8 matches
-
dezavantajat de inexperiența poeziei românești în mânuirea unui limbaj metaforic pe măsura gândirii speculative. Efectul superior al poeziei vine nu din strălucirea concretului imagistic, cât din dramatismul discursului, rod al unei interiorități dilematice, tentată să complice, și al unui spirit rațiocinant. Între patosul romantic al meditației sau al elegiei și permanențele vieții morale notate cu sobrietate clasică în fabule, epistolele și satirele lui A. reunesc gustul reflecției și verva ironică în monologul-autoportret al unui voltairian. Poetul este aici un lucid fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
publicații, reușind să ocupe rapid un loc în prim-plan. Ea s-a situat printre protagoniștii cercetării, deci ai unui mixtum compositum de «știință» și «critică», năzuind să producă un compromis acceptabil între structura simbolică ireductibilă a literarității și exigențele rațiocinante ale travaliului interpretativ. Voia să îmbine capacitatea de diagnostic și forța expresiei cu informația la zi și regulile obiectivității. Era o scientizantă [...] cu gustul poeziei și simțul relativului, o inductivă cu mari apetențe teoretice. PAUL CORNEA Vocația cercetătorului și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
pare contradictorie, ea corespunde realității. Într-adevăr, inteligența artistică se împacă perfect cu sugerarea stărilor subliminare ale conștiinței, explorate de Poe și de lirica modernă". Cu o remarcabilă larghețe, Șerban Cioculescu punctează metamorfoza poeziei care, dintr-un discours al conștiinței rațiocinante, exploatînd poncifurile sentimentului, trece într-o viziune a registrului sufletesc în ansamblu, compus însă din "motive fragmentare și discontinue": "impresii, sentimente, stări de vis, stări subconștiente și iraționale". Neîndoios, rațiunea rămîne un pilon al acestui ansamblu al psihicului omenesc, fără
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
Stănescu, Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Ion Gheorghe, Marin Sorescu ș.a., autorul Prognozei meteorologice a propus o conștiință estetică ce depășea legatul interbelicului , cu o iradiere încă foarte puternică, în sensul unei degajări a discursului liric de aparatul cosmic vizionar sau rațiocinant ermetic ce-l susținea. Formula pe care o prezenta, vădind o aspirație spre repunerea în drepturi a unei ordini a lumii imediate și a situării ființei într-o atare lume în care aparențele insignifiante sînt chemate să provoace, nu fără
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
celor rele, cei de sus sancționează excesul cutezanței intelectuale, iar eroul e împiedicat de nefireasca sa surescitare să păstreze măsura (p. 130). Cu o acuitate unică a puterilor raționale, cu dorința de a afla adevărul până la capăt, spiritul detectiv și rațiocinant oedipian folosește întrebările, puse martorilor la crimă și la abandonarea sa în pruncie, ca instrumentele care-l vor duce spre adevărul cel de nesuportat (p. 144). Într-un flux și reflux de speranțe și deznădejdi, el trece prin stări extreme
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Benjamin Constant, adică a unei literaturi cu solidă osatură raționalistă, pe măsura raționalismului lui Anton Holban. Chinurile în care se contemplă Naratorul au poate și ceva din mazochismul kierkegaardian; dar printr-o cumplită dezordine a sensibilității triumfă estetic un spirit rațiocinant. De unde, reducția epică la două personaje esențiale - celelalte, adiacente, nu deranjează unitatea duală. În simplitatea lui complicată, durerosul monolog din O moarte care nu dovedește nimic stă în cumpănă cu dialogul suferitor din Jocurile Daniei, prin telefon. Tenebre nuanțat detectabile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cum spuneam și mai sus, Kant a gândit-o după sugestia aristotelică a cercetării "locurilor" comune (topoi) unor fapte logice. Dialectica transcendentală corespunde întrucâtva topicii aristotelice, pentru că ea, asemenea acesteia din urmă, cercetează locurile în care rațiunea ajunge să funcționeze rațiocinant. Dialectica în genere, folosită ca instrument (organon), adică în sens constitutiv, produce aparență. Întregul spațiu al metafizicii este ocupat de producții dialectice, adică de o cunoaștere aparentă. Kant încearcă să transforme în așa fel dialectica ce a produs, până la el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea ar fi dată și ar fi dat și obiectul ei ca atare (ea însăși realizată, și nu doar ca un simplu concept, care poate rămâne fără un obiect potrivit), atunci conceptul acesta este unul sofistic, iar manipularea lui rațională (rațiocinantă, de fapt) creează alte sofisme, adică o cunoaștere aparentă. Pe de o parte, în fiecare din aceste instanțe ale teoriei lui Kant despre fenomen și aparență își anunță prezența și anumite sensuri non-judicative, semnalate mai sus. Pe de altă parte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]