70 matches
-
invidioasă pe mama Gloria. Vedea cum Ștefan îi șoptea ceva și murea de curiozitate să afle cam ce-i spune. Ar trebui să-i aparțină numai ei. Măcar să o privească ca pe o femeie adevărată, nu ca pe o fetiță răzgâiată și tot ar fi fost un început promițător. Nu mai era de mult o fetiță. Cel puțin după anii împliniți, dacă nu altfel. Până acum nu a fost îndrăgostită de cineva cu adevărat. Au fost iubiri trecătoare, de copilă sau
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495259418.html [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
sa, prin multe perioade grele, chiar dacă ele s-au răsfrânt indirect. Nu era obraznic și nu insista niciodată, ca Laura sau buni, să-i cumpere ceva anume. Se bucura din toată inima de orice mic dar, nu era mofturos, nici răzgâiat, chit că toți îl iubeau și încercau să-l răsfețe. Cei mari îi pregătiseră o surpriză, îl iubeau și doreau ca măcar de ziua lui să-l vadă fericit primind ceea ce și-a dorit. Gabi, după terminarea programului la spital
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1464599342.html [Corola-blog/BlogPost/378858_a_380187]
-
invidioasă pe mama Gloria. Vedea cum Ștefan îi șoptea ceva și murea de curiozitate să afle cam ce-i spune. Ar trebui să-i aparțină numai ei. Măcar să o privească ca pe o femeie adevărată, nu ca pe o fetiță răzgâiată și tot ar fi fost un început promițător. Nu mai era de mult o fetiță. Cel puțin după anii împliniți, dacă nu altfel. Până acum nu a fost îndrăgostită de cineva cu adevărat. Au fost iubiri trecătoare, de copilă sau
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396275851.html [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
nuvelă E cald, oftase Cucaras, peste măsură de cald, vipia asta anunță ea ceva! Vreo furtună?... îl întrebasem, numai așa, ca să înnădesc vorba și să evit tăcerea stânjenitoare. Poate, îmi răspunsese. Vremea, se știe, nu e altminteri decât o femeie răzgâiată, cum o iei, cum o sucești, tot îți coace ea o furtună până la urmă ... Ca Lolita mea, de pildă, uite, cutreieră bazarul, cofetăriile, saloanele de frumusețe, te lasă s-o aștepți cu năduful adunat în gâtlej și, când dă Domnul
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_1_dan_florita_seracin_1342536471.html [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
Simona Tache Până de curând, mâncam fistic pur și simplu, acuma nu mai mâncăm fistic. Mâncăm fistic curajos și alune răzgâiate. Cineva inteligent de la ei de la marketing s-a gândit că așa o să băgăm în noi mai mult. Sper ca graficele de vânzări să nu le confirme supoziția, că ne-am nenorocit. Se vor lua și alții după ei și-o să
Fistic curajos şi alune alintate by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20485_a_21810]
-
Precis se ține de jocuri cu noi. Cu o privire spre Mitsuhide, râse acru. Dar Mitsuhide nu râdea. Îl privea pe Hiyoshi, neliniștit. Mitsuhide și Mitsuharu începură să-l descoasă cu rândul, ca și cum i-ar fi făcut hatârul unui copil răzgâiat. Hiyoshi răspunse: — Ei bine, atunci am să vă spun ce se plănuiește pentru la noapte, dar de vreme ce nu fac parte din bandă și nu am nimic de-a face cu ei, îmi puteți făgădui viața? — Mi se pare cinstit. Luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
degete? Vă rog, dați-mi mie în seamă urmărirea, insista Nobuo cu vehemență crescândă. Ieyasu îl admonestă în două-trei vorbe, dar Nobuo făcea paradă de curaj mai mult decât oricând înainte. Contrazicându-l pe Ieyasu, se purta ca un copil răzgâiat care nu ascultă de nimeni. — Ei bine, atunci nu mai e nimic de făcut. Procedează cum dorești. Ieyasu îi dădu permisiunea, știind prea bine ce dezastru avea să urmeze. Nobuo își adună imediat armata și o luă la goană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
palmă și l-a îndepărtat. Nu m-ai auzit? a mimat ea cu buzele. Copilul e bolnav. Jake s-a uitat la ea neîncrezător. —Tușește? a zis el în zeflemea. De ce nu-și cheamă escadronul de asistente în ajutor? Zgâtie răzgâiată. — Am găsit unul, a gâfâit Hugo întorcându-se la telefon. A avut în el o lumânare cu un parfum îngrozitor, a adăugat el fără nici un sens, vorbind sub influența panicii. Așa. Ce-ai zis că trebuie să fac cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de pensionare bădia Eugen era integrat într-un colectiv restrâns și pestriț. El era singurul intelectual titrat și poliglot. Colegi de muncă îi deveneau două tinere care abia își terminaseră liceul la seral. Erau, de fapt, două copile dezmierdate, protejate, răzgâiate care se credeau și frumoase și deștepte ale unor ștabi din localitate. Persoane "grele", cu pile! Directorul fusese cândva, la începutul erei staliniste, miner, apoi secretar cu propaganda la regiune. Avea "Ștefan Gheorghiu" la București. Dar nu și liceul. Începuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fi în stare să se apere singur. În Ennistone, câinii nu au nevoie să-și apere viața. Apoi, Gabriel adăugă: Vai, dragă, o făptură atât de micuță, lipsită de apărare, fragilă! Vai, dragă! Nici măcar nu-i câine, e-o jucărie răzgâiată. Adam îl tratează ca pe o jucărie. Adam tratează orice ca pe o jucărie. Cum poate un animal atât de caraghios să știe că e câine? Pune-l jos, stă direct pe brânză. Gabriel îl așeză pe Zet pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primar și interpretarea conceptuală a strigătului lor. Șocul și șicul, contactul fizic și interpretarea teoretică, izbucnirile de extaz în rândul publicului și prefața lui Derrida în catalog. A atribui unor ready-made funcția unui "alfabet formal" e un proiect de copii răzgâiați. Această artă regresiv-progresivă poate să se considere o realitate de rea credință în sens sartrian: este ceea ce nu este și nu este ceea ce este. Vorbește-i despre "meserie" și-ți va răspunde despre "sens". Spune-i despre limbaj și semnificație
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în baia coloristică a vagonului, întîrzii omologarea și atribui mărilor faptul, iată-te, lume, cît mă interesezi și cît nu mă interesez eu de mine, adică de moarte! acum ele: ce puțin lucru este un bărbat, așa sînt învățați ei, răzgîiați ca să fie răzgîiați, bărbat din actul pe care nu l-ai prins nici în momentul acela, să fie atunci veșnicia și toate considerentele, toată considerația pentru animația de pe peronul gării Podu Iloaiei, cîți sînt aici în act, fetele băiețoase cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a vagonului, întîrzii omologarea și atribui mărilor faptul, iată-te, lume, cît mă interesezi și cît nu mă interesez eu de mine, adică de moarte! acum ele: ce puțin lucru este un bărbat, așa sînt învățați ei, răzgîiați ca să fie răzgîiați, bărbat din actul pe care nu l-ai prins nici în momentul acela, să fie atunci veșnicia și toate considerentele, toată considerația pentru animația de pe peronul gării Podu Iloaiei, cîți sînt aici în act, fetele băiețoase cum sînt ele, șoldurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cea mai temeinică pregătire este studiul calvarului și al Golgotei”. De altfel, Steinhardt e cel care descrie foarte succint transformarea pe care închisoarea i-a adus-o: „Am intrat în închisoare orb și ies cu ochii deschiși, am intrat răsfățat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose, am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea, am intrat nervos, supărăcios, ies împăcat cu cei cărora leam greșit, cu prietenii, cu dușmanii mei, ba chiar și cu mine însumi”. În pofida faptului că nu aveau pregătire
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
o inflamare și ar putea intensifica senzația de durere (Dao, Knight și Ton-That, 1998). Factori socio-culturali... În societatea noastră, bărbații sunt învățați încă de la cele mai fragede vârste că expresiile tristeții, ca plânsul sau văicărelile sunt pentru fete și pentru răzgâiați... Astfel, când un băiețel cade și rana trebuie dezinfectată, unii părinți spun: „Nu te mai bâțâi atât, nu ești fată...”. Probabil că bărbații își exprimă mai puțin durerea pentru că au fost învățați să se stăpânească. Bărbații s-ar simți obligați
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
dacă spuneam despre Șăfu că parcă avea un băț în fund. Șapte patruzeci. Atât era ceasul. De obicei, se grăbea să prindă barem finalul orei de chimie sau ce aveam noi în ziua respectivă. De obicei, chimie. O față de copil răzgâiat aveam Șăfu. De copil obișnuit să fie premiat, lăudat. Era ora șapte patruzeci, el venea spre ora de chimie care începuse de o groază și fredona aiurea o arie de operă. Îi plăcea lui opera. Și mai ales opereta. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
M-am așezat în fața Anei și, întinzându-i pachețelele, mi-am cerut iertare la modul cel mai sincer și profund. Lacrimile au apărut pe obrajii Anei, dar și pe-ai mei. Amândoi regretam incidentul, amândoi suferiserăm inutil, ca doi copii răzgâiați, ce s-au plictisit de frumusețea jocului lor... Ne-am iertat și ne-am împreunat fiecare mâinile, făcând namaste... Luminile reapăruseră, fericirea grupului se reinstaurase. Cred că au mai lăcrimat și alții de prin apropiere... Ca să închei povestirea acestui incident
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
căruia lui i se oferă doar imagini, nimic altceva decât... imagini. S-au împărțit daruri și am primit și eu un minunat CD, pe care acum îl ascult neîncetat. Nu-mi dispărea însă, sentimentul acela de puști părăsit. Sau poate... răzgâiat? M-a scos din nedorita melancolie o surioară ce mi-a oferit o poză de-a Mamei ce arbora un zâmbet larg, plin de dragoste și duioșie; mie îmi era adresat - nicio altă poză nu ar fi fost mai potrivită
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
compasiune Marelui Inchizitor. Zeii sunt ca vinurile de soi care devin tot mai bune odată cu trecerea anilor. Să-i lăsăm lui Allah timpul de a ajunge pe divan pentru a ațipi un pic. Și să-i cerem lui Paris cel răzgâiat distanță și reținere. Să-i uite măcar o clipă pe extremiști, pe integriști, pe dijhadiști și pe ultraortodocși, pentru a băga de seamă mediile și constantele. Nu "religia radicală", ci calea de mijloc, esența "burgheză" a Revelațiilor scrise. Comentariul n-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
multe ori, derapajul major al bogatului: o falsă conștiință de sine. Unii cred, de pildă, că banii sunt un atestat de personalitate. Pentru că se întâmplă să ai ceva, începi să crezi că ești cineva. Capeți un aer fudul, de vedetă răzgâiată, îți afișezi portretul ca pe o efigie, privești în jur suficient și dominator. Arăți că ești „mare“, super-influent, invulnerabil și capricios. Nu ți se poate refuza nimic, știi, poți și faci. Ai mereu în preajmă o curte slugarnică. Plătești pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu pielea netedă, părul negru, grațios. Avea o concepție exotică despre el Însuși. Nu vreau să spun că‑și dădea aere. Era cât se poate de natural. Dar eu gândeam - sau gândisem - că acest protejat al lui Ravelstein era un răzgâiat. Mă Înșelasem Însă. Că era crescut ca un prinț, e un adevăr. Chiar și Înainte ca faimoasa carte care se vânduse Într‑un milion de exemplare să fi fost scrisă, Nikki era mai bine Îmbrăcat decât prințul de Wales. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
indiferent de calibrul lor, mereu hăhăitor cu tot ce nu este în intențiile sale, mereu cu gâtul făcut pâlnie la coniac de calitate, care să-i alimenteze tupeul devenit de acum proverbial. Se dă în bărcile puterii, ca un copil răzgâiat, și țipă la toți din jurul său, numai dacă se uită mai lung al jucăriile sale, d-apoi să i le ia. Încăpățânat, nevoie mare, cum pune ochii săi câși pe ceva, gata, nu se mai lasă până nu modifică, dărâmă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-mă! Ea înghesui boarfele într-un geamantan și ieși pe ușă, uitând că se afla îmbrăcată în cămășuță de noapte și papuci de casă. Luana, treci înapoi, strigă Sanda, uluită. Bărbatul se repezi după ea. Te porți ca un copil răzgâiat și mă scoți din sărite. Lasă-mă să-ți explic! Am terminat-o cu tine. De azi înainte, ești liber să faci ce vrei. Escu rămase locului preț de o clipă, după care îi smulse geamantanul și-l zvârli în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Precis se ține de jocuri cu noi. Cu o privire spre Mitsuhide, râse acru. Dar Mitsuhide nu râdea. Îl privea pe Hiyoshi, neliniștit. Mitsuhide și Mitsuharu Începură să-l descoasă cu rândul, ca și cum i-ar fi făcut hatârul unui copil răzgâiat. Hiyoshi răspunse: — Ei bine, atunci am să vă spun ce se plănuiește pentru la noapte, dar de vreme ce nu fac parte din bandă și nu am nimic de-a face cu ei, Îmi puteți făgădui viața? — Mi se pare cinstit. Luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
degete? Vă rog, dați-mi mie În seamă urmărirea, insista Nobuo, cu vehemență crescândă. Ieyasu Îl admonestă În două-trei vorbe, dar Nobuo făcea paradă de curaj mai mult decât oricând Înainte. Contrazicându-l pe Ieyasu, se purta ca un copil răzgâiat, care nu ascultă de nimeni. — Ei bine, atunci nu mai e nimic de făcut. Fă cum dorești. Ieyasu Îi dădu permisiunea, știind prea bine ce dezastru avea să urmeze. Nobuo Își adună imediat armata și o luă la goană, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]