15 matches
-
de 246 metri, în partea de centru-nord a raionului Chelmenți, pe malul râului Nistru. Localitatea de astăzi Resteu-Atachi a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, fiind formată inițial din două sate Răsteu și Otaci. Prima atestare documentară a satelor datează din anul 1756. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul
Resteu-Atachi, Chelmenți () [Corola-website/Science/315911_a_317240]
-
o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satele Răsteu și Oracile făceau parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satele Otace-Resteu și Otace-Cătun au făcut parte din componența României, în Plasa Chelmenți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea
Resteu-Atachi, Chelmenți () [Corola-website/Science/315911_a_317240]
-
se dă gunoiul afară, că mă nîncă uliul găinile. Tot pentru aceasta, nu se dă cu mătura pe vatră. A treia zi după Bobotează nu se țipă cenușa din vatră, pentru că mănîncă dihorul găinile. Cînd aduni gogoși* de tufă* sau răsteie* în casă, nu-ți mai ouă găinile. în tot postul Paștelui să nu se aducă în casă flori galbene, căci nu vor mai oua găinile. La sărbătorile de iarnă se pune sub lăicerul pe care are să șadă preotul grăunțe, care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
așa îi va fi și inima lui tot anul. Se crede că dacă o fată vrea ca un flăcău să vie și să o ieie de soție, își ajunge scopul dacă fură în sara Sf. Andrei sau Sf. Vasile un răsteu și învălește focul de pe vatră cu dînsul, și apoi, ieșind afară, îl aruncă peste casă. Fetele cele mari, după ce isprăvesc de țesut pînza, se încalecă pe slobozitor* și ies afară; numele ce-l va auzi strigîndu-se de cineva, acela va
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
puchină - urdoare, pată mare puhoială - puroi, infecție punte - gaură pușchei - pușchea, bubă dureroasă în cavitatea bucală R rapăn - rîie rast - inflamație a splinei ravac - miere scursă din faguri răcănel - brotac răpăga (a) - a aluneca răsăreală - boală de piele răspintene - răspîntie răsteu - resteu, lemn pus la jugul boilor răsură - răzătură rășchitoare - rîșchitoare, unealtă de depănat rătăci (a) - a se îndepărta rîmător - porc rîncăi (a) - a rage rîșniță - rînză, pipotă rîză - zdreanță roc - surtuc rofii - rohii, vărsat rohmani - vezi blajini roi - grup compact
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gâtul o clipă afară din car, apoi iar se ghemui la locul lui. La fântână, Ion Băieșu opri boii: —Aho, aho, băieți, zise el domol. Ia să vă dau o leacă de apă... Își dădu pălăria pe ceafă și scoase răsteiele. Jugul căzu. Românul apucă funia. Cumpăna stătea neclintită, naltă, în albastrul șters al cerului. Printre ramurile răchiții bătrâne pâlpâi o turturică vânătă, apoi se zvârli, în zboru-i iute, zvâcnit, peste fânețe tăcute. Frunzișurile se clătiră o clipă, după aceea căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chimir. Pieptul îi pârâi. Sângele îi năvăli în ochi. Simți a doua săgeată în deșert. Porni a geme lung, fioros. Țiganii ceilalți doi se prăbușiră cu cuțitele asupra lui Ion Băieșu. Omul lăsă funia boilor. Cuțit n-avea. Numai un răsteu ținea în mâna stângă. Zvârli și răsteul și-și cuprinse cu dreapta pălăria lată. Se trase înapoi. Începu să urle prelung: —Săriți! Hoții! Ne omoară hoții!... Glasul lui răgușit, izbucnit din cumplită spaimă, se risipea în întinderile fânețelor, în cuprinsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în ochi. Simți a doua săgeată în deșert. Porni a geme lung, fioros. Țiganii ceilalți doi se prăbușiră cu cuțitele asupra lui Ion Băieșu. Omul lăsă funia boilor. Cuțit n-avea. Numai un răsteu ținea în mâna stângă. Zvârli și răsteul și-și cuprinse cu dreapta pălăria lată. Se trase înapoi. Începu să urle prelung: —Săriți! Hoții! Ne omoară hoții!... Glasul lui răgușit, izbucnit din cumplită spaimă, se risipea în întinderile fânețelor, în cuprinsurile tăcute. Țiganii se zvârliră, dintr-un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cuiva vecinica pomenire! țesală - seceală De 3 ori 30 90 și cu 50 fac o sută... nu șchioapătă capra de-o ureche! Toamna se numără bobocii. Multe: "ține fine! na cumătre! " miea - miele - miel - miei burlac - fătălău / cotiugă - potâng gânsac răsteu / rudă * - oiște - proțap lambă *, leucă 2307 pe șleau - mai pe de rost de-a șederea cât de-a-ndeletea [CUVINTE RĂZLEȚE] [SUBSTANTIVE] 2255 surghiun 2257 prispă vechitur[i]* șiruri sămîncer 112 {EminescuOpXV 113} 2258 merinde, drojdii prostiri hoștină 2259 bărbăcari [sg. ] pantofar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
duci, m-aș duci / Unde arî cucii, / Să văd cucul cornărind, / Boii brazda răsturnând. / Ciocârlia fată mare / Li cara la cuci mâncare, / Ciocârlia li făce, / Rândunica li pune, / Perpelița li-așterne. / Dar haita de pupăză / S-a suit sus pe răsteie / Ș-a strigat la boi să steie. Da cucu / Mi-a propit plugu / Și din guriță grăia / Și polița curăția. / Ce ai, pupăză, cu mine / Că eu nu-nșir sfat cu tine. / Eu când s-a disprimavara / Și când oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
învățat. În 10 martie 1662, Mogâldea, fiul Dochiei Bălăneasă, face un zapis de danie la mâna „dumnialui Gavriliță Costache pe un loc de prisacă la Puești, pe valea Tutovei, în capul rădiului. Și locul iaste în laturi cât arunci cu răsteul în toate părțile”. După moartea lui Gavriliță, fiul său, Solomon Costache, dă și el, la rându-i, zapis de danie pe același loc și în aceiași termeni ca cei din zapisul anterior în ceea ce privește întinderea locului de prisacă, „largu cât arunci
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
toate părțile”. După moartea lui Gavriliță, fiul său, Solomon Costache, dă și el, la rându-i, zapis de danie pe același loc și în aceiași termeni ca cei din zapisul anterior în ceea ce privește întinderea locului de prisacă, „largu cât arunci cu răsteul în toate părțile de lângă prisacă”, data exactă fiind 13 iunie 1687. Anul următor, pe 11 august, Tofana, fiica lui Constantin Gheoca, dăruiește și ea un loc de prisacă din același sat, dar termenii folosiți sunt de mai mare interes pentru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pomăt, apă. Denotă aceasta o veche și străveche îndeletnicire a localnicilor în domeniul stupăritului, meserie improprie nomadismului. Dar ceea ce frapează în contextul dat rezidă din noțiunile folosite pentru măsurarea locului destinat ființării prisăcii: „locul iaste în laturi câtu arunci cu răsteul în toate părțile” sau „până unde a da omul cu praștia cu piatră” (evident că e vorba de o rază de cuprindere în formă de cerc a locului. Expresia a da omul cu praștia cu piatră (mai ales), ca și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sau „până unde a da omul cu praștia cu piatră” (evident că e vorba de o rază de cuprindere în formă de cerc a locului. Expresia a da omul cu praștia cu piatră (mai ales), ca și aceea a aruncării răsteului în toate părțile în laturi, trebuie în mod obligatoriu să ne poarte cu gândul la niște practici îndepărtate mult în timp. Căci nu se poate concepe folosirea efectivă a praștiei sau chiar a resteului în timpul când se fac daniile din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
viață și propășire. Nu întâmplător, zona a fost locuită stabil încă din epoca pietrei. E de admis, oare, să credem că oamenii din a doua jumătate a secolului al XVII-lea se apucau în mod stricto sensu să „arunce cu răsteul” sau cu „praștia cu piatră” pentru ca să stabilească o anume mărime de teritoriu ? Noi afirmăm că nu. E de la sine înțeles că se știa, pe bază de experiență îndelungată, ce și cât reprezintă acest mod de a măsura în cazul prisăcilor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]