5,132 matches
-
adânci pentru totdeauna. Puiul de țăran a apărut la ,Spiru Haret", ca o jivină ,exotică", sau ca ,bunul sălbatec". Timiditatea și orgoliul au provocat atitudinea ,agresiv-defensivă". Palma primită pentru că-și burdușise buzunarele cu pâine, zgomotul blacheurilor primilor lui bocanci, care răsuna pe coridoare, i-au inspirat pentru toată viața oroarea de ridicol. Dintr-un punct important de vedere, Octavian Paler poate fi liniștit: a scăpat de patosul ,puțin prea dramatic" ce-l urmărea și despre care-i vorbea lui Mircea Iorgulescu
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
Reforma învățământului Reforma ministerului de Interne Spoturi electorale ale PLDM (anexă 2) Spot nr. 1 A fost spotul central, de consolidare a imaginii PLDM. Partidul a pus accentul pe viitorul european al Moldovei, al copiilor. Aceată structura lingvistică - viitor european - răsună de 5 ori în textul cu o durată de 30 de secunde. Narator este însuși președintelel PLDM, Vlad Filat: Pace, bunăstare, locuri de muncă, o viață sigură pentru copiii noștri. [...]. Iată viitorul european al țării. Am semnat Acordul de Asociere
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mental zâmbtele pline, ignorând flash-urile reale, care pulsau că pe catwalk, culegeam de ici, de colo câte un fragment de amintire, câte o informație disparata, si, în vreme ce memoria mea lucra de zor la recompunerea fiselor personale ale fiecăruia, îmi răsună la intervale regulate în minte o vorbă franțuzeasca, pe care o știu de la un psiholog: Într-un cuvânt...emoționant. Tocmai în ziua când mă gândeam cel mai mult la foștii mei colegi de generală...am și scris pe tema asta
Hier encore by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83033_a_84358]
-
Dumitru Avakian A trecut mai bine de o lună de zile de când au răsunat primele momente ale stagiunii muzicale bucureștene; șirul evenimentelor muzicale a intrat pe făgașul firesc; firesc în limitele determinate de momentul pe care îl traversăm, noi, aici, în România. Concerte de certă atracție în ce privește alcătuirea programului, în ce privește realizarea acestuia, concerte diverse
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
de atâta lectură, paginile ei, de atâtea ori întoarse, se derulează singure de la sine, subliniate des cu un creion albastru, fraze întregi. Ce să subliniezi în Joyce? Sunt sigur că e cartea unui babalâc bezmetic... În clipa aceea, o voce răsună deasupra capului meu: Hello! E un tânăr înalt, frumos ca un actor de cinema, care se scuză că mă deranjează, - a fost la restaurant. Bănuindu-mă probabil un cunoscător, râde complice la mine în timp ce se așează la locul lui... Apoi
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
lui Oswald Neuschatz ,,că cea mai potrivită apropiere a lui Eminescu de poezia germană nu ar fi prin Lenau, ci prin Hölderlin". După ce enumeră mai multe poezii eminesciene care se învecinează cu ale lui Hölderlin autoarea conclude: ,, În amândouă operele răsună însă, dincolo de analogii ori deosebiri, timbrul marii poezii, acela al vocii orfice, venind de departe, din străfunduri, și făcându-se auzită numai simțului interior, revelând semnificații tot mai de profunzime, pe măsura trecerii timpului. Într-adevăr, cum spunea Hölderlin în
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
l-a esențializat, l-a abstractizat, l-a purificat... O femeie frumoasă (ar fi putut juca Elena Andreevna), îmbrăcată în haine de epocă, așezată în afara arenei de joc, traducea, prin semne, pentru surzi, textul lui Cehov! Cînd în scenă a răsunat o "muzică în cadru", traducătoarea a rămas imobilă, n-a făcut nici un semn; muzica e intraductibilă, spre deosebire de teatru). Dintre tinerii "in"-ului , de reținut cîteva figuri. Un tînăr regizor polonez, Gregor Jarzyna, care a avut ideea de a adapta pentru
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
se introduce corecția că montarea recidivă ține de un "program de traducere în imagini a istoriei României în spiritul unei mitologii convenabile propagandei regimului". Aceeași indecizie circumspectă, cu proporțiile răsturnate, la altă inaugurare închipuită; "primul lungmetraj al cinematografiei românești socialiste", Răsună valea, detașat în caseta anului 1950 ca eveniment de anvergură planetară, dar datat la Indice 1949, după tipicul aplicat enclavei filmelor românești, nu după premierele publice, ci după "copia standard", raportată de la Buftea o dată cu planul de producție (ne)îndeplinit). În
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
românesc, cu sensurile și conotațiile sale destul de diferite și de ambigue. Emfaza națională, clișeul politic și eticheta etnografică sau sociologică, în formele lor uneori incredibil de luate în serios, coexistă cu echivalentele parodice. în-tr-o bună parte a jurnalisticii de azi răsună încă ecoul discursului pașoptist ("Popolul român voiește o patrie tare..."); simultan, un registru distinct, mai rece și birocratic, pare să continue o fază anume a limbajului politic populist - cea a regimului comunist ("lupta poporului"; "cu poporul și pentru popor"; "cel
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
cea mai elocventă, comentariul cel mai complet". Condițiile receptării literare au fost supuse schimbărilor prin dezvoltarea noilor medii și au determinat implicit și o schimbare în propria receptare a textelor. Vocile celor mai mulți dintre autorii ce au publicat după 1950 ne răsună în urechi; nu mai putem citi un text fără ca un rest de sonoritate să nu ne însoțească lectura. Cititorii contemporani refac fizionomia textului pornind de la un fond sonor - vocea autorului - pe care îl atașează cuvintelor. Este vorba despre o nouă
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
peste el, culcat pe jos alături de pat, și femeia cu picioare groase din Scrisoare nouă, cea cu care "Seara, în vatra caldă, cu buzele pline de mămăligă, nădușiți, vom face copii" e distanța dintre ironie și amărăciune. În Madrigal răsturnat răsună muzica din Domnișoară, fată de pension: "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră...", altoită însă cu o luciditate și o gravitate blagiană. Cu diferența că nu "sfiit pruncia ei trecea", ci dureros în văzul lumii și în
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
țeluri precise și luptă pentru împlinirea lor, Casa somnului e o carte a neîmplinirilor. Fostul student, devenit doctorul Dudden, ratează experiențele de "desființare a somnului" (care ne cheltuiește peste o treime din viață) și moare în autoexperiment, în timp ce în laborator răsună ironic vocea lui Pavarotti, asurzitoare: Nessun dorma. Alt personaj-cheie, Terry, din ambiția de a ajunge mare cineast, eșuează în a scrie critici despre kitsch-uri, falimentând revista ce i le-a publicat. Sarah Tudor, narcoleptică - de fapt personajul care-i
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
singure prăpastii. Numai dacă definim, pe o parte, biografia scriitorului, într-un mod detaliat cum face cartea Martei Petreu, și pe altă parte citim atent textele, putem să aruncăm o privire profundă în golul care le leagă, să ascultăm ceea ce răsună în întunericul ce se deschide între viața și opera unui scriitor. Sean Cotter
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
tânăr pionier, jur solemn în fața tovarășilor mei că voi apăra cu fermitate cauza lui Lenin și Stalin, pentru victoria comunismului" și așa mai departe. Apoi fiecăruia dintre noi i-a fost legată la gât cravata roșie, au bătut tobele, au răsunat trompetele și organizatorul ceremoniei, stând lângă drapel, a rostit: "Tineri pionieri! La luptă pentru cauza lui Lenin și Stalin, fiți gata!". Totdeauna vom fi gata!" am răspuns noi în cor, și cu aceasta ceremonia a luat sfârșit. La drept vorbind
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
deoarece erau prea profund legate de amintirea noastră despre acele timpuri. Noi receptam Manifestul uman ca pe o simfonie a răzmeriței, ca pe o chemare la nesupunere: Ies în piață Și orașului îi asurzesc urechile Cu strigătul meu de disperare..." răsunau versurile deasupra pieței Maiakovski, ca și cum, acolo și în acel moment a fost găsit tocmai cuvântul necesar poetului. În versurile sale, Iurka era exact ceea ce simțeam, ceea ce însemna viața noastră însăși: "Acesta-s eu, Cel ce vă cheamă la adevăr și
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cremene. Deodată se aud pași; toți până la unul, oamenii se aruncă spre arme, încremenind în poziție de luptă, amenințătoare. Dar iată că din întuneric li se rostește un nume cunoscut și imediat se lămurește totul: vin ai noștri. "Ai noștri!" - răsună din întuneric, consemn confirmat de fiece cuvânt al limbajului comun. Căci limbajul unea precum o voce cunoscută. În vreme ce arma nu e decât o expresie a fricii. Dacă ne-am aprofunda în semnificația ei, s-ar dovedi că pentru vorbitorii de
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
se umplură pe rînd, că-s gata să-ncline, din spațiul lăuntric curgînd în zilele-ntruna mai pline care sfîrșesc indecis, pînă ce vara întreagă devine o încăpere-ntr-un vis. Sonetele către Orfeu I, 8 Doar în spațiul laudei răsună tînga, nimfa plînsului izvor, trează, ca tot ce din noi se-adună să rămînă clar-strălucitor pe aceleași stînci cu porți și-altare. Vezi, mijesc pe calmii-i umeri zori ai simțirii că ea-n fire-apare cea mai tînără printre surori
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
exemplu japonezii, care s-au consolat să aibă și ei carnaval la Tokio. În fine, să ne amintim că românii au trimis, în 2001, de Crăciun, la Vatican, un falnic brad din Carpați, sub care, în piața San Pietro, au răsunat sfintele colinde românești.
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
nu s-ar mai fi întîmplat. Ordine și medalii, la grămadă, tuturor demnitarilor. Ba cîte o Stea a României, ba cîte un Serviciu Credincios, ba în grad de Comandor, ba în grad de Cavaler. Din piepturile de aramă ale decoraților răsunau dangăte de mulțumire. Și, apoi, știrile noastre cele de toate zilele (nu doar de NATO). Iar reporterii locali s-au îmbrăcat în straie naționale. Între atîtea plictisitoare lucruri, nici Vacanța Mare nu se mai vede. Nici Dan Negru. Nimicuța, nimicuța
Plictiseală by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14505_a_15830]
-
războaie mondiale. Cel care, la chefurile noastre tinerești, plătea lăutarii locali cu saci de grâu, fiind inflație mare... Olmazule, na cheia, mă, deschide tu hambarul ăla și ia, mă, sacu' ăla din dreapta, peticit, și adu-napoi cheia... Cuvinte ce-mi răsună și azi în minte teribil de clare. Ca și cum aș fi început încă de pe atunci exercițiul tiranic al observației. Îl pomenesc pe feciorul aventuros al lui Vasile Rădulescu, intrat în mica istorie a târgului, pentru că el era fratele Cocăi, fata tuberculoasă
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
piesele primului mare maestru neerlandez de cele actuale ale lui Harvey. Aceeași gândire abstract-constructivistă îi unește însă, indiferent de limbajul muzical al epocii respective care determină alte sonorități. La Filarmonica berlineză, pe 11 octombrie, în excelenta acustică din Kammermusiksaal, au răsunat așadar pe rând motete izoritmice de Dufay cu Ensemble Huelgas și Hidden Voice I, II, apoi Wheel of Emptiness de Harvey, cu Sinfonia 21. Dirijorul Paul van Nevel, conducătorul formației de muzică veche, a optat pentru o versiune vocal-instrumentală a
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
lumea însăși este o metaforă - "metafora lui Dumnezeu." Iar poezia, la rândul ei, "este metafora lumii ideale a omului". George Popa ne smulge din frivolitatea vieții noastre de fiecare zi și ne obligă să pătrundem în catedrala gândirii (neamului). Totul răsună înalt și solemn sub bolțile acestei catedrale. Când trece la analiza stilistică a unui poem și încearcă să identifice funcția estetică a vocalelor, eseistul are aerul că ne inițiază, ca un sacerdot suprem, în secretele universului: " Vom încerca să relevăm
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
de ani înainte de asta. Pînă atunci, păzește-ți gîtul, lebăda mea, de femei și de sabie. Și te spală... Așa că fură gata și bărbieritul și prorocitul. Cînd să plece, pe Leandru căzu primul fulg de nea din acel an și răsună glasul puternic al prorocului. Pe un asemenea glas, gîndi Leandru, se poate prinde zăpada ca pe un chilim. Și se scutură de frigul de deasupra lui și de fiorii din el. Prorocirea îl zăpăci pe Leandru. Frica de sabie i
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
ciudat, probabil pentru persoane sărite de o anumită vîrstă, mă cazez, mă spăl, mă schimb, mă duc la teatru, văd două spectacole, mănînc ceva și mă culc. A doua zi, 8 Martie. Orașul în sărbătoare. Fulguia ușor, glasul lui Adamo răsuna pe strada principală destul de tulburător. "Tombe la neige...". Eu nu plîng, pentru că nu aștept pe nimeni. Mă pregătesc să plec spre Sibiu. Aș vrea, înainte, să beau o cafea în restaurantul hotelului. Nu e chip. Se pregătesc mese festive. Peste
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
română elegantă, ca altădată în parlamentul României. Parcă este o diferență între discursurile unui Maiorescu, Carp, Take Ionescu, Ion și Ionel Brătianu, I. G. Duca, Iorga, P. P. Negulescu, Iuliu Maniu, Gafencu etc. și pălăvrăgeala, de multe ori agramată, care răsună azi în Casa Poporului. Casa Scânteii și Casa Poporului, două clădiri simbolizând cele două etape ale stăpânirii sovietice în România. Fizic nu pot fi distruse: ele vor rămâne lungă vreme un memento al unei perioade sinistre. Dar spiritul care le-
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]