79 matches
-
îndrăznește să mă atace. Ochii lui erau sticloși ca două mici lunete ațintite asupra mea. Cum de mă recunoaște dintre atâția trecători? m-am întrebat dar mi-am văzut de drum, încercând să trec nepăsătoare pe lângă el. L-am depășit. Răsuflu ușurată. Prea devreme. Un cârâit puternic a străpuns fierul gardurilor și am auzit în spate fâlfâit de aripi și croncănituri. Am fugit. Călcam peste penele lipite de asfalt și mă întrebam cum de mai sunt acolo, când trecuseră deja două
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
George Cosbuc, În poezia "La Paști" dă glas exploziei de bucurie și speranță pentru primăvara Învierii " Prin pomi e ciripit și cânt/ Văzduhu-i plin de-un roșu soare/ și salciile-n albă floare E pace-n cer și pe pământ/ Răsuflul cald al primăverii/ Adus-a zilele-nvierii// și cât e de frumos În sat !/ Creștinii vin tăcuți din vale/ și doi de se Întâlnesc În cale/ Își zic : Hristos a Înviat./ și râde atâta sărbătoare/ Din chipul lor cel ars
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
români, trăitori în Italia. În cele din urmă, un grup de bărbați în vârstă, cunoscători ai locurilor (mă aflam în cartierul Castello, unul dintre cele cinci cartiere ale centrului istoric venețian), îmi dau o veste bună. Există locul cu pricina! Răsuflu ușurată. Mai mult, unul dintre bărbați, pe picior de plecare și bombănind privitor la un articol citit în ziarul strâns sub braț, m-a condus până înaintea unui pod, Ponte S. Gioachin. De fapt, mergea înaintea mea, aruncându-mi, din
Jurnal veneţian. In: Editura Destine Literare by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_379]
-
pe marmura unei cruci: VASILE RĂGĂLIE (1955-1999). ȘEFUL BANDIȚILOR. Bănuiesc că nu doar a celor de cartier. Titulatura e prea mare. Mi-am luat o piatră de pe inimă și mă grăbesc să le-o iau și conducătorilor. De orice culoare. Răsuflu ușurată. Reînvie în mine dorința și cheful de viață. Bandiții au făcut armistițiu cu politicienii. Drumul spre UE și NATO e liber. Se cuvine în aceste condiții ca Răgălie să fie ridicat la rangul de erou. N-ar fi nici
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
problema, găsesc și ceva de făcut. Pun lângă mine câteva exemplare, iau de pe masă un coupe-papier și, cu mare grijă, una după alta, le răsfoiesc. Unde este cazul, vâr foarte atent, foarte concentrat, lama cuțitului între foi și le desprind. Răsuflu ușurat. Pe raft, am câte îmi trebuie până la ora cinei și mai rămân și pe mâine, dacă nu răsare cheia de pe undeva. Iar dacă o fi și o fi, intenția mea este ca, fără a mai sta să convoc o
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2656_a_3981]
-
Eu de teamă nu-mi vine să mă întind pe canapea, deși picam de osteneala drumului. Ba îmi admira “părul meu cu nuanță roșie”, sau picioarele mici. În fine pe la miezul nopții dă Dumnezeu și plictisitorul don Juan coboară și răsuflu ușurată, putând acum să mă gândesc la o odihnă mai tihnită. Dimineața ne apropiem de Berlin, vestit prin nenumăratele gări de periferie. Sosesc la Friederich Strasse, unde mă așteaptă o fostă elevă a mea, care continuă studiile la Berlin. De
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
viitor? Am terminat zilele trecute versiunea engleză a Gîndirii romanului, versiune la care lucrez de mai mulți ani. Cam o treime este refăcută complet: introducerea, capitolele despre romanul medieval și proza narativă a renașterii și analiza secolului al 19-lea. Răsuflu ușurat. Proiectul imediat următor este o cărticică despre Robert Marteau și versul francez. Marteau, unul din cei mai remarcabili poeți francezi contemporani, dispărut anul trecut, era vechi prieten al lui Ovidiu Cotruș și al meu. Vreau să arăt cum Marteau
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
zbîrcituri umane. Baba era mai urîtă și mai antipatică decît Satana. Rînjea cu satisfacție cînd povestea chestia cu țepușa. Gheorghe aproba și oferea noi amănunte. Și? La o zvîcnitură s-a desprins o scîndură și a țîșnit ca din praștie. Răsuflu ușurat. Deci, cei doi ciocli n-au reușit să vină de hac falnicului motan. Mai vine pe la voi? De cîteva nopți vine iar. Ne privește cu ochi de jar, ce mai, este Satana. Lasă că nici voi... Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din pat și ridic receptorul, recunoscînd dezamăgită vocea lui Gaby, misterioasă și răgușită de mîndrie, de parcă ar fi fost decorat pentru eroismul și abnegația sa, totul e în regulă, Ella, am primit un semn de viață de la el. Slavă Domnului, răsuflu ușurată, unde e? N-are importanță unde e, spune Gaby pe un ton arogant, savurîndu-și avantajul asupra mea, m-a rugat să rămînă între noi, am vrut numai să știi că e bine, iar eu mă grăbesc să-l înțep
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
din fața mea este mult mai interesant decât în fotografiile pe care le văzusem. Fața lui e brăzdată, nu atât de vârstă cât de suferință. - Ce-ar fi să schimbăm rolurile, vă iau eu un interviu, cum ați ajuns la mine? Răsuflu ușurată, inima coboară căutându-și locul, sufletul se strecoară și el pe unde apucă, iar eu mă trezesc glumind: - Cu răbdare și cu grijă. Urăsc indiscreția din interviuri, dar îmi place să cunosc oamenii. Are puterea să se bucure când
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
același scaun. Apoi exersez poziția lotus pentru a ajunge la anumite locuri din talpă, pe care nici nu știam că le posed. După aproximativ două trei minute, sunt eliberat și pot spune că operațiunea a fost un succes. Exact când răsuflu ușurat, ușa de la baie se deschide furtunos și micuța mea prințesă iese sprintenă și se repede la mine. - Tati! Uite sunt gata! strigă ea din fugă. Sincer, nu mi aduc aminte cum am ajuns lângă ea și am ridicat o
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
definesc o întoarcere a ființei lirice spre sine, o atitudine speculară, act de redescoperire a valențelor proprii: Liniștea din jur mă hipnotizează... tresar (din când în când, pentru a nu uita să trăiesc, pentru a nu încerca să mor!) și răsuflu, în tonalități de valuri, în nemărginirea mirajului acvatic, pe cât de veridic, acustic, pe atât de neclar, prin încărcarea de infinit. Un periplu în dublu, arhetip, anarhetip! Ca și cum, pentru cateva clipe, mi-am întors privirea în mine! pentru regăsire? pentru deconstrucție
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
mă trântise de toți pereții, cu certificat medico-legal și spitalizare 5 zile. „Progamele pentru protecția femeilor victime ale violenței domestice”...sunt încă vise...și reacții tardive...după ce „ai încasat-o”...indiferent câtă școală ai, sau dacă ești sau nu vinovată. Răsuflu ușurată. S-a terminat, îmi zic. S-a terminat, oare, cu adevărat? Mulțumesc vecinei pentru cafea...și mă aleg și cu un castron mare de răcituri. Românii sunt darnici de Sărbători! Nu poți refuza, că jignești. Fac un duș și-
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
stilul său șochează și încântă, pare un om cuprins în totalitate de propria poezie, fără poză, ci din convingere. „ Te iubesc mai mult decât te iubești pe tine însăți” ..„capătul pământului nu este capătul cerului”... „capătul iubirii nu are capăt”, „răsuflu pe pagină/ cu gura aproape de hârtie” „mă faci cel mai frumos cu orgasmele tale”, „ „sunt o masă întinsă ție/ ești o masă întinsă mie/ doar mâncându-ne unul pe altul/ întindem o masă soarelui”„ aici vreau să scriu/ unde nimic
DOUĂ PORTRETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356450_a_357779]
-
puteau lipsi nici românii. În cele din urmă, un grup de bărbați în vârstă, cunoscători ai locurilor (mă aflam în cartierul Castello, unul dintre cele cinci cartiere ale centrului istoric venețian), îmi dau o veste bună. Exista locul cu pricina. Răsuflu ușurată. Mai mult, unul dintre bărbați, pe picior de plecare și bombănind de un articol citit în ziarul strâns sub braț, m-a condus până înaintea unui pod, Ponte S. Gioachin. De fapt, mergea înaintea mea, aruncâdu-mi, din când în
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
înfrunt cu ochii în amonte curgerea blândă a Senei. „Să-mi amintesc că orice-alin/ Venea târziu, doar după chin...” Apollinaire nu mă ceartă, mă-ndeamnă. Să am răbdare! Pentru ce?! O bancă - salvator, mirific refugiu! Așezat pe-un colț, rezemat, răsuflu pierit. Sunt obosit. Da, obosit... Și vorbele „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” cântă-n urechi gingaș ecou izbăvitor. * În rezerva modestă, pe-un pat înalt, stă întins un bărbat. Trupul de sub pătură se ghicește împuținat
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Te strig în tăcere, dar n-ai cum să m-auzi. Ascultă-mi glasul, cum te cheamă în apus. Pe unde îmi ești? Pe unde să mai umblu? Te caut, nu te găsesc, abia răsuflu. Vreau ale tale frământări să-ți înteleg, căci fluturii iubirii pe umeri ți-i deleg. Cum să nu-mi placă viața, dacă-i poezie? Mă simt sub a cuvintelor anestezie. Te vreau lângă mine, prin fapte și cuvinte, căci nu
STRIGĂTUL TĂCERII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353953_a_355282]
-
mereu iubirea pentru oameni l-a-ncărcat. Pe Tatăl îl conjură iertați să fie juzii săi, călăii, toți care cu-atâta râvnă în derâdere l-au luat... Ei nu l-au priceput fiind bieți neștiutori... Dorința i se taie odată cu răsuflul risipit...Și moaaare! * Cortegiul dinspre viață în vaiet îl petrece. Un soare la crepuscul degrabă se scoboară și-n mantie întunecată pământul învelește... Un plânset în cutremur se dilată, pământul în durere zguduind... Prăpăd domnește-n templu... coloane cad în
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
rare ce doar în scoici se înghes, Dulci cuvinte a înlăcrimărilor delicioase, Atracțiile-mi luminând secretele duioase! Tu în atingerile îngerești ale sufletului, Dintre alungările diavolești ale trupului, Înspre plantările miraculoase dintre idei, În inspirările-mi sufletului tu compuneai.. Între răsuflurile tale eu pot să trăiesc, În aerifurile tale nu pot să nu-ndrăgesc, Cum viață-mi numai de tine vrea să știe, În lume mă readun prin imaginea-ți vie! Cum îți aud un sunet și vreau mai mult, Între
IMAGINILE-MI CLARE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357500_a_358829]
-
un șervețel. citește... mângâi mâna prietenului meu în ritmul în care poezia lui dansează între pereții salonului. după un an, verbele lui dau fugii alt sens... coboară în adâncul pământului, aruncă de pereți mărăcinii, lasă inimii galopul viu. la final, răsuflu ca un armăsar fericit, după ce a prins câmpul în copite, întreg. am transpirat respirând cuvinte. Mulțumesc Dane! Referință Bibliografică: spital / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 493, Anul II, 07 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
SPITAL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358600_a_359929]
-
posterioară a pulpei, cu o dexteritate și o precizie care l-ar fi scos din sărite pe Shylock, o bucată de exact 994 de grame. „Cam așa să fie?” Îmi arată dimensiunea cubului de carne. Dau din cap afirmativ și răsuflu ușurat: da, se poate, nu cer eu prea mult. Nu sunt nebun. Consumatorul are tentația să facă anumite compromisuri din rațiuni de proximitate sau de preț. E firesc, toți alergăm într-un fel sau altul după convenabil și confortabil. Dar
„Pulpă de miel aveţi? Vreau un kilogram, cubuleţe”. Ce am pățit cu un un măcelar român din Obor și cu unul turc din Vitan () [Corola-blog/BlogPost/338478_a_339807]
-
Blocul Patria, intrarea la barul de noapte Melody, Blocul Eva, Hotelul Lido și aproape tot Bulevardul Magheru ... Cum să nu scriu despre el!? Este data de 6 septembrie 2013, spre seară. Îmi zic „gata”! Gata să fie! Am închis mustăria! Răsuflu ușurat... și bine dispus. Trimit un mesaj electronic cu titlul „Mission Accomplished! Încă 1000 de articole editate și publicate! Am plecat în vacanță...” la peste 200 de persoane, redactori de reviste, scriitori, oameni de litere, prieteni: Distinși prieteni Iată că
PREGĂTIRI DE PLECARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342072_a_343401]
-
mă aflam. Cu halatul pe mine, încheiat strâmb la nasturi, cu ciorapii rupți și cu smacurile proaspăt aplicate. În drum, mai am timp să mă informez telefonic la „inculpatul” de odraslă unică și neprețuită dacă „profu” de religie e preot. Răsuflu ușurată când aflu că nu. Măcar poate-o fi mai tolerant cu aspectul meu „neortodox”. - Și cum ai înjurat, copile? - Las’ că afli tu! Mă rog, nu mai e vreme de investigații. Ajung într-un suflet la liceu și-ntreb
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
observe că eu am o problemă anatomo-fiziologico-patologică și ține morțișsă-mi dea amănunte despre incidentul care-a dus, conform diagramei cauză-efect, la întâlnirea noastră de gradul zero: - Știți, a-njurat. Spune-mi ceva ce nu știu! - A zis băga-mi-aș! - Uh! răsuflu ușurată. Mă speriasem, credeam că l-a pomenit pe necuratul... - Păi nu, dar, după cum vedeți, a pomenit-o pe necurata. Mă rog...depinde ce-ai făcut cu ea când erai mic. - Și m-am enervat și... - Cum adică v-ați
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
liber, unde explic ușor nervos, încă o dată, ce doresc. Sunt îndrumat către un birou izolat, aflat după o ușă. Mulțumesc, mă îndrept către ușa cu pricina, o deschid și pășesc în interiorul camerei. Plină ochi cu dosare. Nimeni altcineva la rând. Răsuflu ușurat. Dar pe cine să întreb? Nu era nimeni. După câteva secunde, pitit după un morman de documente, zăresc un bărbat care scria ceva. Tușesc, vine după un minut la mine, mă întreabă ce doresc, m-apuc să recit poezia
„- Ăia sunt niște idioți! Unde ați plătit amenda?...” M-am dus să-i dau statului 6 lei și m-am trezit în Kafka, frate () [Corola-blog/BlogPost/338173_a_339502]