1,025 matches
-
master cu note de pește 9. sigur a fost greu și orele alea nedormite se simt și azi. vreau să cred că aveai de făcut mai degrabă ‘eseuri’ decât ‘referate’. cât despre nopțile astea albe-ingramadite-rasturnate haotic, cu foi și cărți răvășite, nu pot spune decât că au farmecul lor. Țin minte și acum ultimul examen din facultate la criminalistică,eram fericită că termin dar în același timp îmi părea rău că n-o să mai fiu studentă! Așa că enjoy cât mai poți
Primii zece ani sunt grei… by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82775_a_84100]
-
vreau să mă mai duc încă odată! Mă bucur că ți-a plăcut! Mai recomand și pe viitor! Este cel mai sensibil și marcant film pe care l-am văzut în ultimii ani. Am ieșit din sala de cinema complet răvășita. Am plâns cu “pofta”. Nu am putut rezista...Nu cred să mai fi văzut un film care să transmită o asemenea încărcătură emoțională. Este un film pe care il recomand tuturor Este cel mai sensibil și marcant film pe care
La Môme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82996_a_84321]
-
văzut un film care să transmită o asemenea încărcătură emoțională. Este un film pe care il recomand tuturor Este cel mai sensibil și marcant film pe care l-am văzut în ultimii ani. Am ieșit din sala de cinema complet răvășita. Am plâns cu “pofta”. Nu am putut rezista...Nu cred să mai fi văzut un film care să transmită o asemenea încărcătură emoțională. Este un film pe care il recomand tuturor Filmul merită, cum spuneai și tu pentru imagini, pentru
La Môme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82996_a_84321]
-
că în Underground Emir Kusturica a fost acuzat de șovinism - și se prefigurează chiar o nuntă între o pacientă, pînă atunci îndrăgostită de... Bryan Adams, care chiar își joacă în film propriul rol, si un cecen. Imaginați-vă un spital răvășit, portretul lui Boris Eltin atîrnînd strîmb pe un perete, pacienții realmente bolnavi și pe Bryan Adams cîntînd într-un tren superb luminat If You Ever Love a Woman și încercați să vă apropiați de această lume care a devenit Rusia
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
Omenirea are nevoie de oxigenul poetic și poezia este un bun universal;" Poezia s-a nascut (precum artă în general) dintr-o necesitate imperioasa de a împărtăși cu semenii prisosul emoțional al celui care nu mai poate stavili abundență sufletului răvășit de simțire." Trecând peste, recomand interviurile inedite obținute de Gabriel Stănescu de la Allen Ginsberg, sau interviul cu Mihai Ursachi, poetul încarcerat, exilat, revenit, precum și traducerile destul de reușite în engleză ale lui Adrian Săhlean din Bacovia, deci o poezie extrem de dificilă
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
pe scenă după zece ani de dorită absență. Nu vreau să intru în detalii acum. O voi face la timpul cuvenit. Am avut sentimentul însă că asist la declarația de iubire pe care actrița o face propriei sale profesiuni: patetică, răvășită, atinsă și neatinsă de urîtul vieții, purtîndu-și demn frustrările unui creator din lagărul comunist, stropind cu lacrimi de rîs sau de plîns trădările bărbatului iubit și sosit acum, după ani, să-și răscumpere erorile și timpul pierdut. Unde se întîmplă
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
personalul medical, cunoscuți ocazional, față de care el s-a comportat mai ales ca marele absent. Fără mistere, romanul poate intriga totuși prin insolitul situației, care i-ar putea aduce autoarei reproșul de lipsă de autenticitate: o viață și o conștiință răvășite nu de o femeie care să dorească și să aibă prin ce să le concureze pe celelalte din viața lui Timoteo, ci dimpotrivă. Există însă un pasaj care poate justifica situația: cel în care protagonistul își amintește de copilăria lui
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
pentru cetățenii sovietici. Sonia simte apropierea catastrofei, imploră, protestează. "Prea tîrziu. Trec pragul și observ sute de persoane care stau la coadă și care duhnesc a mizerie. Imposibil de găsit ceva mai murdar, mai sordid. Nimic altceva decât zdrențe, chipuri răvășite, îngrozitoare. Toată lumea se împinge. Suficient pentru autorul lui Maigret ca să înțeleagă că viața reală se desfășoară în altă parte decât este el condus. De asta dată, semnul e înțeles. El intră în sistemul de investigații pe care Simenon îl aplică
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
e un băț prin care scormonesc/ focul stins// Desenez cerbul meu cenușiu tot mai mic/ străpuns de săgeți tot mai mari// Și cînt cu sunetul pe care-l scoate fumul/ la prima aprindere a focului// Focul acela stins de mult, răvășit/ de un arc întunecos// La gura peșterii desenez bolovani/ tot mai mari străpunși de un cerb" (Grota). Am putea spune că sub pana lui Ion Stratan acel crepuscul al modelelor (fie și al modelor!) lirice pe care-l reprezintă parodia
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Păunescu, telefon? „Ce, eu eram mai redactor-șef de ziar decît el? Puteam pentru că am vrut, puteam fiindcă m-am implicat în mod serios, m-a durut de cauza breslei din care fac parte. Sorescu umbla prin curte pe aici, răvășit, speriat, era ca-n versul lui Bacovia, omul începuse să vorbească singur.” Și aici, cu o notă de amărăciune sinceră: „Ăsta e avantaj? Ăsta e privilegiu, pe care l-am avut eu, doamnă? Sau e imensa povară pe care trebuia
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
zdrențe / delincvenți suprarealiști/ trăiesc zodii bizare;/ fantomatici,/ bântuie iluziile./ lepră timpului, opresiva,/ malaxează urbea,/ clipă. În continuare, sensibil, un poem filiform, neintitulat, dispunând de 13 terține: "marele ceas/ pietre reci/ nici o rază// speranța/ cuibărita în ochi/ tremura// îmi dăruiai/ culori răvășite/ lacrima// m-a-nselat soarele/ o linie rece/ trecerea ta// spiritul gloriei/ ponderea absolutului/ tăcere// cenușă inserării/ pierzandu-te/ în suflet te adun// deodată/ aud timpul/ în umila supunere// o clipă simții/ că/ inima-i tace// rugăciune/ dar unde e oare adevărul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
Rafaël Sauras a murit demult, știu asta, și totuși îl întâlnesc deodată pe o stradă pustie și îl întreb uimit: "Ce faci aici?" El răspunde trist: "Trec pe aici în fiecare zi." Brusc, mă trezesc într-o casă întunecată și răvășită, plină de păianjeni, în care îl văd intrând pe Rafaël. Îl strig, dar nu-mi răspunde. Ies, și pe aceeași stradă pustie o strig acum pe mama și o întreb: "Mamă, mamă, ce faci aici pierdută printre umbre?" Visul acesta
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
tot felul de senzații și al imaginilor din orașul de cenușă al lui Polanski. Mi-am lăsat mașina în fața porții și am plecat pe străzi. Străbăteam traseele binecunoscute, iar ele păreau că se intersectează cu unele stranii, dintr-o Polonie răvășită, dintr-o Varșovie în care nu există, paradoxal, decît un singur om, un pianist evreu și tulburătorul lui destin. El și eu, tîrziu, după miezul nopții. Ajung la buticul meu de unde iau bere. Băieții îmi fac semne că n-au
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
oricărei realități obișnuite, personajele construindu-și propriile versiuni de realitate, conform cu modelele lor afective și mintale. Ceea se întâmplă în roman îmi pare a rămâne undeva în umbra a ceea ce se petrece în mintea personajelor, în jocul colorat al identităților răvășite și peticite cu bucăți pestrițe de textile. Deși trebuie să recunosc că și intriga cărții este un element al atractivității, inclusiv de tip comercial, de la misterul crimei sau lumea afaceriștilor la reflecția asupra tehnologizării vieții sau la farsele de pe Internet
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
animism mai delicat, de pastelist letargic cu neașteptate, nevoite pusee de vitalitate: "La o parte, la stînga, petuniile gingașe mă întărîtă. Îmi sug cu roșul lor nervii. Foile sînt prea late. Mă aplec; apropii obrazul, înfășurîndu-l. Crinii albi, cu polenul răvășit pe sălbioarele de frunze se abat în buchete despicate. Mă dor degetele, fiindcă n-am îngăduiala să le înmoi, să-mi mînjesc palmele, să le frec. Dalii, pretutindeni dalii. Aceeași înecare voluptoasă scutură lalelele. Bujorii, stînjeneii mă orbesc în roz
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
vis... Încălziți de tărie, copiii Liubei lovesc cu pumnul în masă și vorbesc cu înflăcărare despre paradis. ßi peste patru sute de ani... O să te rup ca pe un pește - cuvintele tale răsună obsedant ciocnindu-se de fiecare obiect prin încăperile răvășite și violența lor va bântui așezarea și peste patru sute de ani pe atunci sondele de petrol încă vor mai arde iar tu vei fi o legendă pentru mutanții născuți în deșertul radioactiv. Cât de adânc poate intra acul în venă
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
aceia reci, care-mi treziseră dintr-o dată o mulfime de amintiri. L-am rugat pe Daniel să se așeze într-un fotoliu, cu o sticlă de rachiu tare lângă el, în timp ce eu am întins cerga peste patul de-atâta vreme răvășit, am aprins focul în sobă, am deschis pentru câteva minute ferestrele și-apoi am desfăcut o cutie cu cremwursti și alta cu brânză topită, singurele pe care le mai aveam în frigider, si, în lipsă de pâine proaspătă, am pus
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
Radu Cange Glosă (răvășită) Eu sunt marea Eu sunt marea care naște corabia, Sunt spiritul care naște Ideea; Eu sunt luciul care inventă sabia, Cum dorința ivește femeia. Sunt marea care naște corabia... 1. îmi trebuie un visător, da, îmi trebuie un visător. Voi
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
sînt, rînd pe rînd, lipsiți de apărare și plini de străluciri, întinzîndu-se narcisic pe pielea ei netedă, oglindiți de alte perechi cu privirea stinsă (ai surorii celei mari, măritată și nefericită), în reverberații redate perfect de mîna care scrie... Deși răvășiți, ochii ei sînt mai sagace ca niciodată. Alternanța abia semnalizată a vocilor narative destabilizează cititorul: cine vorbește în romanul acesta, o ea sau un el? Cine este ea față de el, pentru că fiecare își povestește singur propria istorie, ca și cum istoria lui
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
primesc viață personaje misterioase ca prințesa Maria și fratele său diplomat Antioh, apar ca figuranți turbulenți prinții Constantin (ceva mai așezat și pus pe căpătuială), Matei și Serioja (Serghei), ultimii doi, cam cheflii, fustangii și scandalagii. Faptul senzațional din biografia răvășită a prințesei Maria Cantemir, dat ca sigur de Leonid Maikov (p. 37), e că ar fi fost, pentru scurtă vreme, în iarna 1721-1722, amanta țarului Petru I. Dimitrie Cantemir, care a încuviințat legătura, își făcea cele mai năucitoare iluzii, după cum
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
în lumea fictivă a literaturii. În adolescență am citit astfel sute de cărți, cu o atât de mare intensitate a trăirii, încât la sfârșitul lecturii mă smulgeam parcă dintre-un vis frumos și arătam celor din din jur o față răvășită și confuză, de om inaderent la realitate. Realitatea mi se părea mai ștearsă și mai inconsistentă decât realitatea din cărți. Am simțit chiar la un moment dat că îmi pierd mințile, că nu mai pot să stabilesc dacă trăiesc în
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
așa era sub ochii noștri femeia s-a rupt complet de realitate stătea de vorbă cu Emil îi făcea prăjiturile lui preferate în vitrina cu bibelouri ținea porumbelul mort care între timp se descompusese oasele lui albe străluceau printre penele răvășite ca o dovadă vie a purității celui plecat. Scriu noaptea într-o dureroasă dezordine presimțirea unui dezastru mă îndeamnă să nu mă opresc vocea mea tandră ca o piatră de moară macină-n gol cuvinte mereu înaintea mâinii acum că
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
Luca). Este intervalul de după absolvirea Institutului „Pompilian“, al primilor pași în amfiteatrul Facultății de Drept. Au loc firești modificări de psihic, de optică. Sub presiunea unei adolescențe acut sensibilizate, crește preocuparea pentru definirea și exprimarea eu-lui, invadat de interogații febrile, răvășit,uneori, de neliniști prea puternice pentru a fi stăpânite lucid și, implicit, greu de mărturisit. Paginile de Jurnal îndeplinesc rolul partenerului privilegiat, des solicitat s-o susțină în efortul limpezirii proprii.Terapeutic, găsește în el un teritoriu al refugiului sigur
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
îngerii știu mai bine ce caut o fac cu frenezie răsturnând pietrele scormonind prin tufișuri și mai departe pe sub fustele florăreselor caut nechemând o vreme în ajutor pe nimeni dar tăind mai apoi pe neașteptate drumul trecătorilor: Unde? Mutra mea răvășită îi bagă pe unii în spital pe alții-i vindecă de onanie caut pe lumea asta Purgatoriul. E limpede că există mirosul lui se simte la anumite ore din zi răzbate și-n vis trebuie să existe au lucrat la
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
în cântecul izvoarelor și al privighetorilor. Dar îl vei cunoaște cu adevărat în muzică.’ Grigore Vieru Dacă poezia este “muzică minții”, atunci muzică este “poezia” sufletului, de aceea ne place și muzica fără cuvinte.’ ‘Muzică poate face dintr-un suflet răvășit o catedrală.’ ‘Cine nu crede în “puterea” muzicii să facă bine să-și aducă aminte de cântecele lui David lângă chinuitul împărat Saul, de tobele și trompetele care însoțesc trupele în război și de ... cântecele de leagăn.’ ‘Muzică este partea
Sfârşitul verii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82580_a_83905]