4,699 matches
-
Literatura > Naratiune > ADEVĂRUL NU-L POȚI ASCUNDE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului (din ciclul: Femeia - miracol de contradicții divine”) - Sapă, Ioane, acuși ne doboară căldura! Mai dă sticlă aia de rachiu și la mine! - Doar nu ne grăbește nimeni, camarade, de ce să ne omorâm? Vasile își scoase pălăria de pe cap și o trânti pe mormanul de pământ, negru și slinos, scos din groapă. Era o pălărie din paie de orez, veche
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
capului, mai avea câteva fire de păr roșcovan și dacă ar fi insistat, n-ar fi avut mult pană să devină un spân numai bun de speriat morții. Adică să-i întoarcă de la groapă! În mâna dreaptă ținea sticla de rachiu pe care tocmai o primise de la colegul lui. A scuturat-o de câteva ori, privind cu interes mărgelele care se ridicau deasupra. Duse la gură sticla și trase o dușcă, două, trei ... - Bun rachiu; prună curată, a-ntâia! - Păi, n-
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
În mâna dreaptă ținea sticla de rachiu pe care tocmai o primise de la colegul lui. A scuturat-o de câteva ori, privind cu interes mărgelele care se ridicau deasupra. Duse la gură sticla și trase o dușcă, două, trei ... - Bun rachiu; prună curată, a-ntâia! - Păi, n-are coana primăriță marfă bună? - Are, dacă ea n-o avea, atunci cine să mai aibă? E femeie de treabă. - Si cine zici că a putrezit aici, la fundul gropii? - Cum, măi, Ioane, n-
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
zici că a putrezit aici, la fundul gropii? - Cum, măi, Ioane, n-ai priceput că aici a fost îngropat fostul ei bărbat? - Tu știi că nu mă interesează morții, eu fac treaba și iau mălaiul; dar acum dacă zici că rachiul e de la primăriță, voiam să știu cui zic bogdaproste. Ion era un tip la vreo 52-54 de ani, brunet, cu un păr negru ca pana corbului, creț și bogat. Nasul, borcănat, devenise, după un sfert de rachie, mare cât o
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
robust, chiar grăsuț în comparație cu Vasile, care era un sfrijit de pistruiat cu buzele vineții. Deși era mai mare de ani decât Ion, Vasile arăta totuși mai tânăr, datorită tocmai construcției lui scheletice. Au ajuns cam la jumătatea adâncimii gropii și rachiul era aproape gata. Dacă nu terminau până la prânz, o încurcau, desigur; cu soarele în cap și cu cele 50 de grade din alcool se vor înmuia de tot. Pământul e greu și dezgroparea nu e o treabă de loc plăcută
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
ca regula latină să fie și ea în relație cu brazda la arat sau cu repetarea de multe ori până rămâne o dâră adâncă, un „șanț“ . De la arâg, arig, arrug - la rigola nu e departe: o simplă afereză cf. araki-raki „rachiu“. Tot în legătură cu „a săpa, a scobi“ și deci cu canalul era văzută fata la iranieni kanya sau femeia: kona la suedezi, coană al nostru, kuna „femeie“ în tupi guarani (America de Sud), kin în armeană, în udmurtă ken „noră“ etc., femeia fiind
CANAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1438755091.html [Corola-blog/BlogPost/369861_a_371190]
-
interes: Treaz eram, dar mai visam Că la noi, în cartier, Va fi raiul pe pământ... Cu grădini și palmieri - Fără soare, dar cu vânt”. Mai tot timpul își zicea Nenea Fane Tutungiu... Când nevasta îl certa: - „Mai lasă dracu' rachiu!” Dar cum omu' n-are vină Că-i sta cârciuma în drum... Mai trecea pe la vecină, Care-l stropea cu parfum. Iar la Dida când venea, Era purecat, săracul... - Iar mi te-ai pilit, belea? Unde-s banii? Luate-ar
PE O STRADĂ LUMINOASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1410068053.html [Corola-blog/BlogPost/362229_a_363558]
-
care lucra ca secund fratele lui, Mișu, părintele Dovlete Marin, un slujitor respectat de enoriași, îndeosebi de cele care-i fuseseră amante în tinerețe fiindcă, după cum mergea bârfa prin comună, îl cam iertase Dumnezeu de cele lumești și luase cale rachiului, Cobrescu Ilie - administratorul moșiei, care era bucuros că boierul a uitat de „catastifele blestemate” și nu-l mai sâcâie cu întrebări incomode, dar nu putea să nu profite de slăbiciunea stăpânului care se dădea în vânt după Didinica. Într-o
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
nu cunosc subtilitățile promovării cărților, cad în capcana lăudăroșeniei întinsă de criticul prieten cu autorul. Între literatura de centru și cea de provincie există acea legătură, datorită mentalității impuse de-alungul anilor, de subordonare. Însă eu rămân la concepția că un rachiu bun e totdeauna preferabil unui coniac prost. MDP: Vreau să citesc o carte bună de umor din peisajul literar românesc. Ce îmi recomandați? Al. Fl.Ț. Vă recomand cărțile lui Cornel Udrea și cartea „Fabule trăsnite” de Gavril Moisa. MDP
DIALOGURI PRIVILEGIATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_privilegiate_al_florin_tene_1327906821.html [Corola-blog/BlogPost/360563_a_361892]
-
1984, Prințul Tom (Gheorghe Tomozei, îngrijitorul Albumului memorial) scria despre „Bătrânul Nichita”, poezia „Ultimele știri”: „Îngerii scriu articole de legi/ ori cioplesc săgeți / și în pauza de prânz ling sare.// Ei patronează cu inclemență / uzinele de ace cu gămălie / fierb rachiu de crini în alambice / și se trezesc întrebând fără noimă:/ Oare ce-o mai fi făcând / Poetul Nichita Stănescu?” Chiar. De bună seamă și Nicolae Băciuț, tot de la această întrebare a plecat în conceperea acestei admirabile cărți în cinstea/memoria
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/_mi_e_dor_de_nichita_ca_de_limba_romana_nicolae_baciut_nichita_stanescu_cu_coltul_inimii_editura_nico_targu.html [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
bunică decât mamă, striga de zor la fiu-său: - Încetișor, Ioane, c-o să te calce bou' pi chicior! Lasă că nu-i grabă. Tată-tu o să mai rabde, că n-o fi prima dată. Are la el o sticlă di rachiu cu care o să-și ostoiască pofta de mâncare. - Văleu, mamă, ce moale-i glodu' pi uliță!. Mai bine era dacă legam boii la sanie ... Aș ajunge mai repede la stână, își dă cu părerea copilul cel răsărit, aproape un flăcău
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cum_a_murit_nica_ionascu_amintiri_mo_gheorghe_parlea_1334142241.html [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
în ale vieții ca să nu-nțeleagă că ceva nu-i la locul lui la stâna tatălui său. Sare din car și, suspicios, insistă să-și cheme cânii: - Chioru! Costachi! Aici, dulăilor! Titișor, vin-la tată-tău!...Ce-aveți, proștilor!? Ați băut rachiu' tatei?. Apropiindu-se, începe să înțeleagă că la stână s-a întâmplat ceva. Ceva rău, căci câinii păreau amețiți, iar tată-său întârzia să se-arate în ușa șopronului ... Începe să strige, mai întâi aproape în gând, apoi din toată
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cum_a_murit_nica_ionascu_amintiri_mo_gheorghe_parlea_1334142241.html [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
carnea la preț de speculă comuniștilor de rând. Adevărat că altul, probabil mai de soi, tot numit ori ales cu cântec, cum se zice în democrație, fără a fi taxat pentru „viciu de fraudă”, făcea bișniță cu blugi aduși pe rachiu adăpat și vândut în străinătate, în timp ce vasul-școală era ancorat în porturile europene... Da! De foi de salcâm sau de mătase de porumb fumam eu, dar nimeni n-a îndrăznit să zică ceva la adresa mea ori să mă pună la plată
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_viciile_vietii_mele_marian_malciu_1329676756.html [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
vreun profesor rămânea uimit de răspunsurile copilului Macovei. Mai toți știau că se trage dintr-o familie extrem de săracă, cu vreo șapte copii. Bruma de bani, pe care o mai scoteau pe ici pe colo, părinții o aruncau pe băutură, rachiu de drojdie, că era mai ieftin, mai mult și se îmbătau repede. Banii, în general, veneau din alocația copiilor, statul român, pe atunci, oferind o sumă destul de bună pentru sporirea natalității. Ba chiar și titlul de mamă eroină, pentru acelea
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Si_totusi_sangele_apa_nu_se_face.html [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
facă parte din acest peisaj, în niciun caz. Bărbații au intrat, printre ulucii de lemn, în curtea pustie. Ajunseră în fața casei. Doi bătrânei, un moșuleț și o babă, stăteau întinși pe prispă, amețiți de băutură. Duhneau a tutun și a rachiu ieftin. - Sărut mâna mamă! Sărut mâna tată! Bătrâneii abia au putut să deschidă ochii. - Ai greșit poarta, domnule dragă! Oricum, rachiul l-am gătit, nu am cu ce să vă servesc, răspunse bătrânul cu vocea hodorogită de mahorcă, ridicând pălăria
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Si_totusi_sangele_apa_nu_se_face.html [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
Doi bătrânei, un moșuleț și o babă, stăteau întinși pe prispă, amețiți de băutură. Duhneau a tutun și a rachiu ieftin. - Sărut mâna mamă! Sărut mâna tată! Bătrâneii abia au putut să deschidă ochii. - Ai greșit poarta, domnule dragă! Oricum, rachiul l-am gătit, nu am cu ce să vă servesc, răspunse bătrânul cu vocea hodorogită de mahorcă, ridicând pălăria găurită de molii de pe ochii încețosați. - Sunt eu, băiatul tău, am plecat de acasă acum 20 de ani. M-am însurat
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Si_totusi_sangele_apa_nu_se_face.html [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
uite soția, tata-socru ... - Să fiți sănătosi! Zici că ești băiatul meu? - Da, m-ai uitat? - Am uitat. Aveam mulți băieți, acum nu mai știu câți am. Dar, dacă zici că ești feciorul meu... dai și tu, lu' tat-tu, un rachiu? - Dau tată, uite aici banii, fă ce vrei cu ei... oricum, tot rachiu o să cumperi. Au plecat. Toți cu inima strânsă. Părinții biologici parcă s-au trezit de-a binelea. Le făceau cu mâna, abia ținându-se pe picioare. În
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Si_totusi_sangele_apa_nu_se_face.html [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
ai uitat? - Am uitat. Aveam mulți băieți, acum nu mai știu câți am. Dar, dacă zici că ești feciorul meu... dai și tu, lu' tat-tu, un rachiu? - Dau tată, uite aici banii, fă ce vrei cu ei... oricum, tot rachiu o să cumperi. Au plecat. Toți cu inima strânsă. Părinții biologici parcă s-au trezit de-a binelea. Le făceau cu mâna, abia ținându-se pe picioare. În mașină domnea o liniște asurzitoare. Macovei se uita în urmă, prin luneta mașinii
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Si_totusi_sangele_apa_nu_se_face.html [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
colțul buzelor. Pasajele cu scene de la priveghi sunt remarcabile prin umor. Nepotul răposatului, Iarel, observă însă un fapt ciudat: florile de pe pieptul lui Ion dispar strivite între dinți una câte una. Ai casei și ceilalți care spun povești și cinstesc rachiu la îndemnul bătrânului sunt stupefiați, dar păstrează tăcere în sat pentru a nu fi luați peste picior, convinși că sunt pradă unei iluzii. Vine ziua înmormântării, cu tot arsenalul de obiceiuri pentru mortul nelumit. Numai că la intrarea în curtea
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
de folclor de prin sate, în primul rând din locurile tale natale, dar și din orașe? Am foarte multe versuri culese de la moșii și strămoșii noștri, dar, sigur, în transcriere trebuie să poată fi exprimate în formă literară. Iată: „Un rachiu și c-o dulceațî/ Tare-i bun di dimineațî!”/ Sau: „Am crezut cî a me soacră/ Nu-i din cee poamă acrî!/ Socruțî, al tău băiat/ Îi cu mine însurat./ Lasă-l sî fie bărbat,/ Să-și poarte căciula-n
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1474712642.html [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
Drumul (partea întâia) Erau vreo zece umbre înghesuite una în alta în troșcoleta aceea, un fel de remorcă acoperită, cu două geamuri mici în spate, unde era și ușa, tractată de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1465905579.html [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
de dimineață. Cartierul de unde erau adunate vitele nu era prea departe de pășune. Stăpânii vacilor erau mulțumiți de cum le păzea Grapă vacile, și seara îl așteptau fiecare cu o mică atenție care consta din ceva plăcinte, câte un sfert de rachiu, unii care aveau serviciu îl atenționau cu ceva lei. Apariția lui Beldie ca ajutorul lui Grapă schimba problema. Grapă însă nu era un egoist și tot ce a strâns în acea zi de marți avea să împartă cu Beldie. Grapă
BELDIE FRATE DE CRUCE CU GRAPĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Beldie_frate_de_cruce_cu_grapa_mihai_leonte_1326820409.html [Corola-blog/BlogPost/361270_a_362599]
-
un om. Și, când mă gândesc, înfiorat de perspectivă, la așa ceva, îmi vin în minte doi veri de-ai mei, Bebe și Ginel, cei despre care se spunea că se născuseră cu țigara în gură și că fuseseră înțărcați cu rachiu. Nici măcar nu mă mira acest diagnostic deoarece întreaga lor viață demonstraseră cu multă convingere că așa era și, în afara scurtelor perioade când erau la pușcărie, cerșeau, furau, escrocau, ori parazitau vreun fraier. Aici mă înscrisesem și eu de câteva ori
DILEME PROVOCATE DE ABERAŢII ŞTIINŢIFICE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1454343752.html [Corola-blog/BlogPost/377486_a_378815]
-
le dă: ”Vă aranjarăț’, zâce, pe toată iarna! Pe toată iarna v-aranjarăț’!” Scaicani.! Ne ieși pe nas bufetu’ lu’ nașa Reta, că ăștia măturară tot dupe masă, de nu rămasă nici să tragi cu praștia, m-auz’! Și luni la rachiu n-avusărăm decât să punem la bătaie și restu’ de cârnați și de mață. Da’ și eu fusăi deștept. Păi!? Oltean prost și gâscă înecată ai văzut!? Lăsai la o parte rușine și făcui nuntă cu strigare. Cum începură țâganii să
BUFET SUEDEZ (SCHECI À LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1486973803.html [Corola-blog/BlogPost/383266_a_384595]
-
distructiv cred că nici nu se putea gasi pe atunci. Am ajuns acasă, mama stătea pe un scaun plângând iar pe fotoliu era Ștefan bărbatul cu care ea se recăsătorise. Gesticulând, strigând prin fumul de țigară și mirosul greu de rachiu se auzea vocea lui: ,, De nimic nu ești în stare femeie nenorocita ... ” Urma apoi un intreg șir de blesteme, înjurături adresate când mamei mele când mie, auzeam răcnetele lui iar în pauze oftatul mamei. Nu era corpolent că bărbat aș
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Amintiri_din_noaptea_vietii_eugen_oniscu_1349426651.html [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]