22 matches
-
că s-a jeluit egumenul Mănăstirii Galata împotriva lui Isaico și Constantin, nepoții lui Murgoci vornicul (un vornic de sat) care calcă hotarele satului Sivita, proprietatea mănăstirii. Să nu intre dar în acest hotar și să lase „în pace gârla Rătundului”. Nu se poate preciza dacă porunca domneasca se referă la o mai veche pricina de hotar sau la o încercare obișnuită de a pescui în gârlele stăpânite de mănăstire și a paste vitele pe grindurile din baltă. Gârla Rătundului este
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
gârla Rătundului”. Nu se poate preciza dacă porunca domneasca se referă la o mai veche pricina de hotar sau la o încercare obișnuită de a pescui în gârlele stăpânite de mănăstire și a paste vitele pe grindurile din baltă. Gârla Rătundului este menționată într-o hartă a Băltii Bratesului întocmită la 4 aprilie 1835. A fost la sud-est de satul Tătarca, unde era Grindul Rotund. În împrejurări care au rămas necunoscute satul va fi luat de la Mănăstirea Galata și dat Mănăstirii
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
Curierul romînesc" de la 1840, no. de la 5 august, și citim următoarele: În anii 1837. 38 și 39 s-au născut 139263, au murit 90207 - Vă să zică în trei ani au fost 43993 de oameni spor în populație, sau țifră rătundă 50 000 numai în Muntenia; să punem pentru Moldova 40000, căci populația se-nmulțea acolo în același mod regulat ca și dincoace. Dar populația se-nmulțește în pătrat, nu în progresiune aritmetică. Dacă ținea tot guvernul jefuitor al boierilor, astăzi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
materii. Rășina cea limpede ca balsamul, cunoscută supt nume de "terpentin venețian", se capătă prin bortelire, iar cea mai fină, ce curge singură din coajă, se numește bijon și adeseori se înfățoșează supt nume de balsam peruan. Bureții lungăreți sau rătunzi ce cresc pe crini (Agaricus Laricinus) se întrebuințează în spițerii ca mijloc de curățenie și pentru alte doftorii. Mobilile din lemn de crin nu sufăr ploșnițe și dacă se opăresc paturile și alte lucruri cu leșie de acest lemn, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pentru că: 1. Asemenea pietre naturale de pave cu 4 fețe, prin urmare, ele se pot așeza pe uliți cu o legătură nu mai slabă decât pietrele cubice de pave, care legătură lipsește bolovanilor de Bistrița, care, obicinuit, au o formă rătundă, din care pricină ei în curând se acufundă pe la unele locuri, formându-se gropi și degrabă se striacă; 2. Fiindcă, după însușirea cea foarte compactă a stâncilor aflătoare la Movila lui Purcel, pietrele naturale de pave ce s-ar produce
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
la Iași mai mult decât ar costisi aratata producere a acestor pietre naturale de pave, în oricare privire mult mai bune, și cărătura lor de la Movila lui Purcel pân la Iași, care lesne se poate dovedi, fiind că un bolovan rătund de o mărime mijlocie are o greutate cel puțin de 10 oca și chiria lui, câte 3 parale și 2/5 bani de ocă, costisește 38 parale; când din contra, producerea unei pietre naturale de pave ar costisi 10 sau
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
această limbă și-și făceau o bucurie a sta de vorbă cu acest principe”. Ion Neculce l-a cunoscut și el pe țar și îl descria astfel: „Împăratul era om mare, mai înalt mai decât toți oamenii, iar nu gros, rătund la față și can smad, oacheș, și can arunca câteodată din cap, fluturând. Și nu cu mărire și fală, ca alți monarhi, ce umbla fiecum, prost la haine, și numai cu doao, trei slugi, de-i era de grija trebilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rătundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mândrie, astfel {EminescuOpVII 121} cum și-l ridică caii de rasă arabă, ș-atunci gâtul nalt lua
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rătundă [rotundă] și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mândrie, astfel cum și-l ridică caii de rasă arabă, ș-atunci gâtul nalt lua acea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și dumbrave, dosind pintre ele sate întinse, încungiurate cu șanț, a căror căsuțe mici și acoperite cu paie și stuf dogorit par ca niște stupi scunzi, și din fumul ce le împle atmosfera biserica-și ridică turnul ei boltit și rătund, acoperit cu tinichea albă care strălucește frumos în soare, ca o argintoasă gândire, din mijlocul satelor cufundate în tăcere și a verzii și-ntunecatei lumi a pădurilor. Siretiul, în văratica sa lene, e oprit adesea în drumul său de iazuri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cine-i Amoriul). În acest din urmă poem, pînă și versurile facețioase nu mai au suflul fierbinte al persoanei I singular, persoana preferată de Conachi, ci abordează relatarea indirectă. Prin vedere el să naște, ochi și gene și guriță,/ Obraji rătunzi, albi și rumeni, pepturi, sînuri cu mici țîță/ Sînt a sale vînătoare și întru a sa trufie/ Mai are încă un lucru, care-l tac, că lumea-l știe. (Cine-i Amoriul). Cînd poezia erotică ia aspectul improvizației și notează
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
scrisoarea în care ieșeanul îi relatează autorului din București cum a decurs lectura cu glas tare, de către Titu Maiorescu, a manuscrisului Scrisorii pierdute, în salonul literar din casa lui Iacob Negruzzi: „Seara erau de față Nicu Gane și soția cea rătundă, Raletti cu nevasta, D-na Heege - bătrână și fiica ei D-na Greceanu și fiicele acesteia din urmă. D-na Miclescu și D-na Leon Negruzzi cu barbatul ei [...] Pentru noi - era și Grigore Buicliu - care eram de față, momentul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
hârțoaga în brațe și el s-a dus după tejghea, cu chip că ar mai avea ceva socoteli pe acolo. Toader, speriat, l-a întrebat: „Da’ ce faci, Costică? Mai adaugi crăițari la socotelile aiestea?” „Păi cum să fie socoteala rătundă, Toadere? Dar... dar până ce mi-i da tu banii, hai să bem aldămașul. Fac eu cinste”. „Cu așa cinste mă las păgubaș. Tu îmi pui sula-n coaste și eu să beau de bucurie. Nu?” „Chiar de bucurie să bei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vrei să știu, dacă n-am fost acolo? De acolo înainte este o altă zare și de acolo o altă zare și tot așa până ajungi de unde ai purces! Acum ai înțeles? Asta ar însemna că pământul ista îi cam rătund...ca un măr! Cam așa ar veni, după cum spui tu. Acum pricepi că se poate vedea și cu închipuirea? Asta am vrut să spun eu când am zis că văd „chiar și mai departe...” Vorbind mereu pentru a alunga tristețea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aflat rămase după ce au fugit Teofil... bez (fără) altile care au luat acel proigumen când au fugit... adică 2 mindire, 1 scoarțe, 3 perini,... două tingiri cu capace, 1 ibric aramă cu lighin cu gratie, 6 talgiri costor,... 12 talgiri rătunde tij costor, 2 telegari i alt cal, 1 butcă, 1 ogheal, 1 prostire, 1 străchinuțe argint cu lingurița ei de dulceți, 1 sefertaș, o șe turcească cu tacâmul ei, doo vulpi”. Să știi, dragule, că din acel inventar mai aflăm
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fi ținut În mână, aș fi știut și aiciul Ilenei, când i-l arăta ciolovecului, că adică să i-l bage - dacă nu ne-am fi grăbit. Cine știe: Ileana va fi demult primit ceea cetot cerea: plumb; din cela rătund și bortilit pe dinăuntru și cu frunza căzută. Te pomenești că-l avea atunci când i-am cerut să mi-l arate dar ea n-a vrut, că n-a putut; că nu se face; că, ce și-o fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de care mai frumoasă și mai abricoasă? ; și mai parfumoasă? Fiindcă țin minte: asta a fost În ultima toamnă la Mana. Ba nu: era Încă vară, fiindcă era abia chistruiată. Vorbesc de poamă. Are și Moș Iacob vie, pe dealul rătund dinspre Asfințit, cam pe unde ne-am Întors noi de la Camincea, din refugiu. Mă ia și pe mine sus, În deal, la vie - o dată pe la Sfânta Maria Mare, când Începe poama să se chistruieze și de vreo două ori toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu va ridica mâna însă, pentru că oricând are nevoie de cineva care să scrie spre aducere aminte...Și din aiștia care cunosc slovele nu se găsesc pe toate drumurile. Pe urmă și printre ei unii au slova mai frumoasă, mai rătundă, iar alții...Matale, boierule, ești unul din cei dintâi și te-i bucura mereu de grija și dragostea lor... Stau și o ascult înmărmurit, fără să clipesc măcar. Ea continuă să vorbească: Poate ai să treci și prin primejdii atunci când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
străbat Să mă iei la tine-n pat Ca să dorm lîng - al tău sin Ca un biet copil străin; Adormit la pieptul gol Nu mă - ndur să te mai scol; Sânii albi, două comori Tare sunt dezmierdători, Fiind albe și rătunde Inima mi se pătrunde, Cu gurița mă adapă Și de focul meu mă scapă; Adormit pe brațul stâng Nu te teme c-am să plâng, Teamă n-ai că te-oi trezi, Că eu pier în zori de zi; Ci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici . Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rătundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c un fel de copilăroasă mândrie, astfel cum și-l ridică caii de rasă arabă, ș-atunci gâtul nalt lua acea energie
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
se așează Și prin frigări le pun; Pe lîng-un mare foc De surle, de cimpoaie Și Dragoș ospetează Pădurile răsun. Cu dânșii launloc. Melancolia e aproape o traducere după Legouvé, "roata norocului" din Reverii un ecou prozodic din V. Monti: Rătunda roată răpide Pe schițe s-au întors Și mândrul poticnindu-să Cade cu capu-n jos. Din teatru, tălmăciri și prelucrări de vodeviluri franceze îndeobște, remarcabilă e versiunea fragmentară din Les femmes savantes de Molière, nu numai izbutită, dar sub raportul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la om fapta care i-au dăruit firea.” Finalul acestui spiritual discurs erotic pare a exprima Și o opțiune pentru partea pămîntească a Amorului. Oricum, iubirea se naște prin vedere și trofeele ei sînt: „ochi și gene și guriță, obraji rătunzi, albi și rumeni, pepturi, sînuri cu mici țîță sînt a sale vînătoare...” Mai este Însă ceva. Dar despre acest misterios lucru nu vrea să vorbească. Sau vorbește, comunicînd că nu vrea să vorbească (cunoscută figură retorică): ...și Întru a sa
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]