233 matches
-
Povestea Argentinei, a tangoului, a femeilor și bărbaților care trăiesc, care îl dansează, care mor, a iubirilor pasionale amestecate în pașii lor, a crimelor, mizeriei, suferinței, sărăciei. O poveste rostită, interpretată, jucată, cîntată, dansată de Julia Migenes cu o simplitate răvășitoare, într-o atmosferă poetică de one-women show, acompaniată de muzica lui Piazola, de contrabas și bandoneon, de pian, de chitară, de vioară și de un dansator extraordinar, un contrapunct, o prezență episodică, care răscolește pe scenă voluptăți. De toate felurile
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
îi adîncește tăcerile și îi sporește rîsul cotidian, dar și hohotul metafizic. E greu să închizi ochii și să nu o vezi pășind mărunt și precipitat, cu samovarul aburind în mîini, să nu o vezi tăcînd într-o noapte rusească răvășitoare... Am văzut-o cu puțin înainte de începerea vacanței într-un spectacol-lectură, Sorry, de Alexandr Galin, ultimul punct al programului desfășurat la Teatrul Act. La începutul stagiunii va avea loc premiera cu Sorry pe scena Izvor a Bulandrei. Regia îi aparține
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
de forme simbolice, cu ceva care să aibă aparența vieții fără să aibă viață" (Maeterlinck parcă definește, aici, cinematograful ce avea să vină!). Emoțional vorbind, pariul e cîștigat: "minimalismul" regizoral (psalmodierea unui text, capete imobile, în întuneric) are un efect răvășitor. Tehnica se sublimează într-un poem al anxietății (fizice și metafizice). Într-un cort, extra muros, cu spectatorii așezați pe perne, direct pe nisip, am văzut un Macbeth special (de la Teatrul Centaurului, din Marsilia, animat de Camille și Manolo). De
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
pe care regizorul a știut să o pună, cinematografic, în valoare; aducîndu-și, în film, propria condiție - de pui de om hărăzit să se miște greu, ca într-o continuă zbatere de pa-săre rănită - , copilul aduce un adevăr și o autenticitate răvășitoare; paradoxal, el e un personaj memorabil în sine, dincolo de ficțiunea propriu-zisă. Ma-rea calitate a filmului e tocmai inocența știutoare a acestui copil, miraculoasa demnitate cu care își trăiește handicapul. Ideea - bună - a scenariului (scris de Răsvan Popescu și de
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
se încălzește, se înseninează în metamorfoza personajului său. Comicul se accentuează și el într-o poveste ce devine de două ori neobișnuită, fie doar și prin simpla înfățișare a "instrucției". Disperarea din cele două texte rămîne la fel de acută și de răvășitoare. Dramele, în fondul problemei, sînt aceleași, numai formele pe care le comportă masculin/feminin-ul creează variante, nuanțe dar nu modifică esențialul. Așa cum spuneam și mai devreme, textul este suportul ideal pentru demonstrații actoricești ridicînd la plasă performanței. De asta
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
nu avem. El știe exact cum se intră în fabulos, cu ce preț este plătit timpul petrecut acolo și cum se părăsește ficțiunea pentru a reveni în realitate. El este partenerul cel mai fidel al actorilor în aceste tulburătoare și răvășitoare călătorii. El îi ajută să se întîlnească, în amintirile lui, cu alte și alte interpretări și actori iluștrii, care au jucat, cîndva, pe aceeași scenă, aceleași roluri. Eu nu-l cunosc pe Traian Zecheru. Decît din poveștile altora. Imaginația mea
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
imperfecțiunile, într-o altă fază a creației. Un spectacol în care muzica lui Adrian Enescu este un protagonist, joacă literalmente un rol principal, greu de concurat de cei mai mulți dintre actorii din distribuție, cu teme ce aduc și induc o stare răvășitoare, cu un leit-motiv ca o lamentație orientalo-evreiască, un comentariu permanent al crimei, o călăuză a călătoriilor goților și romanilor care antrenează iubiri, interese, pasiuni, trădări și un număr teribil de crime. Un spectacol a cărui miză și tensiune stau în
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
de la început, încă mai mult decît în “Unchiul Vanea”, deși în mare trupa este cam aceeași, prezența fiecărui actor. Grijă pentru individualități, dar și pentru spiritul ansamblului, al variatelor fotografii de grup. Mărturisesc, însă, că, din punctul meu de vedere, răvășitor este Victor Rebengiuc într-o interpretare ludică, pe muchie de cuțit între anvergura rîsului și a poftei de viață și eșecul catastrofal al celor șaptesprezece tentative de a-și pune pirostriile. Se lasă total și pînă la capăt pe mîna
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
mai mic detaliu. Lumina pusă de Buhagiar mențne impresionant misterul pe scenă. De la început și pînă la sfîrșit. Lumină caldă, filtrată, cîteva fascicole care străpung perdelele grele, lumina lumînărilor, sfeșnicelor, felinarelor. Jocul cu umbra-lumina-întunericul-consistențele diferite ale corpului, obiectelor, materialelor este răvășitor și straniu, totodată. În opțunea lui Buhagiar, scena sălii Toma Caragiu devine rotundă. Este un fel de farfurie cu patina vremii și a vremurilor desenată pe ea. Marginile sînt trotuarele de lemn din Sankt Petersburgul jumătăți de secol nouăsprezece, sînt
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
ce născocesc, limbajul întîmplărilor adevărate și al alunecărilor spre ficțiune, al modului palpabil sau suprarealist în care lumea se naște, se face și se preface, cu linii drepte, strîmbe, curbe, cu întrebări și mirări, cu răspunsuri și explicații fabuloase. Este răvășitoare candoarea felului în care observă lumea, sînt sfîșietoare dozele cruzimii, violenței, riscului, fricii din și dincolo de cupola circului, cantități presărate în silabe, în cuvinte, în pagini. Peste tot. Născută în 1962 într-o familie de artiști de circ, Aglaja Veteranyi
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
al Liceului de Arte Frumoase din Novi Sav și al Universității din Budapesta, unde descoperă teatrul gestual, Joseph Nadj este un tip fascinant. În tot ce face. Am avut șansa să văd, tot la festivalul de la Avignon, spectacolul său fascinant, răvășitor cu Strigătul cameleonului, revelația incontestabilă a acelei ediții. Am văzut, mai tîrziu, Comentariile lui Habacuc și, în 2002, Filosofii, după Bruno Schulz, un specatcol în care interdisciplinaritatea este vocea esențială care adună artele. Un efect compus în trei timpi,filosofic
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
nici pic de noima în contextul/ peisajul răscolit de rinoceri de până acum: Am inima prea grea ca să mă duc la muzeu. Îmi voi cultiva spiritul altă dată“. Robert Wilson inventează, în spectacolul sau, o scenă care anticipează atmosferă, din ce in ce mai răvășitoare, din actul al II-lea. Ea are, deci, rol de interludiu și direcționează atenția publicului spre mlaștină/ fosa orchestrei. Pe un fundal sonor de balamuc - mugete în cascadă nestăvilita -, se zăresc doar șase dintre cele 13 moace patibulare de rinoceri
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
două spectacole amintite multiplică fețe ale suferinței, ale patimii, ale iubirii necondiționate și pînă la capăt, a plății pe care o facem pentru opțiuni, pentru zbuciumul interior, devorator, mistuitor. Multiplicări ale eu-lui, vîrstele lui, ipostazierele acestuia în studii atente și răvășitoare, iată ce-mi propune Măniuțiu să frămînt interior. Îmi aduc aminte scene întregi, tulburătoare, din Tragica istorie... după Christopher Marlowe. Doi protagoniști, două chipuri ale personajului. Două vîrste, două tipuri de raportare existențială, două imagini ale suferinței. Poate două imagini
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
personajele joacă dintr-o dată în sens invers, cu sufletul la gură, ca într-un film pe care cineva, din greșeală, îl derulează înapoi. Tot așa este întipărită în mintea și în sufletul meu toată construcția lui Vlad Mugur, o construcție răvășitoare pe trei nivele - regie, scenografie, actorie - care se augmentează și se evidențiază reciproc, pe fiecare palier, ca o demonstrație supradimensionată a degradării, a decrepitudinii umane, a relațiilor umane în prezența sau în absența personajelor, “pe buza neantului”, cum spune Ionesco
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
petrece doar în vis. Indiferent la ce oră mă culc, la 7.30 aud glasul voios și plin de acute al băiatului meu: “Maaamaa! M-am sculat! Puțulica face pipi!” Cu această frază îmi încep fiecare dimineață. Urmează un ritual răvășitor, care nu se va schimba cel puțin încă zece ani de acum încolo. Ziua se prăvălește peste mine, eu pe scări, cu copilul în brațe, începe teroarea micului dejun, amenințările, pedepsele, laptele băut cu lingura, presiunea orei de mers la
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
să abordeze chestiunea într-un mod prea „rezolut” din teama de a nu-și îndepărta un electorat care, în majoritatea lui, e neinformat, dar educat sau, mai propriu zis, modelat la școala tradițională a unui naționalism datat, dar încă potențial răvășitor. În acest context, o astfel de carte constituie un pas salutar întru limpezirea lucrurilor și totodată o dovadă peremptorie că subiecte oricât de sensibile pot fi abordate civilizat, rațional, sine ira et studio chiar și când, cum se întâmplă acum
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
funcționeze împreună, una mitologie (Venus este Afrodita!), cealaltă istorie literară, două femei se înfruntă: zeița păgână și Elisabeth. în fapt, ele reprezintă un conflict pe care stă tot teatrul wagnerian: "lupta trupului cu sufletul, a iadului cu cerurile". Păcatul voluptății răvășitoare pentru omul iubit este răscumpărat de Elisabeth prin sacrificiu pios. Contrastul vehement este în cântul și alura feminin contrastantă a celor două artiste. Ele sunt două personalități și considerabila diferență este necesară. Venus (Szilfŕi Marta), voce importantă cu evoluții în
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
in the Cotton Bowl". E vorba de un stadion (teren) care poartă numele de Bowl? Sau de un teren sportiv amplasat pe piața bumbacului? N-am de unde ști." O scrupulozitate în cel mai mic detaliu, o neliniște în fiecare comentariu. Răvășitoare pagina aceasta și forța extraordinară a unui intelectual de rasă, devenit mai apoi un autentic "homo religiosus", cum l-a numit Virgil Ierunca. Glasul arhitectului... ...adevăr grăiește. Dar cine să-l asculte, cine să-l înțeleagă? Suplimentul Cultural al revistei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
nu am putea miza pe o revalorizare semnificativă a Calvarului, pentru a situa această scriere pe un loc mai bun în ierarhia internă a operei rebreniene. Roman, povestire sau nuvelă, Calvarul este confesiunea testamentară disperată a unei disculpări, cu sentimentul răvășitor al inutilității. în universul tematic al războiului, extrem de larg dar și de amenințat de clișee, Calvarul lui Liviu Rebreanu aduce o nuanță proprie, din sfera suspiciunilor ucigătoare, a durerii morale și a eșecului provocat de cruzimea persecuției colective exercitate asupra
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
absolventă a Facultății de Medicină din Cluj, repartizată într-un sat din Moldova în anii în care scriitorul însuși se afla la începutul carierei de medic, cu frumusețea retro "ca a actrițelor blonde din vechile filme americane" și tinerețea ei răvășitoare, irosite dramatic în colbul navetei dintre Fălticeni și Probota, o iubire, niciodată mărturisită, necum împlinită, dar care răzbate pînă astăzi prin toate literele confesiunii. Privind-o pe Celesta Tenzi, cea din amintirea lui Emil Brumaru, este imposibil să nu te
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
Vladimir: Și dacă sîntem mulțumiți ce facem? îl așteptăm pe Godot! S-ar fi putut tăia destul din text. Desigur. După părerea mea, s-ar fi pierdut ceva esențial tocmai din fragilitatea întregii povești, din vulnerabilitatea replicilor, din sentimentul uman răvășitor. Ca și la Oblomov. (Apropo. Peggy Gugenheim este cea care i-a dat lui Beckett romanul lui Goncearov.) E nevoie fizică și psihică de timp ca să simți și să vezi degradarea, oboseala, să fii martorul ritualurilor verbale și comportamentale dintre
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
transmițând urârea de sărbători fericite părții adverse. Starea această de bucurie a Sărbătorii Nașterii Domnului s-a transmis și în tranșeele britano-franceze și au început la rândul lor să intoneze aceleași cântece, în limbi diferite. A urmat un moment absolut răvășitor. Câțiva soldați germani au ieșit neînarmați și s-au îndreptat spre pozițiile inamice cântând și ducând cu ei brăduți sau crengi de brad purtând podoabe și lumini de Crăciun. Tabăra, inamica până ieri, azi era cuprinsă de aceeasi sfințenie a
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
este un oraș în care poți să te rătăcești și să te regăsești altfel, modificat emoțional, mereu liber, însă, deschis, tolerant și, în același timp, simțind cum îți supui simțul critic unui exercițiu rafinat. Dincolo de Curtea Papilor, fabuloasă și mereu răvășitoare, centrul absolut al festivalului, spațiile de joc au povestea lor, a relației cu regizorul care le-a descoperit, care le-a introdus în circuit, sînt purtătoarele replicilor și gesturilor actorilor, dansatorilor, sînt impregnate de vechi și de nou, totodată, de
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
bărbați născocesc comunismul. Pe care și-l amestecă, apoi, o vreme, în considerațiuni de tot felul. În 1998, Lev Dodin pune în scenă la Malîi Teatr din Sankt Petersburg o dramatizare proprie după acest roman emoționant. Spectacolul, pentru mine, este răvășitor. Esențial pentru felul în care mă interesează teatrul, literatura, oamenii, ființa mea, adîncurile ei cunoscute și necunoscute, luminoase și întunecate. Pe care Dodin m-a ajutat să le cercetez, să le descopăr, să mi le înțeleg. Simplu. Extrem de simplu și
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
al coexistentei pașnice a mai spulberat o speranță, dovedită a fi o biată iluzie. Sau, altfel zicînd, speranța s-a mai mutat o dată în viitor. Într-un viitor aproape imprevizibil. Și n-au trecut decît doi ani, pînă a veni, răvășitoare, o a doua deziluzie. Occidentul a rămas impasibil la înăbușirea, de către sovietici, a revoluției din Ungaria. În loc să acționeze, i-a lăsat pe sovietici să pună capăt total răscoalei populare ungurești. Lașitate sau neputința?" Ce învățăminte trebuie să tragem - scria N.
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]