64 matches
-
apărut, pe coridor, de o bună bucată de vreme, un automat de distribuit cafea. Bagi o fisă și-ți iei cafeaua, veți spune. Ei bine, nu! Lîngă aparatul cu pricina, lucios, cu un design hipersofisticat, zace, neclintit, un scaun scorojit, rablagit, design stalinist. Iar pe scaun zace, neclintită, o femeie. Halat gri, batic gri, aer posac și sceptic al plebei proletare. Ce face femeia în gri, ore și ore, lîngă aparatul la care, se pare, nu se prea înghesuie lumea? Am
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
componentelor sau a performanțelor particulare) mașina e supusă unei evaluări în care se manifestă anumite preferințe lexicale expresive. Opoziția mașină (foarte) bună / (foarte) proastă se exprimă azi, în registrul stilistic pomenit, ca opoziție între mașina adevărată, bengoasă, supărată și cea rablagită (rablă, jaf). Enumerarea e desigur parțială - dar cred că respectă tendințele statistice ale uzului. Inovațiile mai interesante mi se par cele din din sfera aprecierii pozitive. Evident, adevărat nu e prin nimic specific aplicării la mașini: în limbajul tineresc contemporan
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
defileze, într-o zi memorabilă, prin fața locului de întâlniri și de convorbiri cetățenești numit de toți (cu majusculă). Cum se ajungea aici? Pe calea ferată, dacă veneai de la Ploiești. Sau cu mașina de călători a lui nea Toma, un Renault rablagit, despre care am mai scris, - dacă aveai cinstea să vii tocmai din capitala țării, București. Că veni vorba... Nea Toma era tatăl viitorului medic renumit Constantin Georgescu, căruia noi, mai mici, îi ziceam Costică, nu fără respect, el fiind cel
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
brutal, dom'le de frica!" Și, ca să fiu și mai explicit, adaug, profesoral - "brutalitatea este consecința fricii, să știi dumneata!" Instructorul, care e de fapt un băiat f. deștept, - deși neînvățat -, se lasă pe spate pe scaunul lui de Dacie rablagita și începe să rîdă cu hohote. Mă uit la el, mirat, să nu fi înebunit pe caniculă aia și circulația aia infernale. Dar el nu numai că nu a înebunit, dar mă întreabă calm, după ce a încetat să rîdă, "de unde
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
Ba pe mă-ta!"... Pe măsură ce trăgeau de funie, ea se-nco-lăcea pe asfalt, între copii, iar găleata urca-ncetișor, clătinîndu-se în marea deschidere interioară a blocului, unde lumina nu ajungea până jos niciodată. În gang, pe lângă scuter, era mereu parcată o Dacie rablagită, cu geamurile așa de murdare, că nu puteai privi în ea. Mircea se înălța ca-n vis. Ținîndu-se bine de funie, privea zăpăcit în jur. Trecuse ușor de pilonii uriași pe care stătea proptit, ca un rinocer, blocul. Copiii erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dea răgazul să vorbesc, reluă: -Nu-i nevoie, îți cunosc casa. Fii gata, ha! Se ridică. Eu m-am întors, am intrat în cameră și cu mare greutate am târât cufărul macabru până la prag. Mă aștepta un car mortuar vechi și rablagit, cu două mârțoage negre și slăbănoage. Bătrânul era cocoțat pe capră, cu un bici lung în mână. Nici nu se uită la mine. Penibil de greu, am urcat cufărul în drișcă. Era acolo un amplasament special pentru sicrie; m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
te duc, ha! E foarte aproape. Puse vasul pe pulpana hainei mele și se ridică. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Am luat obiectul și am urmat silueta aplecată a bătrânului. La cotul drumului staționa un car funebru rablagit, cu doi cai negri costelivi. Cu o agilitate deosebită, bătrânul se cățără pe capră. Am urcat și eu în drișcă și m-am întins pe locul în care se amplasează sicriul, cu capul sprijinit pe pervaz, în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pusese la fiert pe aragaz chiar sub ochii lui. — Spune-mi cu ce ai venit, se interesează domnul Președinte cu aceeași suspiciune, în timp ce ochii săi rămîn fixați asupra capotei deschise a mașinii de sub care ies la iveală mațele unui motor rablagit, vă așteptam pe toți trei împreună, zice, parcă așa fusese înțelegerea, sau s-a schimbat ceva? — Nu s-a schimbat nimic, zice Sena izbutind cu greu să-și mute gîndul de la silueta doamnei Mina îmbrăcată în capotul de casă, am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sătul pînă peste cap. De pe o străduță ca asta l-au umflat cînd l-au închis, reia Roja. L-au încolțit și de la un capăt și de la celălalt, punînd pe el farurile ca pe un iepure. Mașinile erau două Rolls-uri rablagite luate cu japca de comuniști din garajul Palatului, care abia mai pufăiau, lăsîndu-ți impresia că dintr-o clipă în alta o să cadă grămadă într-un morman de fiare vechi. Supape, arbori, bujii, vibrochene, își etalează taximetristul cunoștințele de mecanică, forjate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-l ia în graba în care o tulise pe scări în jos numai să scape de gura ei, cum se mai schimbă, mai des decît vremea, i se pare, nu știi niciodată ce au în cap cu adevărat. Un autobuz rablagit îi face semn cu farurile să urce pe bordură, nu-și dăduse seama că aștepta pe carosabil, oprește brusc făcînd un zgomot infernal, pîrîind din toate încheieturile, dîndu-i impresia c-o să cadă grămadă. Fluierături, bubuituri, te-au lăsat balamalele nenicule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
niște coridoare galbene ca și linoleumul, care păreau fără sfârșit, mult prea nervoasă ca să mă opresc și să întreb pe cineva unde este ieșirea, ca într-un final să ies printr-un noroc chior direct în parcare. Dubița mea roșie rablagită, un Ford Escort care sper că a prins și vremuri mai bune, pentru binele ei, era pe jumătate ascunsă după mașinile poliției. Părea cam stânjenită; nu era obișnuită cu asemenea companie. Nu am pornit motorul imediat. Am stat în dubiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ale mașinilor, de corturi, de petrecerile lângă focuri de tabără, pe plajă. V-ați trezit vreodată, fără s-o recunoașteți, Încurcat cu cel mai bun prieten? Sau Într-un pat de campanie, cu doi oameni În loc de unul, În timp ce pe casetofonul rablagit cânta Bach, orchestrând fuga? E un fel de stare de fugă, oricum, sexul timpuriu. Înainte să se stabilească rutina sau dragostea. Atunci când bâjbâiala e În mare măsură anonimă. Sex ca-n groapa cu nisip. Începe În adolescență și durează până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înșirau ca într-o lecție de anatomie. Picioarele, aveam impresia, îmi erau ridicol de strâmbe. Pielea, galben-verzuie, deja ofilită. Nici o femeie nu avea să facă, împreună cu mine, ceea ce făceau cele din fotografiile colorate. La treisprezece ani găsisem în vechea și rablagita bibliotecă a părinților mei o carte de educație sexuală, cu coperți mizerabile de carton verzuliu, scrisă de o RDG-istă, probabil domnișoară bătrână, pentru că tonul, în trei sferturi din carte, era liric și dulceag, ca de duet de operetă. Accentul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pipi de pisică, ha, ha, ha... Și o zbughi ca din pușcă, Bobby era gata să se ia după el, dar Îi stătea În drum fiul electricianului mestecînd chewing-gum, plescăind din buze și legănîndu-și un picior În ritmul muzicuței lui rablagite. Bobby hotărî Încă o dată să cheltuiască cu Sonia banii din pușculița lui Julius, se Întoarse și intră tot pe unde ieșise, gîndindu-se că pe băiatul electricianului Îl bătea cînd voia și unde voia. „Și pe ăștia“, Își spuse, trecând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Foxtrot, aici e ZVictor doi BR, terminat. — Foxtrot... pârâie stația. — Suntem pe drum spre Ravelston Dykes. D.S. Robertson și Lennox, terminat. — Înțeles BR. Terminat. Tragem pe aleea din fața unei case mari. E un Escort vechi parcat pe stradă. Pare cam rablagit pentru Ravvy Dykes. O vacă bătrână co privire pierdută ne deschide ușa. Simt umpic de duhoare cum vine dinspre ea. Bătrânețea te face să puți, barosan sau șmecheraș, nu contează. Mă apucă dârdâiala În hol, nu-i prea cald aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și proastă. Dă Înapoi, scofâlcindu-se ca o cutie de carton tare Într-un foc dintr-o pubelă, micșorându-se Înainte de a exploda În flăcări. În curând o să ne ofere și compensații finaciare pentru că ne-a supărat. Pedalează Înapoi, bulangioaică rablagită. Îmi place să mă-nnebunesc. — Dacă aș putea să continui cu sugestia mea, spune Ray pe un ton practic. Cred că ar trebui să mai facem Încă o dată inventarul. Să le punem pe hârtie, să fim siguri că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-i cunoaștem, dar nu ne amintim cum Îi cheamă. Ofițeri veterani de poliție. Eu Însumi și Gus Îi privim cu dispreț. N-o s-avanseze prea repede-n carierele lor din organizația forțelor de ordine. Când ne alegem mâncarea, un puțoi rablagit și tupeist se uită la uniforme și spune: — Oricum nosă fie nicio spargere paici. Brutăria și magazinele de pește și cartofi prăjiți s cele mai sigure locuri din Edinburgh! Polițiștii se Înroșesc ca dracu la față. În Împrejurări din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
puțoi de la masa alăturată că vorbește despre fotbal, zice ceva degenu că Stronach a jucat bine, da că nomai duce toate cele nouăjde minute. Mă gândesc la chestia asta destul de evidentă, când cu coada ochiului văd un puțoi bătrân complet rablagit, Îmbrăcat cu țoale ponosite, dar curate, pălăvrăgind cu niște studenți. Puțoii cei tineri Îi sorb cu lăcomie cuvintele, făcându-i pe plac bătrânei nulități de rahat. — Ăsta nu-i individul ăla boem, Arthur Cormack, știi tu, tipul ăla care recită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În solda nemților, dar mă obsedează... Să se lepede așa de tot ce contează... Burne a plecat Într-o manieră tăcut-dramatică, după o săptămână. Și-a vândut tot avutul și a venit să-și ia rămas-bun pe o bicicletă veche, rablagită, cu care intenționa să parcurgă tot drumul până acasă, În Pennsylvania. — Pierre Călugărul venind să-și ia adio de la cardinalul Richelieu, a propus Alec, tolănit În fotoliul de la fereastră, când Burne și Amory și-au strâns mâinile. Dar Amory n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adevărată. Și pe pereți, tapet cu flori de crin. Cred că ia droguri tipul ăsta, miroase a decadență pe-aici. O fi murit? Să mă aplec să văd. Mă simt cam balonat. Bine făcut individul, credeam că drogații sunt mai rablagiți. Ia să-l pun eu pe pat. Hoooo-pa! Se deschide ușa. Scîrț! Cred că e Contesa. Și eu cu ăsta în brațe - o să zică că l-am omorât. - Bună ziua, domnule Popa - ăsta sunt eu. Cea mai cristalină voce din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
acesta să fie și cazul meu, să-mi fac griji degeaba, dar nu pot să-mi găsesc liniștea până nu aflu dacă teama mea este întemeiată sau nu. Când, în sfârșit, domnul Letsenyane Badule plecă cu Mercedes-ul lui destul de rablagit, Mma Ramotswe se uită la Mma Makutsi și-i zâmbi. Foarte simplu, zise ea. Cred că ăsta-i un caz foarte simplu, Mma Makutsi, și că o să-l rezolvi singură fără nici un fel de problemă. Mma Makutsi se întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vroiau o delicatesă, pungi cu viermi de mopani gustoși. Nu vedea de ce n-ar parca o mașină acolo; era un loc bun pentru întâlniri amoroase sau pentru cineva care așteaptă ca o rudă de la țară să coboare dintr-un autobuz rablagit ce se apropie gonind haotic dinspre Francistown Road. Unchiul era până peste poate de încântat, așa că-și aprinse o țigară. — Am văzut așa ceva în multe filme, spuse el. N-am crezut, însă, că o să stau și eu la pândă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe marginea scaunului. S-a auzit cum broșa, micul obiect din argint se lovește de lemnul lucios, cu un zgomot scurt și plăcut,,... Ca să ajung la Liceul Economic, unde reușisem să intru printre primii, mă urcam zilnic Într-un autobuz rablagit. Cei 40 de kilometri erau străbătuți cam În două ore și jumătate, cu opriri bruște, hurducături și Înjurături repetate din partea șoferului. Cu cât se apropia mai mult de oraș, cu atât se aglomera mai mult și aerul devenea irespirabil. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vise pe care le avusese În adolescență: Întinderi nesfârșite de păduri Încărcate cu roșul petrașcian, albul grigorescian, cracliurile din portretele de copii ale lui Tonitza, verdele lui Iser, Întunericul păstos al lui Schwaitzer-Cumpăna... Vedea norul de praf stârnit de mașina rablagită și cerul albastru, nemișcat În imensa lui puritate. Luna plină se vede noaptea pe cer ca o tobă de tinichea galbenă și e cel mai adevărat tovarăș de liniște. Cu o simplă atingere poate incendia cerul și casele și vegetația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Iisuse, m-am îngrășat într-un asemenea hal încât mă apucă groaza de mine însumi și când sunt în cadă, și când stau pe closet. Zac pe tronul de forma unui jug ca o țeavă amărâtă, parcă aș fi ceainicul rablagit al unui bătrân vagabond bătut de soartă. Cum a fost posibil? Nu poate fi vorba doar de băutura și semipreparatele pe care le-am vârât în mine. Nu, probabil că așa mi-a fost mie sortit de multă vreme. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]