554 matches
-
Sorinache - “să te apuci tu, care aveai câțiva anișori în 1989 să emiți judecați de valoare” .... Efectele comunismului încă se văd și ne afectează și pe cei care nu am fost maturi în acea perioadă. “Să emiți judecați” înseamnă să raționezi, să cântărești argumentele etc, ori dacă nu o faci înseamnă să înghiți o gălușca deja pregătită de alții, să-ți înfrânezi intelectul, bunul simț. Cât timp trăiești aici, suporți lumea de pe stradă, plătești impozitele, ba chiar au murit oameni în
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
a ales unica lor rațiune comună, scepticismul. Un scepticism încărcat de utopie (Eminescu) și un scepticism încoronat de amarul exilului (Caragiale). Plus liantul arghezian" etc. încă puțin și ajungeam la "Cioran, omul deplin al culturii române". Acest tip de a raționa cu marile vîrfuri ale literaturii este iarăși unul riscant. Este maniera de a percepe didactic cititorul și autodidactic propria condiție de critic. Lucrul cu marile nume este întotdeauna suspect - prea generalizant. Și dăunător - surpriza culegerii de eseuri Scriitorincul a venit
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
a redat mai mult prin muzicala ritmicitate a versului său, d-l Maniu vrea să redea prin jocul imaginilor și al culorilor". După apariția sintezelor Rimbaud: le Drame spirituel de Daniel-Rops și Rimbaud de Etiemble și J. Gaulclère, Izabela Sadoveanu raționează: "De la Premièrs vers, trecând prin Illuminations și Une Saison en enfer, avem de a face cu un singur poem, în trei părți, s-ar putea spune trei studii ale unuia și același pelerinaj, depinzând unele de altele ca în Divina
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
bisericilor, nouă tuturor, și trebuie să le cerem iertare celor morți că nu am fost în stare să facem ce trebuia (...) Cred că nu am lucrat indeajuns noi, bisericile, ca să schimbăm ceva în modul nostru de a gândi, de a raționa. Nu am făcut mare lucru să schimbăm ceva nu am protestat când am întâlnit și minciuna, incompetența, corupția, care, iată, pot fi criminale. Nimic nu se întâmplă din voința lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat, s-a întâmplat din vinovăția
Ce n-a făcut Patriarhul Daniel, a făcut Arhiepiscopul Romano-Catolic, Ioan Robu. El a mers și a îngenuncheat la Clubul Colectiv și s-a rugat pentru victime [Corola-blog/BlogPost/94297_a_95589]
-
nivelul grafomanilor complet insignifianți. Numărul celor care au crezut, în secolul XX, că pot accede la celebritate prin intermediul scrisului s-a multiplicat exponențial față de epocile precedente. Transformarea scrisului în "meserie" sporește uriaș numărul veleitarilor. Trebuie să spunem că aceștia nu raționează chiar atît de absurd pe cît s-ar părea: în secolul XX, sistemul de cîștigare a notorietății literare a purtat pe culmile gloriei efemere mii de mediocrități. Prin cinematograf, prin spectacole TV, dar mai ales printr-o înflorire industrială a
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
nu dispunea. Totuși, va mărturisi peste ani, a intuit de la bun început că nonsensul, absurdul îl atrăgeau îndeosebi, bucurându-se nespus când îi reușea o scenă nebunească, departe de șablonul logicii mediocre, foarte potrivită, însă, cu propriul mod de a raționa și a simți. în acest fel, au luat naștere povestirile fantastice, placate în genere pe cazuri psihologice: Dansatorul avocatului Kraykowski, Memoriile lui Stefan Czarniecki, Crimă cu premeditare și Virginitate, pe care ezită să le arate cuiva, fiindcă a fi scriitor
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
atât de important pentru Soare, încât acesta din urmă să se învârtă în jurul lui! Nu viața noastră este scopul, ea este doar o cauză, dar și un efect. Ea este o frântură de informație, precum este punctul care nu poate raționa că există și nici faptul că acesta ar avea vreo menire în Multivers (cu infinitatea lui de dimensiuni cu tot). Lucrurile trebuiesc luate așa cum sunt, fără să ne gândim prea mult la menirea lor. Poate că altcineva/altceva a făcut
TRĂIM ÎNTR-UN UNIVERS CU MAI MULTE DIMENSIUNI? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380707_a_382036]
-
la originea expresiei comportamentului social se află ecuația unei ierarhii stricte, în care primează poziția superiorului față de inferior, după caz, a adultului față de copil, a bărbatului față de femeie, a șefului față de subordonat, a împăratului față de cetățean. În asemenea situație, am raționat eu, bazîndu-mă pe considerentele logice exprimate mai sus, femeia ar fi trebuit să dea semne de retragere, cedînd bărbatului locul" (p. 32). Combinația de tradițional și înaltă tehnologie care caracterizează viața japonezilor în epoca postindustrială reușește să îi producă revelații
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
miilor de teze (din care sînt citate "perle" de tot hazul), a reieșit că nivelul e parter. Parterater. Și nu din vina copiilor. Ei sînt "dresați" mai cu seamă să memoreze, iar diferențele de performanță vin din eficacitatea dresajului. "A raționa, a avea păreri personale devine adesea o erezie. De pretutindeni, din școala, din familie, din ăsocietatea civilă copiii sînt asaltați de imperative, ascultă!, stai!, fă!, spune! etc. Rigiditatea extremă a mediului social, vizibilă de la relația dintre individ și funcționarul public
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
furorile făcute, prin 1991 - 1992, la Washington, de tinerii politicieni maghiari care nu depășeau treizeci-treizeci și cinci de ani. Impactul prezenței lor a fost nu doar extraordinar, ci și instantaneu. Dar mă ăndoiesc că la București se gaseste cineva să raționeze an acești termeni. Pentru că nimeni nu ăntelege că ăntr-o astfel de confruntare imaginea e totul. Nici nu vreau să mă gândesc cu ce fel de imagine ne vom alege de pe urma activității unor înși eventual țări an dosare, dar moi că
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
în toamnă, nu cu trei zile înainte de Paște, "unde sunt piețele de sacrificiu"? Câți sunt conștienți că votul dat, la stânga sau la dreapta, poate modifica însăși direcția în care se mișcă țara? Prea puțini, firește. Am pierdut capacitatea de a raționa de la mână pân-la gură. Dezastrele ecologice se succed în ritm apocaliptic, dar nici unul din locuitorii "pieței de sacrificiu" nu-și pune problema originii lor. "Fatalitate!" E tot ce poți citi pe chipurile lor prostesc-resemnate. Nimeni nu face legătura între nenorocirile
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
ei și se contopește cu ea. Omul devine un fir de iarbă, un bob de sare cu nimic diferit de toate celelalte, pierzîndu-și particularitățile care-l singularizează. Ceea ce face ca indivizii, luați fiecare în parte, să înceteze de a mai raționa prin forțe proprii, acceptînd de-a gata tot ce li se prezintă ca fiind în interesul categoriei generale din care fac parte. În felul acesta, ei se transformă adesea în simpli papagali sau roboți, incapabili să accepte alteritatea, repetînd la
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
o glorie falsă. Răstignit pur și simplu pe glorie. * Are o inteligență pe care o percepi la nivelul simțurilor, ca un gust plăcut, ca un parfum. * Aidoma peștilor, temele mari le înghit deseori pe cele mici. * Pascal avea dreptate. Dragostea raționează prin dragoste, ura prin ură - iată în ce constă forța lor de temut. * Ambiguitatea bolii. Decuplarea de lume a bolnavului e, concomitent, înfrîngere și biruință. * Ochi în care se adună tăcerea pe care gura n-are puterea de-a o
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
altul... Fericirea aceasta se vede pe chip prin zâmbet, chiar. Niciun copil nu va zâmbi unei mame ce nu zâmbește, ori când râsul copilul deja își face simțită prezența.. nimic mai mirific! Altruistul mereu este „securizat” de fericirea personală și raționează că dacă nu va fi să-i survină cealaltă jumătate (’justificată’ de/prin existența altora în viața noastră) de fericire, efortul de a se fi implicat în procurarea ei, i-a sporit și întărit jumătatea lui de care este singur
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
obligație de serviciu Teoria reactanței urmărește să explice - de o manieră mai complexă - fenomenul de „psihologie inversă”. Două elemente conduc la un astfel de fenomen: (1) pe de o parte, copilul percepe faptul că nu mai este liber în a raționa ori a se comporta în modul în care consideră că trebuie să o facă; și (2) eliminarea acestei libertăți este nelegitimă și nejustificată. Pentru a nu declanșa fenomenul de reactanță, copilul nu trebuie obligat să facă anumite lucruri, iar în
Părinți de succes: Nu cereți copilului să învețe ca să devină un adult de succes (I) by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79834_a_81159]
-
recomandarea?ť. Pot să formulez și o ipoteză mai avantajoasă pentru P.; și-a spus: Ťnu destul mă murdăresc eu, ce să se mai murdărească și el ?ť. Asta era în stilul lui și, de altfel, am avut indicații că raționa așa în legătură cu mine într-o împrejurare la care voi ajunge în aceste pagini." (pag. 22) Cum, necum, cererea era făcută. (Să notăm că întâmplarea se petrece în 1973, în preajma plecării lui Matei Călinescu din țară, ceea ce poate constitui o premisă
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]
-
sehn: Nicht ihre Euphratthrone, Die flammende Schrift an der Wand... Nur giesse, Myrmidone, Deinen Wein in den Sand!9 Cuvinte, sonorități superbe, dar goale ca „Götterkohorte” îți dau ca cu ciomagul în cap, încât începi doar după câtva timp să raționezi iarăși. Tu scrii că programele de concert din București sunt deplorabile. Din ceea ce deduc din programe publicate în presă, îți dau perfectă dreptate. (Nu de mult, însă, s’a cântat un concert de Bartok; păcat că nu l-am putut
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
secundă pînă cînd animalele se treziră față în față. De această dată, încremeniră amîndouă: și Lupino, surprins să se trezească dintr-o dată în fața mamei, și căprioara, înghețată de spaimă. Emoțiile de peste zi o copleșiseră, iar acum stătea paralizată, incapabilă să raționeze. Starea de perplexitate s-ar fi prelungit, poate, dacă în poveste n-ar fi fost implicat și puiul de căprioară. Fericită că-și întîlnește mama, mogîldeața s-a ridicat nesigură și i s-a alăturat, strigînd satisfăcută. În clipa imediat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
rog, cum este chestia cu acel i, irațional, radical din minus unu și din alte minusuri ale existenței? De ce, te întreb, oricare gest uman ar avea o explicație absolut rațională și la îndemâna deștepților ca tine? Dacă omul a ajuns să raționeze, după ce s-a târât prin toate încrengăturile și clasele de viețuitoare, orice mișcare, orice pas al său nu pot fi decât expresia unei atitudini raționate și raționabile? Ceea ce îl aseamănă cu piatra, apa, metalele, iarba și norii a fost în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
eternitate. Suprem omagiu adus de om propriei nimicnicii: „Deoarece nimic nu ține prea mult, ei, bine! îmi voi da viața (cui? - nota dactilografei) pentru ca măcar ceva să țină o eternitate: neființa mea traversând această clipă!” Presupun că așa s-ar raționa atunci, dacă acceptăm că pe marginea prăpastiei (prăpastia ... înaltului!) se mai pot face raționamente ... Fiindcă, se pare, un coeficient de iraționalitate dilată sacrificiul de bunăvoie. Mă întreb iar: de bună voie, ori este destinul, imperativul fatal izvorând din conștiința finitudinii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o vorbă bună așezată pe locul ei... Gândul omului e-o sită pentru vorbe; se cade ca „sita” să fie cât mai deasă, altfel... vorbește gura fără tine! În deosebire de celelalte ființe, gândirea - facultatea de a cugeta, de a raționa, de a înțelege este un dar făcut omului ( nu se știe precis de către cine...) din naștere. Această „componentă” conduce pe om („homo sapiens”...) spre înfăptuirea de fapte bune. Partea proastă e că nu întotdeauna. De aceea, poate, oamenii se împart
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
la intrarea în birou îi sare în ochi "Scopul omului e știința", se întoarce spre maestru și se hotărește să-l întrebe: Și scopul științei? Să catalogheze Universul! Pentru ce? Pentru ca să-l înapoieze lui Dumnezeu în ordine, cu un inventar raționat cu existentul.... Lui Dumnezeu... lui Dumnezeu... murmură Carrascal. Lui Dumnezeu, da, lui Dumnezeu! repetă don Fulgencio cu un surâs enigmatic. Dar cum se face că acum crezi în Dumnezeu? întreabă alarmat celălalt. În timp ce El crede în mine... și ridicând episcopal
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și fenomenul mise en abîme, ingineria textuală se face la vedere. Convenția romanescă devine explicită, iar latura "tehnică" a romanului, o miză în sine. Aflată la Sinaia, în căutarea celui care îi trimisese misterioasele sale pagini de jurnal parizian, Anne raționează ca un naratolog la situațiile din romanul în care tocmai se află: "Am primit pe internet povestea cuiva, din spusele sale, un profesor român ce rămăsese în capitala Franței și își consuma acolo o singurătate complicată. Atrasă de personaj, l-
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
să-mi chem/ Imaginile care-n mine dorm,/ De care uneori mă tem." Alex Ștefănescu observa cu justețe în Istoria literaturii române contemporane (1941-2000) că în lirica lui Emil Brumaru celebrarea copilăriei este făcută oarecum din exterior, de cineva care raționează ca un matur. Scrie Alex Ștefănescu: "Copilul din poezia lui Emil Brumaru știe - și se bucură - că este copil". Și continuă criticul, "... se remarcă în gesticulația celui ce se copilărește o știință a plăcerii specifică adultului". Excelentă observație, riguros confirmată
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
oprire, prelung, asemeni lupului singuratic la lună. Își simțea capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit Îi picura În auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul dintre ungherele Îndepărtate ale camerei, descoperi o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]