1,021 matches
-
ți-e rușine Axiochos - îl mustră Socrate - că la vârsta ta, învățat cum ești și mai cu seamă un atenian! să-ți fie frică de moarte? Nu știi că viața e o călătorie și că nu se cade să te răzvrătești împotriva legilor naturii? - Degeaba mă cerți, răspunde Axiochos; gândul că voi fi lipsit de bunurile vieții și că voi putrezi în pământ mă umplu de groază. - Nu ai minte deloc, continuă Socrate, nu-ți dai seama că ești în contradicție
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
emblematică protectoare a pământului și ursul, figurând străinul distrugător. Vocabularul luat din terminologia magiei primitive întreține vraja, pe pagini întregi. "Dansul magic" al mascaților în piei de vite se desfășoară pe fondul invocării forțelor pământului, singurele în stare să se răzvrătească împotriva răului venit din afară. Pentru aceasta, berevoiul "cheamă în ajutor duhul marelui taur al muntelui, bătrânul arhitaur, străbunul celor de azi, care să dea tăria lui urmașilor". Povestitorul însuși transfigurat în cel care invocă se refugia în utopie. Proza
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
a omenirii pentru o perioadă dată și într-un spațiu dat îi corespunde un viciu de construcție a Cosmosului, perceput, precum la autorul Infernului discutabil, ca o înfruntare absurdă de energii stihiale. Întreg universul se zguduie, iese din țîțîni, se răzvrătește împotriva ordinii ce se presupune a-l fi întemeiat, deci împotriva sa însuși. E o sinucidere a lumii, din pricina unei vinovății absconse, conținute în principiul său: "în anul în care ne-a adus corăbiile/ pentru totdeauna pe cînd/ ferestrele noastre
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
Textele ce stau la temelia culturii europene l-au atras în mod special. În preferința pentru presocratici, Platon, neoplatoniști, se poate citi curiozitatea stîrnită de modele primare ale raportării omului la lume, cît și impulsul unei culturi de a se răzvrăti, în căutarea drumului propriu, împotriva mentalității moștenite că patronul său spiritual este metropola de altădată și de a-și căuta rădăcini mai îndepărtate în virtutea cărora să se legitimeze. Dacă America se hrănea din aceeași sevă ca și Anglia, putea fi
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
mediul aspru al realității, inclusiv a celei social-politice, cu valențele sale ideologice, opțiunea unei retranșări în universul ocrotitor al ficțiunii rațional reglate. În decursul „epocii de aur”, „eseistul, la fel ca și cronicarul, monografistul ca și istoricul literar, era un «răzvrătit», în măsura în care nu se lăsa asimilat de o propagandă ostilă, și era în același timp un adversar politic neglijabil, în măsura în care nici o secundă activismul său n-a părăsit sfera strict culturală”. După ce constată că, în scris ca și în viață, N. Manolescu
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
1958. înainte, însă, de publicarea piesei, Gombrowicz tipărește primul său roman, Ferdydurke (1937), o temerară tentativă de înnoire a prozei, întâmpinată nu numai de Bruno Schulz cu entuziasm. Convins că va fi de folos în viitor, îndeosebi în postura de răzvrătit împotriva inerțiilor sterpe, înstăpânite, se ține în continuare departe de viața politică, neagreând guvernarea mareșalului Pilsudski. înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, semnează în periodice cu pseudonimul Z. Niewieski capitole dintr-un roman polițist, Posedații, pe care nu
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
și-a mărturisit, cu durere-n ochi și glasul spart, că, după ce-a stat de vorbă cu părintele Vicenç și cu dr. Canyameres, a-nțeles că cineva-l condamnase să nu fie-n veci fericit. - De ce nu te-ai răzvrătit? - Ușor de spus, azi.... - A tras aer în piept și m-a privit pe sub un zâmbet. - Sigur că m-am răzvrătit: n-am spus niciodată cele o sută de avemaria. - Vrei să te odihnești puțin, unchiule? - Nu. La douăzeci și
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
cu dr. Canyameres, a-nțeles că cineva-l condamnase să nu fie-n veci fericit. - De ce nu te-ai răzvrătit? - Ușor de spus, azi.... - A tras aer în piept și m-a privit pe sub un zâmbet. - Sigur că m-am răzvrătit: n-am spus niciodată cele o sută de avemaria. - Vrei să te odihnești puțin, unchiule? - Nu. La douăzeci și doi de ani m-am îndrăgostit. Au rămas o clipă tăcuți. Din adâncul amintirii, a țâșnit o nouă mărturisire: - Îl chema
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
par vagi ecouri din poezia lui Blaga. George Meniuc luptă dramatic cu o tendință melancolică, străduindu-se să țină partea vieții, a energiei și a tradiției, în poeme ca Vlagă, Copilăria-mi verde, Muzeu, Hălăduire, Fântânile trecutului, Oseminte, Unire etc. Răzvrătit împotriva depresiei și a "non-eului bizar", înstrăinat, poetul apelează la resursele copilăriei și ale originilor (casa, plaiul natal și "singurătatea Ierbii"), pentru a înlătura lașitatea unei sinucideri: "Mâna nu m-ascultă, răzvrătită/ Să-mi reteze gâtul cu tăișul coasei;/ Nu
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
lor cel ars de soare ..." Poezia "Hristos a Înviat", Alexandru Vlahuță surprinde pe stăpânii lumii, Înspăimântați : S-au cutremurat stăpânii lumii/ La glasul blândului Profet/ Și-un dușman au văzut În Fiul/ Dulgherului din Nazaret .../ El n-a venit să răzvrătească/ Nu vrea pieirea nimănui/ Desculț pe jos, colindă lumea/ și mulți hulesc În urma lui!» / arătând că "El orbilor le dă lumină/ și muților le dă cuvânt/ Pe cei infirmi Îi Întărește/ Pe morți Îi scoală din mormânt" Poezia se Încheie
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
acea lată și oablă câmpie se arăta scăldată într-o lumină gălbuie și lucioasă, ca fața unei uriașe sinii de aur...” (Alex. Odobescu - Pseudokinegheticos, capitolul XI) Dacă acționăm împotriva firii, natura își pierde din feeria sa și-atunci se dezlănțuie. Răzvrătindu-se, natura pare-a se-nfrăți cu ființa umană, ca-ntr-o îngemănare întru suferință. Câtă dreptate are Dimitrie Cantemir în a sa Istorie ieroglifică: „Clătească-se cerul, tremure pământul, aerul trăsnet, norii plesnet, potop de holbură, întuneric de negură
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
momentul în care s-a-nceput, în urma unui decret domnesc (de la 1841) uciderea, cu nemiluita a acestor animale - ne istoricește Negruzzi - , iar această „osândă” fiind mult prea mare, bietele animale (lupii, precum mistrețul din imaginarul lui Mircea Ionescu) s-au răzvrătit. „Jalba” lor a ajuns la ministrul Lupu Balș. Dar acest ministru (ca majoritatea miniștrilor, știm noi prea bine!) nu le se va lua în considerație „reclamația”. Supărarea crește mai ales - în momentul în care, la ospăț, deputaților li se oferă
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
să mai ajung aici - mai bine să mori acasă, în somn, într-o clipă de neatenție a vieții, înainte să-ți fie frică..." "Doamne, m-am săturat de mine, cu mine, mi-e silă de neputințele mele - și încă mă răzvrătesc, și încă mă mai cred piezișă dresajului Tău...! Nu știu, nu am chef să mă pocăesc, nu sunt "pe linie" nici a Ta - cum nu am fost nici pe linie ideologică-partinică..." (din Febra negației, 1990-1996) * ian. 1984 ("Nu-mi cereți
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
îl cuprinse dar, apăsă totuși, cu mâna tremurând, pe butonul de aceeași culoare. La etaj, rămăsese doar o singură linie: Linia lui. Vroi să rămână în lift și să se întoarcă, dar alți pacienți îl împinseră în coridor. Ceva se răzvrăti în el și vru să-și părăsească Linia, să iasă din ea, să pășească în stânga sau în dreapta. Dar nu se mai putea: culoarea Liniei se lățise, acoperise toată lărgimea coridorului... Au mai trecut luni și ani până ce s-a obișnuit
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
palma răbdătoare a lui Hansi. - Da' aici mai simți tu ceva? Ei, atunci, află că vom adopta un copil! tună ea, trezită dintr-o dată la viață. - Dar o avem pe mica Walburga, nu ne mai trebuie un alt copil! se răzvrăti Hansi, smulgîndu-și mîna din cătușa de fier, aceeași cu care Walburga condusese o familie, o gospodărie și o viață matrimonială, pe care el o socotea, totuși, împlinită. - Prostii! Walburga aia mică a înghițit o broască și ne face de rușine
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
în lume. Și, în mod cu totul imperativ, îi cere să demisioneze, nici mai mult, nici mai puțin, pentru că nu și-a îndeplinit bine Planul Divin. Aceasta mi se pare o îndrăzneală supremă și un semn de ireverență. Dar câți răzvrătiți nu au existat, de-a lungul mileniilor de creștinism? La Virgil Ciucă, „Plouă cu vise / Seci și deșarte”. Dar, mai presus de toate aceste deșertăciuni, „Plouă-n rafale / Valuri de ură/ Vine potopul / Prezis de scriptură” (Plouă). O oarecare încrâncenare
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
îl așteaptă-n cer. acolo, printre flamele din nori, vor scoate ALMANAH cu scriitori. glumele lor se vor topi în ploi, sau in zapezi, și-or ninge peste noi. dar noi mai stăm pe-a timpului lacuna să ne mai răzvrătim SUB CLAR DE LUNA, c-așa ne e dat nouă și ne doare: când un prunc nou se naște, un sfânt moare. de ce-a plecat FĂNUȘ...păi a plecat că ÎNGERUL la ceruri l-A STRIGAT . l-a tămîiat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
îl așteaptă-n cer. acolo, printre flamele din nori, vor scoate ALMANAH cu scriitori. glumele lor se vor topi în ploi, sau in zapezi, și-or ninge peste noi. dar noi mai stăm pe-a timpului lacuna să ne mai răzvrătim SUB CLAR DE LUNA, c-așa ne e dat nouă și ne doare: când un prunc nou se naște, un sfânt moare. de ce-a plecat FĂNUȘ...păi a plecat că ÎNGERUL la ceruri l-A STRIGAT . l-a tămîiat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Autorul stabilește că Moise s-a născut în timpul domniei faraonului Seti I, în sec. XIV î.Hr., și că a fost nepotul celebrului Ramses II. Reconstituind tinerețea lui Moise, autorul zugrăvește societatea faraonică, cinismul, conflictele, corupția, împotriva cărora Moise se va răzvrăti. Nu lipsesc aventurile, emoția fără emfază și nici expunerile didactice. Gerald Messddié: Moise. Prințul fără coroană. Editura Allfa, București, 2004. Preț: 189 000 lei.
Agenda2004-13-04-timp () [Corola-journal/Journalistic/282244_a_283573]
-
darămite la mine acasă, la Timișoara! O duzină de joburi După ce s-a terminat războiul, Pavel Törek a realizat că dacă vrea libertate, ei bine, trebuie să și-o caute. Și a găsit-o! În munți. Nu ca refugiat sau răzvrătit împotriva regimului, ci ca iubitor de natură. S-a specializat în orientare turistică, devenind arbitru. A cutreierat munții de fiecare dată când a avut prilejul să fugă de la oraș. Proaspăt întors dintr-un serviciu militar lung și dificil, tânărul Pavel
Agenda2004-51-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283170_a_284499]
-
un robot, lucru aparent imposibil, pentru că ar fi însemnat ca robotul să fi încălcat una dintre cele trei Legi Fundamentale are Roboticii - să nu ucidă. Dacă acest lucru se va dovedi adevărat, omenirea este în pericol - roboții s-ar putea răzvrăti împotiva celor care i-au creat... Filmul a ajuns repede pe primul loc în topul încasărilor în S.U.A. , devansându-l pe „Omul păianjen 2“. La doar două zile după lansare încasările pentru vizionarea peliculei „Eu, Robotul“ au ajuns aproape la
Agenda2004-35-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282825_a_284154]
-
ar fi avut și ar fi fost chel sub șapca de piele, avea o pereche de mustăți foarte ascuțite și foarte lungi, iar pe numele său ardelean îl chema Ion Capătă. Neam de șerbi. De robi. Din cei ce se răzvrătiră din secol în secol cu Ion, Horia și Crișan sau Dosza sau toți ceilalți, cărora slujbașii maghiari cu pana de cocos le ziceu "valahi împuțiți". Acum, si bunii noștri udemeriști din parlament, din senat ori guvern, cînd mai îngroașă lucrurile
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
dătătoare de viață". Și, deodată, imediat după aceste priviri comparative, autorul inserează o romantică nuvelă "Friederich Staaps sau atentatorul de la Schönbrunn în contra lui Napoleon". Narațiunea, deloc lipsită de farmec, lungă de vreo 30 de pagini, evocă un tînăr pastor german răzvrătit împotriva ocupantului și devenirea să, înfruntarea cu Napoleon, condamnarea la moarte și, apoi, sinuciderea iubitei sale, Elvira, rămasă singură și fără speranță. Totul, desigur, în atmosferă exclamativa a romantismului. După care, își reia descrierile plate despre Praga, Moravia toată, în
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Scrisorilor lui Eminescu ne-au ocupat atenția seminare la rînd. Nu ne plăcea, firește, atîta "documentaristica", mai cu seamă date fiind foarte precarele interpretări critice îngăduite în prelungirea lor. Dar n-aveam ce face. Abia mai tîrziu, după ce m-am răzvrătit nu o dată contra metodei, ca tînăr asistent al profesorului devenit și decan, am înțeles două lucruri. Primul era că, decît interpretări îmbibate că un burete de ideologie marxista, documentaristica era infinit preferabila. Iar al doilea, ca, fără un dram de
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]
-
cu ciudatele-i versuri. Extraordinar. Spre exemplificare redau strofa a doua: ...Preoții mbrăcați în negru, ca și cioclii,/ De trei ani, / Încruntați privesc mulțimea albă, adunată-n stradă, / Preoții-mbrăcați în negrul păsărilor mari de pradă / Tremură când văd mulțimea răzvrătită de trei ani!... Pentru a nu se ploconi mereu la editori, la 20 martie 1908, Minulescu înființează Revista celorlalți. A dorit să-și publice toate poeziile, începând cu Romanțe pentru mai târziu. Anul 1910 reprezintă momentul de răscruce al vieții
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]