313 matches
-
a fost. Așadar, ca să ne lămurim definitiv, să fi avut o viață extraordinară? Să fi fost o ființă cu capul în nori și picioarele pe pământ, o magiciană care să combine credința în basmele copilăriei cu fermitatea convingerilor practicate de raționaliștii de tip cartezian? Să-și fi îngăduit să viseze dincolo de condiția ei socială și să fi fost zdrobită de indiferența vieții? Să fi iubit un bărbat cum altul nu-i? Să fi fost rănită de acesta? Puțin probabil. Derulându-i
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici by https://republica.ro/femeia-din-fata-blocului-pornim-in-viata-idealisti-si-sfarsim-cinici [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
și Hussey declară măreț că această operă poate încă să se numească „Magna Charta a umanismului creștin[3]. De asemenea, Bruni în cartea sa „Studii și Litere” folosește omilia către tineri a Sfântului Vasile ca un manual impecabil împotriva părerii raționaliștilor contemporani, care aveau îndoială față de studierea clasicilor în școli. De fapt, E. Silvios în „Educarea tinerilor” (1445) face referire la Sfântul Vasile ca la o autoritate pentru modul studiilor clasice. Dar prin lucrările Părinților din secolul al IV - lea s-
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Invatatura_sfantului_vasile_cel_mare_despre_educatia_tinerilor_si_pastoratia_crestinilor.html [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
în vremi trecute ei singuri au purtat greutatea instituțiilor: dacă partea clerică s-a bucurat de prerogative, ea a și împlinit o sarcină de cultură, pe care, în împrejurările date ale evului mediu, nu le putea îndeplini o clasă de raționaliști. Evreii singuri, cu totul deosebiți și având tendențe deosebite de popor, nu compensează întru nimic munca poporului care-i susține. Evreul nu cere, ca clasa de mijloc din secolul al XVII-lea, libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/interviu-cu-mihai-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
1) - „CUNOAȘTEREA” 60X80 CM Autor: Constantin Popa Publicat în: Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Ce este realitatea? Pe ce baze îmi construiesc cunoașterea? Pe simțuri, urmându-i pe empiriști, sau pe rațiune, urmându-i pe raționaliști? În timp ce majoritatea filosofilor presocratici erau preocupați de întrebarea: „din ce este construită lumea?”, aducând diferite răspunsuri, precum Apa - Thales, Aerul - Anaximene, etc., Parmenides făcea pentru prima dată distincția dintre cunoașterea dobândită prin simțuri, pe care o considera obscură, și cunoașterea
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_1_constantin_popa_1339404393.html [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
Empirismul respinge ipoteza raționalistă, conform căreia oamenii au idei cu care s-au născut, considerând că la naștere omul este o „foaie albă" (tabula rasa), întreaga cunoaștere venind în urma experienței. Francis Bacon îi compară pe empiriști cu furnicile, iar pe raționaliști cu păianjenii, vrând să sugereze că primii își extrag ideile din experiență, din lumea exterioară, în timp ce ultimii își țes pânza ideatică a priori, din propria lor gândire, din propria lor substanță. Presupunând că în urma unui accident rămân fără cele cinci
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_1_constantin_popa_1339404393.html [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
există. Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: "murim și totuși încă suntem în viață" reflectă pe deplin istoria bisericii, cel puțin până în prezent. Cum se poate explica acest lucru? Poate prin pur noroc și conjunctură sau împrejurare istorică, cum ar spune un raționalist. Pentru noi credincioșii, răspunsul se află în cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, care sună astfel: "nici măcar porțile iadului nu vor birui". Fie ce-o fi, noi nu putem face altceva decât să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru că am putut apăra
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Vorbirea_despre_biserica_intre_curs_si_discurs_stelian_gombos_1327501884.html [Corola-blog/BlogPost/360608_a_361937]
-
a auzului după ce văzul, gustul, mirosul, curarizarea își părăsesc, primele, ființa gazdă). Finalitatea acestui joc cu tema morții după care se lasă condus poetul nu este aceea de a epata un cititor emo, nici de a trezi suavitatea filosofică a raționaliștilor pozitiviști; intenția autorului este, dimpotrivă, aceea de a se salva pe sine, cu sinceritate, din mrejele unei obsesii care îl învăluie cu tandrețe, alegerea între a fi efemer sau a nu fi viu: „ne-am șters frunțile/ am mers mai
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 by http://confluente.ro/Un_imaginar_artistic_original_semnat_de_ion_caragea.html [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
cunoașterii, care este deopotrivă larg diseminată în forma sa, dar nu este limitată în interpretare. Postmodernismul care și-a dezvoltat rapid un vocabular cu o retorică anti-iluministă, a argumentat că raționalitatea nu a fost niciodată atât de sigură pe cât susțineau raționaliștii și că însăși cunoașterea era legată de loc, timp, poziție socială sau alți factori cu ajutorul cărora un individ își construiește punctele de vedere necesare cunoașterii. Sectorul de proză din prezenta antologie se înscrie în sfera trăirilor autorilor în tangență cu
PROFILURI LITERARE ÎNTR-O POSIBILĂ ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1456980889.html [Corola-blog/BlogPost/363632_a_364961]
-
CONSTANTIN POPA - METAFIZICA (1) - „CUNOAȘTEREA” 60X80 CM, de Constantin Popa, publicat în Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012. Ce este realitatea? Pe ce baze îmi construiesc cunoașterea? Pe simțuri, urmându-i pe empiriști, sau pe rațiune, urmându-i pe raționaliști? În timp ce majoritatea filosofilor presocratici erau preocupați de întrebarea: „din ce este construită lumea?”, aducând diferite răspunsuri, precum Apă - Thales, Aerul - Anaximene, etc., Parmenides făcea pentru prima dată distincția dintre cunoașterea dobândită prin simțuri, pe care o consideră obscură, și cunoașterea
CONSTANTIN POPA by http://confluente.ro/articole/constantin_popa/canal [Corola-blog/BlogPost/355053_a_356382]
-
obiectiv afirmă că ideile există în ele însele, noi doar putând să le descoperim prin rațiune, ... Citește mai mult Ce este realitatea? Pe ce baze îmi construiesc cunoașterea? Pe simțuri, urmându-i pe empiriști, sau pe rațiune, urmându-i pe raționaliști? În timp ce majoritatea filosofilor presocratici erau preocupați de întrebarea: „din ce este construită lumea?”, aducând diferite răspunsuri, precum Apă - Thales, Aerul - Anaximene, etc., Parmenides făcea pentru prima dată distincția dintre cunoașterea dobândită prin simțuri, pe care o consideră obscură, și cunoașterea
CONSTANTIN POPA by http://confluente.ro/articole/constantin_popa/canal [Corola-blog/BlogPost/355053_a_356382]
-
, latinizat: Benedictus de Spinoza (n. 24 noiembrie 1632, Amsterdam - d. 21 februarie 1677, Haga) a fost un renumit filosof evreu olandez de origine sefardă cu strămoși de proveniență portugheză ("d'Espinosa"). Spinoza a fost un raționalist și unul din reprezentanții panteismului în timpurile moderne. Gândirea lui a fost influențată de scrierile lui Thomas Hobbes și René Descartes, însă - spre deosebire de concepția dualistă a acestuia din urmă - Spinoza a avut o reprezentare monistă a lumii, întreaga existență reducându
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
care] coincid cu instincte fundamentale ale omenirii, [ei] sunt, în general, misterioși.” În aceeași notă, Sadoveanu creează, de asemenea, înțelepți populari, ale căror opinii cu privire la viata sunt de o natură umanistă naturii, și de multe ori descris în contrast cu principiile raționalismului raționalist ale culturii occidentale. Comentând pe baza acestui aspect, prietenul lui Sadoveanu, George Topîrceanu, credea că opera lui Sadoveanu a depășit noțiunile mai intelectuale [și] mai mult artificiale ale „tipologiilor”, și că "el creează [...] oameni.” Subiectul principal al operei sale ulterioare
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cunoașterii, care este deopotrivă larg diseminată în forma sa, dar nu este limitată în interpretare. Postmodernismul care și-a dezvoltat rapid un vocabular cu o retorică anti-iluministă, a argumentat ca raționalitatea nu a fost niciodată atât de sigură pe cât susțineau raționaliștii și că însăși cunoașterea era legată de loc, timp, poziție socială sau alți factori cu ajutorul cărora un individ își construiește punctele de vedere necesare cunoașterii. Pentru a te salva din acest construct al cunoașterii a devenit necesară critica ei, și
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care în ""Însemnare a călătoriei mele"", surprinde contrastele dintre civilizația țărilor vizitate și realitățile triste din patria sa. În Țara Românească și în Moldova Chesarie Râmniceanul și Leon Gheuca răspândiseră idei iluministe datorate lecturilor din raționaliștii francezi și, în special, din "Enciclopedia" lui Denis Diderot.
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
fost dat, eronat și peiorativ, apelativul de Anabaptism de către polemiștii Catolici și Protestanți. Cercetarea modernă a reușit o diferențiere a taberelor care compuneau împreună Reforma radicală. George H. Williams împarte radicalii în trei mari grupări distincte: Spiritualiști, Anabaptiști (re-botezători) și Raționaliști evanghelici. Spiritualiștii au fost împărțiți la rândul lor în raționali (Sebastian Franck), evanghelici (Caspar Schwenckfeld) și revoluționari (Thomas Münzer, liderul războiului țărănimii din 1524-1525, Andreas Carlstadt). Și între Anabaptiști se disting trei grupări distincte: Evanghelicii (cei mai proeminenți lideri ai
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
au fost Conrad Grebel, Balthasar Hubmaier, Michael Sattler, Menno Simons, Pilgram Marbeck), Contemplativii (Hans Denck, Ludwig Hatzer, Adam Pastor) și Revoluționarii, faimoși pentru regatul apocaliptic de la Münster (liderii lor erau Melchior Hofmann, Jan de Mathijs și Jan Bockhold de Leyden). Raționaliștii evanghelici erau numiți și unitarieni, fiindcă respingeau doctrina Trinității. După mijlocul secolului XVI mulți unitarieni au adoptat teologia sociniană. Cei mai cunoscuți lideri ai lor erau Laelius și Faustus Socinus și Michael Servetus. Două mari puncte comune îi apropiau pe
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
La început Reformatorii au înclinat spre adoptarea poziției Anabaptiste cu privire la botez și suficiența Scripturilor, dar și-au schimbat poziția din teama de a nu pierde sprijinul populației și al autorităților seculare, fiind acuzați de aceștia de oprire la jumătatea drumului. Raționaliștii evanghelici respingeau doctrina Trinității și sacramentele. Erau umaniști creștini și tindeau să respingă orice ținea de credință și nu putea fi confirmat de rațiune. Promovau libertatea religioasă, și acolo unde au putut exercita influență asupra autorităților, au făcut-o, obținând
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
era caracterizarea de către Strauss a elementelor miraculoase din evanghelii drept „mitice”. Cartea lui Strauss a încheiat o perioadă în care cercetătorii s-au luptat cu natura miraculoasă a Noului Testament în conformitate cu vederile raționale ale Epocii Luminilor. Un grup consta din „raționaliști”, care găseau explicații logice și raționale pentru evenimentele aparent miraculoase; celălalt grup, „supranaturaliștii”, apărau acuratețea istorică a povestirilor biblice și a elementului de intervenție divină directă. Strauss a destrămat caracterul istoric al „întâmplărilor” și le citește doar la nivel mitic
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Tolstoi scrie o mulțime de broșuri în care își expune noile idei asupra religiei, bisericii, artei, școlii, educației, vieții, muncii, progresului, patriotismului, guvernului, militarismului, chestiunii agrare etc., scrieri care constituie ceea ce s-a numit "„tolstoism”". Inițial, Tolstoi a fost un raționalist. Tendințele raționaliste l-au ajutat ca scriitor, să prezinte critic aspectele negative ale vieții ruse. Totodată trebuie amintită și permanenta sa adeziune la ideile lui J. J. Rousseau. Convingerile filantropice ale scriitorului au început să iasă la iveală în jurul vârstei
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
superbe metafore, o pendulă ale cărei bătăi măsoară implacabil trecerea timpului și un șirag destrămat de mărgele divers colorate, semnificând zilele unei vieți. Dar oare amuleta din titlu nu este cât se poate de bine pusă în pagină spre disperarea raționaliștilor care cred că acest barbarism aparține numai unei lumi în care lipsa de cultură produce doar superstiții? Bine, bine, dar am aflat, bine argumentat științific despre vibrația cuvântului rostit cel care are o forță de necontestat. Atunci de ce să considerăm
Editura Destine Literare by Mihai Batog Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/85_a_448]
-
unor propoziții pe care nu le înțelegem. A crede înseamnă id quod mente firmiter tenemus (ceea ce mintea consimte cu putere). Trebuie să înțelegem ceea ce credem și, în consecință, credința vine din rațiune. Poziția lui Abélard este deci aceea a unui raționalist incurabil, ceea ce poate explica, cel puțin parțial, poziția sa mereu duală în majoritatea problemelor de care s-a ocupat. Prima sa convingere, totuși, este aceea că Logica constituie instrumentul indispensabil al Teologiei. Acest lucru trebuie însă înțeles numai ținând cont
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
cazul celor sociale, o terminologie incomprehensibilă. Deși mulți oameni se interesează de probleme științifice și rezultate ale cercetării științifice scrise în limbaj accesibil tuturora, cercetarea științifică în sine este considerată ca greu de pătruns. Criticii îi consideră pe savanții ori raționaliștii care dezvoltă modele complicate fără legătură cu experiența (empirie), ori drept credincioși bigoți în știință dominați de scepticism, ori drept birocrați ai unui aparat științific uriaș, sau drept servitori ai statului sau ai firmelor. O altă formă a criticii științei
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
al treilea Mare Dezbatere", de către cei care resping descrierea disputa paradigmelor că o mare dezbatere. Această dezbatere se referă la teoria cunoașterii știențifice ca bază de burse de a relațiilor internaționale și este, de asemenea, descris ca o dezbatere între "raționaliști" și "reflectiviști". Această dezbatere se referă la epistemologia baza de burse de relații internaționale și este, de asemenea, descris ca o dezbatere între "raționaliști" și "reflectiviști". dezbaterea a fost începută de către Robert Keohane în dezbaterile Asociația Studilor Internaționale în 1988
Marile Dezbateri () [Corola-website/Science/329349_a_330678]
-
bază de burse de a relațiilor internaționale și este, de asemenea, descris ca o dezbatere între "raționaliști" și "reflectiviști". Această dezbatere se referă la epistemologia baza de burse de relații internaționale și este, de asemenea, descris ca o dezbatere între "raționaliști" și "reflectiviști". dezbaterea a fost începută de către Robert Keohane în dezbaterile Asociația Studilor Internaționale în 1988 și poate fi considerată o dezbatere epistemologica, despre cum putem ști "lucruri" decât una ontologica, care este o dezbatere cu privire la ceea ce putem pretinde să
Marile Dezbateri () [Corola-website/Science/329349_a_330678]
-
ci în trup. Intelectul nu este de altă natură decât trupul, așa cum s-a considerat, pe linie platonico-aristotelică. Trupul și sufletul sunt perfect compatibile; marea dihotomie, care în Occident va da naștere imenselor dispute nominaliste și apoi, în modernitate, curentelor raționalist și empirist, nu este valabilă pentru Palamas. Ceea ce nu înseamnă deloc că sufletul este material. El este necorporal, fără a fi însă detașat de simțămintele trupești. În acest sens, în vederea contactului cu Dumnezeu, inteligența omului trebuie să coboare în trup
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]