pe la răspinteni. Iar corpurile celor omorâți le lăsa să stea neînmormântate pe uliți, ca să se sature cânii din mâncarea lor și oamenii să se facă mai ascultători în fața unei așa priveliști. [PAGINĂ RĂZLEAȚĂ] Tatarii își luaseră timporar meseria săbiei. Nu puteau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
desen, care îmi amintește timpul petrecut de noi în atelierul de pictură. Acest studiu a fost piatra de încercare a forțelor noastre. Verussi dăduse lucrării sale proporțiile unui tablou. Cerșetorul era pictat în oloi, cu mâna întinsă la pomană, în răspintenea unei strade a Iașului în timp de iarnă. Asemănarea era destul de nimerită, desenul destul de corect, însă coloritul lăsa mult de dorit. Nu știu pentru ce tonul general al tuturor picturilor lui era sarbăd, spălăcit, negurat, parcă ar fi așternut deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dormea pe cuptor. - Uite, zise el, ți-a murit baba. - Aș! asta să moară - răspunse ea suspinând. - Adevărat că acu e ca și moartă. Acu-i miază-noaptea... un somn amorțit îi cuprinde trupul... dar sufletul ei cine știe pe la câte răspinteni stă, cine știe pe câte căi a vrăjilor umblă. Până ce cântă cucoșul, ea suge inimele celor ce mor, ori pustiește sufletele celor nenorociți. - Da bădică, mâne ți se-mplinește anul, ia-mă și pe mine cu d-ta, că ți-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]