53 matches
-
Mișcarea, care a cunoscut o rapidă audiție și dezvoltare în Statele Unite și Europa, comunică cu o serie întreagă de tendințe europene mai vechi, al căror punct de convergență este persiflarea unui sistem de prejudecăți generate de filosofia pragmatică și exclusivist raționalistă. Artiștii care au inaugurat la New York happening-ul au avut strânse legături cu Pop art și cu hiperrealismul. Vizând să abolească granița dintre public și artist, într-o participare vag controlată, prin impunerea unei atmosfere particulare, prin sugerarea unei idei
Happening () [Corola-website/Science/314469_a_315798]
-
a luminii taborice isca contradicții, metoda practicată de isihaști provocând critici ironice. Campania împotriva isihaștilor era condusă de Varlaam, un călugăr venit din Calabria; acest spirit neliniștit venise la Constantinopol pentru a se măsura cu luminații științei bizantine, logica sa raționalistă impregnată de Aristotel nu găsise nici un ecou în rândul populației bizantine. Ardoarea polemică a calabrezului era îndreptată contra misticismului călugărilor athoniți, care-i apărea ca rezultatul celei mai grosolane superstiții. Dar el va avea de-a face cu un mare
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
sugereze, nu să descrie. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. Deși simbolismul francez a durat foarte puțin, el a fertilizat poezia modernă, negând gândirea științifică, raționalista. Pe drumul deschis de simbolism au pășit ulterior Arthur Rimbaud cu experieța clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor și una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Dintre
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
ales prin "Istoria ieroglifică", roman cu cheie în care se îmbină satira savantă cu utilizarea umoristică a erudiției. Autor al unor scrieri filozofice de factură precumpănitor scolastică ("Icoana de nezugrăvit a științei sacrosancte"); ulterior, o gândire mai accentuat umanistă și raționalistă, influențată de stoicism și neoaristotelism. Antioh Cantemir (1708-1744), scriitor iluminist și diplomat rus. Este fiul lui Dimitrie Cantemir și unul dintre inițiatorii clasicismului in literatura rusă. El a reușit sa produca satire ("Minții mele sau celor ce iubesc știința"), tratate
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
Multe din idei vor intra în exegeza argheziană ulterioară. C. însuși a continuat să urmărească, cât timp a avut dreptul să publice, fenomenul arghezian, scriind despre toate cărțile poetului. I s-a reproșat nota accentuat didactică și schema prea rigid raționalistă a viziunii critice. Reproș în bună parte îndreptățit, dar trebuie admis că pentru a înfrânge inerțiile, îngustimile și intoleranțele criticii tradiționaliste (în speță pe N. Iorga, și prin el un public larg, format la școala Coșbuc și Vlahuță), criticul a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
grupal. În societatea tradițională românească s-a dezvoltat o instituție a cooperării, promovând spiritul de întrajutorare prin asociații ca obștea țărănească, claca, ortăcia, vecinătatea sau ceata (Neculau, 1989). Tradiția practicilor asociative sau a „gândirii grupale” s-a dezvoltat în Europa raționalistă și s-a emancipat în epoca luminilor. Apariția statelor naționale a stimulat acest tip de entitate socială și culturală, inducând popoarelor sentimentul de apartenență la o arie spirituală circumscrisă prin artă, religie, filosofie sau cutume. Cercetările lui W. Wundt asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
rezervă terminologică, observația mea e alta: eu nu cred că generația ’70, literar vorbind, așa cum o delimitezi tu, face legătura cu interbelicul spiritualist, național și naționalist. Mă gândesc că există o „falangă” - cu ghilimele de rigoare - cât se poate de raționalistă Între acești scriitori, de la Gabriela Adameșteanu la Radu Mareș, la echinoxiștii Dinu Flămând și toți ceilalți. Cred că legătura cu interbelicul spiritualist se face Într-adevăr În anii ’70, dar prin așa-numiții protocroniști, care nu sunt neapărat - ba chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în genere obiectivă.” 5 Și alți comentatori sunt de acord cu observația că despre fizica propriu-zisă Kant a spus puțin 6. În mod firesc, o asemenea concluzie va fi împărtășită de acei autori care îi atribuie lui Kant o înțelegere „raționalistă” a științei newtoniene, punctul de vedere că principiile acesteia ar putea fi derivate drept consecințe din principii ale intelectului pur7. Bunăoară, Hans Reichenbach, un filosof empirist cu o bună pregătire în științele fizice, caracterizează filosofia cunoașterii și a științei a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sa și organele sale esecutive sunt bărbații științelor, adevărații luminători ai poporului, apostolii esmiși în lume"85, amestecă două logici imaginare distincte. Una religioasă, care încadrează dinamica anticipării într-un scenariu mesianic, al "alesului" care anunță o nouă ordine. Cealaltă raționalistă, care determină aceeași temă a anticipării prin progresul cunoașterii. E un suport democratizant care sub aparența unei figuri a unicului, a "alesului", ascunde o reprezentare a rațiunii triumfătoare, bazată pe o logică a progresului inevitabil. Sigur că această basculare era
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
științific și tehnologic. E însă important de subliniat în ce măsură chiar și în această versiune schematică și clișeizată, Iosif Vulcan așază apostolatul pe un suport progresist. Fie prin asocieri naive, glisând liber de la opoziția mistică între viață și moarte, la aceea raționalistă între lumina cunoașterii și întunericul ignoranței, sau mizând direct pe ambivalența "luminii" ("Lumina este principiul vieții. Astfeliu aceia carii doresc reînvierea unui popor trebuie să se îngrijească a sparge mai întâi întunerecul care-l ține înfășurat sub vălul său mortuariu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin a se reîntoarce la Dumnezeu. În perspectiva unei morale raționaliste, vinovăția devine un act care contravine legilor umane și de care persoana trebuie să răspundă. În această situație, omul este singur. Vinovăția Îl Închide, situându-l, prin abaterea de la normele și legile sociale, În afara societății. El trebuie să plătească pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Roumanie nouvelle”, „Le Moment”, „Contimporanul”, „Viața literară” ș.a. Se afirma că unul dintre fruntașii tinerei generații, alături de Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu. Împreună cu Petru Comarnescu și Constantin Noica, editează, în 1929-1930, „Acțiune și reacțiune”, publicație de orientare democratică și raționalista, cu accente polemice îndreptate împotriva exagerărilor ultranaționaliste și ortodoxiste manifestate în mișcarea gândirista. În 1931 îi apare românul Cavalerii verticali, scris împreună cu Alexandru Bilciurescu. În același an își deschide un birou de avocatură și întemeiază, alături de câțiva colegi de generație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
scădea și sistemul se va dezintegra. Pentru economia clasică, sistemul economic era unul autonom, ale cărui elemente tindeau spre un punct de echilibru determinabil. Faptele economice erau considerate realități obiective, în cel mai bun stil newtonian. Analiza economică era una raționalistă, ce acredita existența unor legi economice obiective, în a căror descoperire ar consta însăși esența demersului economic. Fenomenele și procesele economice erau abordate static, fără să fie văzute și în dinamică și cu eludarea influențelor externe. Privit astfel, echilibrul economic
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
criticate abordările pozitiviste. Orice abordare care punea la îndoială asumpțiile raționaliste a faptelor neschimbătoare se considera că se subsumează categoriei constructiviste întrucât mulți constructiviști au criticat abordările raționaliste. Prezentăm în continuare câteva diferențe de abordare dintre abordările constructiviste și cele raționaliste în ceea ce privește unele teme centrale ale relațiilor internaționale. 1.3.1. Ființa socială Teoriile raționaliste din relațiile internaționale sunt subscrise unei ontologii individualiste, unitatea de bază pentru analiză este individualul (înțeles ca stat, dar și ca individ uman). Teoria neorealistă, spre
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
deciziile pe care le luau indivizii. Similar cu procesul de diferențiere funcțională care are loc la nivel societal, la nivel individual sistemul valoric se fragmentează și religia își pierde rolul dominant, fiecare sferă a vieții producându-și propria logică și raționaliste. Multe studii au demonstrat că impactul valorilor religioase asupra altor domenii valorice a scăzut odată cu modernizarea și secularizarea (Halman, Petterson, Verweij, 1999; Halman, Petterson, 1996; Scheepers, Te Grothenhuis, van der Silk, 2002). Studiile menționate demonstrează scăderea la nivel individual a
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
și unele principii fundamentale ale Constituției României, precum egalitatea În drepturi a tuturor cetățenilor români, indiferent de etnie. Motivația acestei atitudini era, probabil, amintirea recentă a frustrării pe care specialiștii români o păstrau din timpul regimului dualist. Mai mult, retorica raționalistă moderată a eugeniștilor rezona cu sensibilitățile naționaliste ale clasei de mijloc a profesioniștilor În mai mare măsură decât discursurile bombastice și pline de pasiune despre dreptul istoric și despre suferința și nedreptățile trecutului, care dominau mesajele altor grupări naționaliste, precum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
urmare, timpul muncii a dobândit o tot mai mare valoare, presând În mod irezistibil asupra timpului sărbătorii. În al doilea rând, reducerea numărului de zile de sărbătoare În Transilvania se explică, cel puțin pentru secolul al XVIII-lea, prin politica „raționalistă” dusă de statul absolutist și, apoi, de cel iluminist, În vederea unei exploatări mai eficiente a resurselor societății. Lanțul cauzal care a determinat acest fenomen Începe, probabil, cu nevoia statelor europene moderne de a finanța armatele costisitoare ale secolelor XVI-XVIII, alcătuite
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
obligație" printre savanții epocii, ca mărturie a unei minți nepervertite de irațional, de instinct, de mit. În ce măsură fuga de mit a fost un mit la rândul ei, poate chiar mai pregnant, rămâne de discutat într-o secțiune ulterioară. Etapa aceasta raționalistă începută în secolele XVI-XVII a fost însă o necesitate: "revoluția științifică a trebuit atunci să se substituie domniei absolute a teologiei ce corespundea totalității cunoașterii. Viziune de ansamblu asupra Universului, teologia ținea loc de fizică și, totodată, de morală, de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dogma și gândirea închistată au constituit piedici majore în dezvoltarea unor sisteme gnostice bazate pe precepte raționale. Dacă putem ierta comportamentul aberant și inuman, crimele și tortura practicate de Biserică în Evul Mediu împotriva celor care propuneau idei gnostice și raționaliste diferite de acel „crede și nu cerceta” propovăduit de ei, în schimb ar fi o mare eroare să uităm vreodată acele fapte abominabile, practicate cu devotament „creștinesc” în numele „dreptei credințe”. Și ca să vedem cât de dreaptă ar fi această credință
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
Unele chestiuni de măiestrie artistică, de stil, de formă și compoziție fac, de asemenea, obiectul preocupărilor sale. Încercările de critică aplicată (despre Mihail Cuciuran sau Dimitrie Dăscălescu) sunt cu totul modeste. În ceea ce privește limba, prisma lui e una istorică, opusă celei raționaliste, a cărturarilor ardeleni. În disputa filologică la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
trandafirii a aspectelor negative din artă, a unor activități artistice ce nu servesc, ci dimpotrivă, dăunează. Avem o critică în general bună. Dar putea face și mai mult în acest domeniu. Întemeiată în principiile marxist leniniste și pe tradițiile luminoase, raționaliste ale unor mari precursori, critica noastră literară are un rol important în perfecționarea activității cultural-artistice educative. În spiritul concepției revoluționare a partidului nostru, conform căreia critica literară are un rol important în perfecționarea activității de creație, în promovarea omului nou
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
psihologic, medical, social, cultural-moral și spiritual. O definiție unanim acceptată și definitivă a omului este imposibil de dat. Fr. Nietzsche spunea că „omul este animalul care nu poate fi definit niciodată”. M. Ralea deosebește trei grupe de definiții ale omului: raționaliste, sociale și practice. Definițiile raționaliste accentuează latura inteligenței umane, ca fiind unica sa caracteristică (Aristotel, I. Kant, B. Pascal, E. Herder, L. Klages). Definițiile sociale pun accentul pe caracterul comunitar al existenței umane (L. von Wiess, E. Spranger). Definițiile pragmatice
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
lumea, dacă în organizarea și conducerea ei ajung să se afirme absurdul, ilogicul, disprețul față de om. Doar două exemple, pentru a ilustra distincția: Utopia a lui Thomas Morus și Fermă animalelor a lui George Orwell. Există și utopii de factură "raționalista", precum cele din falanga ideologică a lui Saint-Simon, pentru care era pozitivista nu este altceva decât un previzibil final fericit al civilizației industriale. Capitolul următor este dedicat analizei Utopiei lui Thomas Morus și Noii Atlantide a lui Francis Bacon, două
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
să acrediteze acest lucru într-una dintre secțiunile Eonului dogmatic, discutând modalitățile metafizice de raportare la transcendent ce au funcționat ca supoziții pentru diferite sisteme de gândire metafizică de-a lungul timpului. În acest sens, distinge cinci modalități 126: • Metafizica raționalistă europeană, prin Eleați, Aristotel, Spinoza sau Leibniz, s-a construit pe supoziția că transcendentul e raționalizabil și formulabil. • Kant, analizând pretențiile metafizicii raționaliste, va argumenta că încercarea rațiunii de a trece dincolo de limitele experienței, pentru a cuprinde transcendentul, duce la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să creadă. Chiar atunci cînd se solicită "sacrificiul intelectului" și "pacea minții", impunîndu-se o dogmă ce nu poate fi decît un obiect al credinței, religiile respective nu încetează să întrețină raporturi intime cu "intelectualismul rațional" și chiar o anumită "apologetică raționalistă". Weber abordează religiile ca "sisteme de gîndire" puse în operă prin intermediul experienței, într-o manieră mai mult sau mai puțin conștientă. "Experiența religioasă în sine spune el este evident irațională, dar aceasă iraționalitate nu o împiedică să aibă cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]