42 matches
-
e roz și atât ți-e galbenă-nafară toată carnea că un solar discurs ținut de morți, mă chemi cu ochii tăi de față mare și lăuzi buza mea cu un cuvant - veșnic regret, phallus de lemn în floare, cu tâmpla răzimată-n foi de vânt adorm căci ce te poate adormi mai tandru că suferință altuia care va fi a ta pot dănțui în jurul meu chiar goale și-n mov și-n vișiniu, cum le doresc, principii libere, temple carnale în
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
ele că ar fi fost mai în siguranță. În odaia din fund se strânseseră nepoatele noastre și era cât pe-aci să se întâmple o nenorocire. Una din ele, Silvia, zări o pușcă de-a fratelui meu Ovidius, care era răzimată de un perete și ridicându-o la ochi trase prin pălăria de pae a fratelului meu, Romulus atârnată de un dulap și o gpuri și pe aceasta. Ar fi fost o scenă ilariantă fiind vorba de o veche pălărie, de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
de familie, orfane de tată și fără mijloace materiale. Am avut ca directoare pe două domnișoare Eliade-Rădulescu, fiicele lui Ion Heliade-Rădulescu, „părintele literaturii române”. Într-un mediu luxos, fin, am căpătat o educație și o instrucție dintre cele mai alese, răzimată pe cultul Patriei și al Religiei. Așa, încât, odată căsătorită, sufletul meu cerea altceva decât banala viață de orășel de provincie. Și am convins pe soțul meu să ne mutăm la țară, simțind că acolo îmi voi afla rostul. Și
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
nu astâmpără setea, Florico! a refuzat bătrâna doamnă cu voce ștearsă, abia auzită în vecinătatea imediată. O serie de denivelări succesive ale șoselei au făcut ca trupurile așezate pe scaune să tremure mai intens și mâinile agățate de curelușe ori răzimate de spetezele scaunelor să se încordeze vizibil. Toate șocurile, pe care sistemul de amortizare al mașinii nu le putea anihila, se transmiteau direct caroseriei și călătorilor. Unii dintre ei, vădit nemulțumiți, nu au scăpat ocazia de a înjura cu voce
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
Sat cu o durere atroce, Sufletul meu nici nu mai are voce Și aerul Doamne, e atât de mut! În veșnicia lui aș vrea să mă mut... Setea mă mistuie și arderea doare, Fântânile au încremenit la hotare, Cumpenele stau răzimate de cer, Vai, satele noastre, Doamne, cum pier! Hristoși părăsiți, răstigniți la răscruci, Nici nu mai știi spre unde s-apuci, Clopote ruginite, amuțite în rugă, Mă simt parcă mai umil ca o slugă... Scriu despre Sat, el nu mă
SATUL DINTRE AMINTIRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365323_a_366652]
-
Dulciurile nu astâmpără setea, Florico! a refuzat bătrâna doamnă cu voce ștearsă, abia auzită în vecinătate. O serie de denivelări succesive ale șoselei au făcut ca trupurile așezate pe scaune să tremure mai intens și mâinile agățate de curelușe ori răzimate de spetezele scaunelor să se încordeze vizibil. Toate șocurile, pe care sistemul de amortizare al mașinii nu le putea anihila, se transmiteau direct caroseriei și călătorilor. Unii dintre ei, vădit nemulțumiți, nu au scăpat ocazia de a înjura cu voce
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
de rațiunea care a generat-o. Au semnat grăbiți și bucuroși toate hârtiile în cauză, fără să se uite la ele, după care s-au retras către ușă. Doamna Eleonora rămăsese singură, pe scaun, cu hârtiile tremurându-i în mâna răzimată pe picioare. Interpretând această situație într-un anumit fel, judecătorul s-a adresat bătrânei doamne cu mult respect: - Trebuie să semnați... știți carte, doamnă? - Păi, io n-am carte, dom’le! Eu am avut pământ. Că altfel, nu mai rămânea
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
gardul lui Popanița a unor ghemotoace de cârpe, vinilin, resturi de vatelină de la furnituri, învelite toate în „anvelopa” mirifică a unei „băști cu paratrăznet” (ce se asemuia cu o râmnită „mingie cu șiret”), furată de la cine știe ce șea de bicicletă „Tohanu”, răzimată de lucrători întârziați seară de seară la vreo cârciumă din sat - tot ne codeam și vroiam să păcălim timpul ... Însă el, ne stătea pavăză ... chiulului De mici eram învățați astfel, să nu pierdem decât pe mâna noastră, cu materialul nostru
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
instaurată în sală se auzea doar zgomotul uniform și ușor al tastelor acționate de Alina. Procurorul Zapciu își clătina alene capul cu privirile în tavan, iar polițiștii priveau amuzați la poziția caraghioasă a jandarmului ce ațipise pe scaun cu bărbia răzimată în piept. Președintele de complet și-a acoperit gura cu palma pentru a nu i se vedea zâmbetul involuntar apărut în colțul gurii, după care s-a adresat sălii cu vocea-i sobră, inconfundabilă: - După toate cele declarate și prezentate
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
găleata, ploua cu ciubărul, Parc'anume toate mi se pun în cale, Arieșul curge tulburat la vale, Peste locuri unde sunt păduri tăiate Se aud izvoare plângând supărate, Tulnicele sună și prin sate mute Crește iarba înaltă pe cărări pierdute... Răzimați în bâte stau mâhniți oierii, Au intrat din viață sub pământ minerii, Iancu de la Vidra, vrea iar să se nască Pentru Țara asta, pururi românească, Horia și-ascute scrâșnetul pe roată, Vrând ca să răscoale vremea înc'odată, Tu știi că
M-AM VISAT CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370815_a_372144]
-
intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă pat. Iustin era liniștit, cu fața în sus. Avea ochii deschiși. Își trăsese singur masca de oxigen și o ținea în mâna răzimată de piept... Ochii medicilor au examinat mai înainte de toate indicațiile aparaturii la care era cuplat pacientul. Fără excepție, ele indicau valori aproape normale și starea de aparentă normalitate în funcționarea organelor vitale ale bolnavului. - În mod firesc, după câteva ore
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
se aplecase să-l prindă de gât. Acesta a reușit să rămână pe picioare după ce a făcut trei pași în spate, îndoit de mijloc și urlând. Femeia era mai îngrozită ca în primele momente. Se retrăsese la spatele mașinii și, răzimată de caroserie, cu o mână la gură, privea fără să înțeleagă ce se întâmplă. Sforțându-se din toate puterile, Mișu a reușit să se ridice. Împleticit în mers, a făcut un salt spre agresor, dar picioarele nu i-au mai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
U.R.S.S. și, totodată, lansa atacuri contra lui Iuliu Maniu, atacuri convenabile cercurilor comuniste și comunizante cu care avea să pactizeze curând la formarea guvernului dr. Petru Groza: „Declar că voi putea dovedi cu acte și cu relatări de fapte, răzimate pe documentări purtând garanțiile oficialității, că un guvern Iuliu Maniu nu ar fi putut întru nimic împiedica desfășurarea implacabilă a evenimentelor istorice din 1940. În schimb, însă, este sigur că dl. Maniu ar fi adoptat nu soluția guvernului meu, adică
BASARABIA ŞI IAR BASARABIA! () [Corola-blog/BlogPost/340025_a_341354]
-
vinoteca Santamaria, cea de peste drum... (Să-i dai un nume sfânt, ce blasfemie, Nu sunt atâtea, mai dinspre pământ!) Vă plâng de milă și îmi plâng și mie Cărțile mele, întru care sunt... Bibliotecarii- tot mai triști și rari Stau răzimați în gânduri ca păstorii, Dă-le, Doamne, bunilor primari Să le calce pragul...autorii! Am adunat și bucurii, nu spun, Dar ele sunt atâta de puține! Aștept un Timp, mai harnic și mai bun Cu Cititorul , care nu mai vine
BIBLIOTECI COMUNALE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372792_a_374121]
-
de rațiunea care a generat-o. Au semnat grăbiți și bucuroși toate hârtiile în cauză, fără să se uite la ele, după care s-au retras către ușă. Doamna Eleonora rămăsese singură, pe scaun, cu hârtiile tremurându-i în mâna răzimată pe picioare. Interpretând această situație într-un anumit fel, judecătorul s-a adresat bătrânei doamne cu mult respect: - Trebuie să semnați... știți carte, doamnă? - Păi, io n-am carte, dom'le! Eu am avut pământ. Că altfel, nu mai rămânea
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
de oameni fără nici o avere și însemnătate, prin cumpărarea de voturi cu funcțiuni, diurne și păsuiri, prin înmulțirea în infinit a funcțiunilor cari atârnă direct ori indirect de stat a descurajat, se-nțelege, pe alegătorii independenți. Atotputernicia bandei de esploatatori, răzimată de nepăsarea și lipsa de control din partea Coroanei, aruncarea statului în mâna unor demagogi rău nărăviți, copilăroși, deșerți, mușterii de portofolii, ceea ce-a făcut ca în patru ani firma Brătianu să acopere treizeci și șase de Consilii de Miniștri
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
stâncă". E o liturghie a pietrei, o liturghie neagră a sfârșitului Daciei. Cromatica negrului e sfâșiată de "roșii torți", stâlpii sunt "suri", halele și noaptea-neagră, de smoală. Detaliul sălilor cetății are plastica de pe scutul lui Ahile: lăncile și arcurile sunt "răzimate / De păreți", armurile "albe și curate" sunt atârnate de columne, cupele din care beau ducii sunt din "țeste de dușman" lucrate ("maestru cizelate") cu toarțe de aur. Ritualul acestei "mese a morții" are o măreție homerică, de conclav de umbre
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sughiț din piept [î]i iese. Sala-i mare și pustie, Pe pământ sânt răsturnate mese, vase aurie, Bălți de sânge pe podele, colo căpățâni tăiate Stau cu ochii deschiși în umbră și cu gâturi sângerate, Iar de stâlpi sânt răzimate arcuri, sulițe și darde, Prin- fereastră se văd flacări... e Bizanțul care arde, Pentru veacuri de-azi-nainte i-au căzutu[-i] și lui sorții... Și de-a lungul drumurilor în grămezi zac, negri, morții, Ienicerii și spahiii căpățîne duc în suliți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de grea beție, Pe-un covor e-ntins și doarme. Sala-i largă și pustie, Colo capete tăiate și ochi mari ieșiți afară Pare că-l priveau din umbră... bălți de sânge curg pe scară, Pe podele, iar de ziduri răzimate[-s] lănci și darde, Și prin arcuri de fereste vezi Bizanțul care arde; Sub ferești s-aude zgomot surd... căci jos se-aud în uliți Ieniceri urlând Alahu, purtând capete în suliți, Cu călugăriți nebune... Iesle au făcut din strane
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că predarea e împlinită. Nu numai Melenik se predete astfel, ci și alte orașe, târguri și tării trecură fără luptă și ceartă, fără lovitură de sabie și vărsare de sânge în mînile împăratului romeic. Stenimachus și Tzepaena, împreună cu toate localitățile răzimate de munții Rhodope, se declarară supuse împăratului, încît râul Hebrus forma de acum înainte granița între teritoriul romeic si cel bulgăresc. Spre nord recunoscură dominațiunea împăratului tarile cetăți Stumpium și Chotobos, ținutul Belebudium, orașele Skopia și Belnus și celelalte până la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
clipește luna, O clipă numai se arată, și‐ n perna ei de nori ș‐ascunde În pripă fața rușinată... Un popă‐ n grabnice tropare Te va petrece dimineață, și poate nimeni nu va plânge Plecarea asta din viață... De lângă șură, răzimată, Te va privi muncita sapă, De‐ ar ști vorbi surata bună, Amar te‐ ar prohodi la groapă: O viață‐ntreag‐ am fost tovarăși, În ploi și‐ n arșiță de soare, 189 De truda palmei tale aspre Eu m‐ am făcut
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
seci și sure a stîncelor nalte, învățau de la el țipătul cel plâns al jelei. Steteau toate uimite pe când trecea păstorașul împărat, doinind și horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; și-n piepturile păstorilor tineri, răzimați c-un cot de-o stâncă și c-o mână pe bâtă, încolțea un dor mai adânc, mai întunecos, mai mare - dorul voiniciei. Toate steteau în loc, numai Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cântecul dorul inimii lui, și cu ochii buzduganul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă pat. Iustin era liniștit, cu fața în sus. Avea ochii deschiși. Își trăsese singur masca de oxigen și o ținea în mâna răzimată de piept... Ochii medicilor au examinat mai înainte de toate indicațiile aparaturii la care era cuplat pacientul. Fără excepție, ele indicau valori aproape normale și starea de aparentă normalitate în funcționarea organelor vitale ale bolnavului. - În mod firesc, după câteva ore
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și transparente ca ceara contrastau cu mînicele moi și negre și astfel se primblau de braț prin semiîntunericul călduros al salei; din când în când își plecau gură pe gură, din când în când stăteau înaintea unei oglinzi, cu capetele răzimate unul de altul, și râdeau. Era un contrast plăcut: fața lui trasă și fină din care nu se putuse încă șterge amărăciunea unei tinereți apăsate, ci rămăsese încă într-o trăsătură de nespusă naivitate în jurul gurei, lângă fizionomia {EminescuOpVII 113
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce nume să-i dai. Pe când colegii jucau cărți, râdeau, beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii. Între mulțimea de colegi era cu deosebire unul de-o frumusețe femeiască. Palid, delicat, era cu toate astea capul tuturor esceselor de student. La
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]