12 matches
-
unde totul capătă un aer rudimentar, vânjos, sălbatic, amintind de pictorul Andreescu: „Sus huiet și bătaie de brazi înfuriați, Jos urlete de ape în scochina adâncă, Mânând din copcă -n copcă nahlapii spulberați, Pe jghiaburi șlefuite în gresia din stâncă... .................................................. Răzbubuie ca-n iaduri un ciocnet de urgii... Bușteni de-a rostogolul se bat cu bolovanii... Prăpastia-i zdrobește cu știrbele-i gingii Și hrubele-nfundate scot muget, ca vulcanii” (Penteleul) Acesate viziuni îl urmăresc și în descrierea vieții interioare: sufletul
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1427442083.html [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
puterilor sale poetice și a originii acestora într-un tărîm de nepătruns, insondabil, întunecat, eteric; precum și observarea de către Chatterton a stării degenerate a societății din vremea lui. Ethelgar, A Saxon poem / Ethelgar, un poem saxon (4 martie 1769) - "nori negri" "răzbubuind cu tunet" "pe munții morții", "nori suri", "zvîrliți de vînturi șuierînd", "sărind peste șuvoaiele ce se rostogolesc", plutind peste "pădurea cea străbună"; lupul urlînd, "groaznic ca glasul rîului Severn"; "planta morții" tămăduind "rana sabiei"; cînd "marea de suferință și necaz
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
fiii săi, jelindu-se îndurerat întunecîndu-se Pe vînturi învăluit în nouri, în tunete Vorbind, Si poruncind lucrarea toată cu grijă și putere și asprime. 135 Apoi Leii lui Urizen lucrarea lor o apucară, și-ncinse în cuptor Mormanele strălucitoare vîjîie; răzbubuind lovesc ciocanele, si multe piramide-s Întocmite și-s aruncate jos răzbubuind în afundișurile Neființei. Încinși pînă la roșu ei, șuierînd, isi despicară-n jos cale de multe leghe Pîn' ce oprindu-se, fiecare își găsește centrul [temelia]; acolo stau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tunete Vorbind, Si poruncind lucrarea toată cu grijă și putere și asprime. 135 Apoi Leii lui Urizen lucrarea lor o apucară, și-ncinse în cuptor Mormanele strălucitoare vîjîie; răzbubuind lovesc ciocanele, si multe piramide-s Întocmite și-s aruncate jos răzbubuind în afundișurile Neființei. Încinși pînă la roșu ei, șuierînd, isi despicară-n jos cale de multe leghe Pîn' ce oprindu-se, fiecare își găsește centrul [temelia]; acolo stau ei suspendați 140 Cumplitele scîntei zvîrlindu-și departe-n adîncimea-ngrozitoare. Căci, măsurat în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căzură Păcatului și Pocăinței.) " Nu sînt eu oare Dumnezeu?" spuse Urizen, "Au cine mi-i Egal? Nu-ntind eu cerurile-n zare, ori le-nfășor că pe-un veșmînt?" Vorbi, strîngîndu-și greii nori în juru-i, opaci, negri. Și apoi tunete răzbubuiră-n jur și fulgere țîșniră-ncoace și încolo; 110 Fața-i se preschimbắ în beznă, si zdravăna să mîna dreaptă ieși nainte Pe-Ahania s-o zvîrle pe Pămînt: o înhață de plete Și de pe treptele de gheață, ce înghețară-n jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
împietritu-i piept. Că fulgerul căzut-a ea. Fiii lui Urizen atunci fugiră de la asurzitoru-i tron de piatră; Fugiră către Răsărit și-Apus și părăsiră Miazănoaptea și Miazăziua Cerului. 135 Un bubuit a străbătut nemărginirea. Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră lanțurile Sorții, și marea valurile-umflîndu-și Din fiarele-i în fioroase volburi răbufni, urlînd cu voce omenească, Pînă la stele triumfînd pe cînd căzu Ahania cea luminoasă. Jos din cumplită Miazănoapte, Prințul în tunete și nouri groși 140 Precum atunci cînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zi sau noapte și peste ea îngrozitoarea luna se rostogolește, Încît atunci cînd Los purta război cu Miazăziua, isi răsfrîngea temute focurile Nemuritorului sau cap spre Miazănoapte, pește plăpînda Enitharmon. Roșii răcnesc furiile fiorosului Orc; negre tunete în jurul lui Los răzbubuie; În flăcări capul său, ca luminosul soare văzut prin pîcla ce mărește 80 Discul în viziune-ngrozitoare pentru Ochii muritorilor ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti cuvintele acestea: Nu cred deloc în tine, și nici în solzii tăi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a lui Orc putere. Acestfel Urizen, pe șine amăgindu-se, se pregătea pentru război; 85 Și-atunci cînd toate fost-au isprăvite, deodată printre stele făcu semn, Nimicitoarea-i mîna dădu aprigă comandă; asurzitoare goarne súnă, Și tot adîncul gol răzbubui în uimitoarea războire. Urizen însă marea să turbare o lasă sloboda în mijlocul adîncului. Scîntei de cruntă suferință ieșiră-n jurul mădularelor sale înghețate. 90 Oribile cîrlige și mreje-întocmi, răsucind corzile de fier Și-aramă, si turnă-n goale globuri metalele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a sufletelor harmalaie Prin tot noianul, purtate jos de Nouri grei care se leagănă-n căldură toamnei, Astfel vuiește de la un cer la altul, cu glas dogit răcnesc 326 chipurile omenești 565 Sub nouri groși, îngrozitoare fulgere bufnesc și tunete răzbubuie, În valuri cad potopurile cerului peste recolta omenească toată. Atuncea Urizen, șezînd în tihna în luminoasă Miazăzi pe paturi, Strigắ, " S-au Sfîrșit Vremurile!" el tresaltă de bucurie; se înalță voios; de bucurie tresaltă; Își revarsă lumină, si toti fiii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Abia o creangă s-a mișcat, Și-n freamăt lung, neașteptat,/ Lumina-n zări se stinge.../ Un roi de frunze joacă-n drum -/ Tot codru e-un vîrtej acum,/ Și eu pornesc a plînge...// Cad în genunchi, prins de fiori... Răzbubuind din nor în nor,/ Un trăsnet se descarcă! Zic Tatăl nostru și Grivei/ Se uită țintă-n ochii mei:/ Și el se roagă parcă.// Dar iată! cît ne-am închinat,/ Un colț de cer s-a luminat./ Și codru-i plin
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
umbrei ce se apropia greoi. Repeziți de vârtej, pe sticla felinarului se scurgeau picuri de apă. Fețele jăruite ale oamenilor se răsuceau de spaimă. - Dacă rupe opustul îneacă toate casele, răcni cu groază același glas. Du-te și scoală oamenii ! Răzbubuind în adâncimi, apa năvalnică suna sub grinzi. Șuruitul ploii sosea cu tropote și plesnituri într-un zvon care se topea în urlet neîncetat. Rămas singur, omul aștepta. începuse să-i sclipească privirea. Apropiindu-se, negura se desluși mai bine : era
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
deodată, un sunet de goarnă răzbate până în adâncuri. Călătorii se opresc, își îndreaptă trupurile, privesc iscoditori și crunți înainte, scot puștile și într-o clipă, dimpotriva lor alți oameni se arată. O clipire: dușmanii se aruncă unii peste alții, puștile răzbubuie, spăngile se-nroșesc în piepturi. Călătorul obosit din urmă, însetat adineaori poate ca și lupul din pădure, acum e și el o fiară. Pe luciul de oțel al puștii lui se prelinge sângele. Înfiorată, raza călătorește mai departe. Când vrei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]