18 matches
-
și de alte personalități românești. A încetat din viață în 1995, la vârsta de 93 de ani, în mica sa locuință din Piața Mihail Kogălniceanu din București, lăsând neterminată o lucrare monografică dedicată lui "Mihai Konteschweller", un alt pionier al radiotehnicii.
Ion C. Florea () [Corola-website/Science/333926_a_335255]
-
(n. 26 august, 1873, d. 30 iunie, 1961) a fost un inventator american. Studiile le-a făcut la Universitatea Yale. Contribuțiile sale remarcabile privesc în special domeniul radiotehnicii și al electronicii. Este inventatorul triodei cu vid, pe care o denumește „audion” și o descrie în patentul obținut la 25 oct. 1906 că „un dispozitiv cu trei electrozi pentru amplificarea curențiilor electrici foarte slabi”. În 1907, brevetează un circuit
Lee De Forest () [Corola-website/Science/300064_a_301393]
-
de oscilator a triodei și realizează, în 1912, un circuit cu reacție cu trioda folosit că generator, ceea ce a reprezentat una dintre cele mai de seamă cuceriri în domeniul electronicii. Cele peste 300 de invenții în domeniile telegrafiei fără fir, radiotehnicii, contribuția să esențială la extinderea, generalizarea radiodifuziunii i-au făcut pe unii contemoprani să-i acorde titlul de „părinte al radioului”.
Lee De Forest () [Corola-website/Science/300064_a_301393]
-
numite fotoni. Completarea teoriei maxwelliene în conformitate cu principiile fizicii cuantice a dus la teoria cuantică relativistă a interacțiunii electromagnetice: electrodinamica cuantică. Undele electromagnetice au fost generate în laborator de Hertz, la câțiva ani după moartea lui Maxwell. Aplicațiile lor în electrotehnică, radiotehnică și tehnologia comunicațiilor fără fir în general au avut un impact decisiv asupra civilizației moderne. Interacțiunea electromagnetică este una din forțele fundamentale care acționează între constituenții elementari ai materiei. Faptul că are o rază mare de acțiune (spre deosebire de interacțiunile tare
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
de asemenea promotorul ciberneticii medicale, fiind unul dintre fondatorii în anul 1987 al Societății Române de Rețele Neuronale. A făcut studii în domeniul inteligenței artificiale (limbaje naturale). A avut cercetări și lucrări în domeniul antenelor, propagării undelor electromagnetice, măsurărilor în radiotehnica, cibernetică. Nicolau a conferențiat că visiting professor la universități din Franța, Marea Britanie, Mexic, Germania și fosta Uniune Sovietică. El a fost membru în Consiliul de conducere al Asociației Internaționale de Cibernetică, al Consiliului Consultant Internațional al Fondului de cercetări ale
Edmond Nicolau () [Corola-website/Science/306758_a_308087]
-
stație a îmbrățișat o serie de modernizări. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul a fost realizat în anul 1950 la Institutul de Cercetări Științifice în Radiotehnică din orașul Gorki (în prezent NNIIRT = Institutul de Cercetări Științifice în Radiotehnică din Nijnii Novgorod). Colectivul care a realizat radarul, condus de E. V. Buhvalov, a fost distins cu Premiul de Stat în anul 1952. După trecerea testelor în teren
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul a fost realizat în anul 1950 la Institutul de Cercetări Științifice în Radiotehnică din orașul Gorki (în prezent NNIIRT = Institutul de Cercetări Științifice în Radiotehnică din Nijnii Novgorod). Colectivul care a realizat radarul, condus de E. V. Buhvalov, a fost distins cu Premiul de Stat în anul 1952. După trecerea testelor în teren (în anii 1949, 1950) a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice și
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
fost publicate în reviste românești ca: Telecomunicații, Buletinul Institutului Politehnic din București, Memorii și Monografii ale Academiei Române. Continuând activitatea didactică, în anul 1948, este avansat conferențiar la Catedra de radiocomunicații și predă disciplinele linii și antene, aparate și instalații de radiotehnică și electricitate. În 1949, realizează prima legătură cu radiorelee din țară, între studiourile din București și stația de emisie Tâncăbești, utilizând o stație de emisie de concepție proprie. În anul 1951, construiește o instalație originală cu care efectuează emisiuni și
Gheorghe Cartianu-Popescu () [Corola-website/Science/300063_a_301392]
-
anul 1951, construiește o instalație originală cu care efectuează emisiuni și recepții pe unde ultrascurte cu modulație de frecvență, demonstrând superioritatea acestora față de modulația de amplitudine. În 1952 este numit șef al Catedrei de radiocomunicații, și predă cursul de bazele radiotehnicii. În anul 1963 este ales membru corespondent al Academiei. Lista lucrărilor științifice publicate de Gh. Cartianu, cuprinde 75 de titluri, dintre care în reviste de specialitate a publicat subiecte despre: stabilitatea sistemelor electrice lineare și nelineare, modulația de frecvență; sinteza
Gheorghe Cartianu-Popescu () [Corola-website/Science/300063_a_301392]
-
al Biroului Cadre la Flotila de Dunăre, secretar al Consiliului Militar în C.M.M., comandantul distrugătorului 2 din Divizionul 418 Distrugătoare al Brigăzii 214 Nave, șef de stat major al Bazei 42 Maritime, specialist Observare Transmisiuni și șef al Secției Observare Radiotehnica și Vizuală în C.M.M., comandantul Regimentului 110 Radiotehnic și Transmisiuni, comandantul Diviziei 42 Maritime, locțiitor al comandantului Marinei Militare pentru pregătirea de luptă și învățământ, locțiitor al comandantului Marinei Militare. În anul 1968 a fost numit în funcția de căpitan
Sebastian Ulmeanu () [Corola-website/Science/307459_a_308788]
-
prof. Petru Bogdan și construiește la Iași primul post de radioemisie din România. Devenind conferențiar, în 1929, i se încredințează Cursul de Fizică industrială. Predă și disciplina Fizică, până în 1939, când, la nou înființata Politehnică ieșeană, predă un curs de radiotehnică. Mai târziu se transferă la Timișoara unde își încheie activitatea. Perioada 1920-1940 este una de mare avânt pentru fizica universitară ieșeană. De la Paris se întorc tineri doctori: Theodor V. Ionescu (1920), Ștefan Procopiu (1925), Constantin Mihul (1926). Aceștia, împreună cu profesorul
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
Electromecanică” și se adoptă structura „pe profile”, și anume, profilul „Electric” și profilul „Energetic”. Profilul electric conținea specializările: "Electrotehnică" cu direcțiile de aprofundare - acționări electrice, aparate electrice, mașini electrice, utilizări ale energiei electrice; "Electronică și telecomunicații" cu direcții de aprofundare - radiotehnică, electronică aplicată, telefonie si telegrafie; "Automatizări și calculatoare" cu direcțiile de aprofundare - automatizări industriale, conducerea proceselor industriale cu calculator, construcția echipamentelor de calcul. Profilul energetic avea inițial o singură specializare „Energetică”, cu direcția de aprofundare „electroenergetică”, iar, din 1977, apare
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1018]
-
prezent în aplicațiile electricității încă din sec.XIX mai întâi prin telegrafie și telefonie, continuând cu tehnica undelor (radio) până la extraordinara diversificare din prezent. Încă din anul 1906 exista la facultatea de Științe a universității din Iași un laborator de Radiotehnică. În planurile de învățământ ale electrotehnicii ieșene au fost prezente permanent cursuri din acest domeniu: 1913 Telegrafie și telefonie-titular conf.dr. C. Bedreag; 1929 - Radiotehnică, 1943 Tehnica curenților slabi, titulari prof. M. Konteschweller, ulterior conf.dr. Al. Cișman; 1949 - Electronică, titular M.
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
Încă din anul 1906 exista la facultatea de Științe a universității din Iași un laborator de Radiotehnică. În planurile de învățământ ale electrotehnicii ieșene au fost prezente permanent cursuri din acest domeniu: 1913 Telegrafie și telefonie-titular conf.dr. C. Bedreag; 1929 - Radiotehnică, 1943 Tehnica curenților slabi, titulari prof. M. Konteschweller, ulterior conf.dr. Al. Cișman; 1949 - Electronică, titular M. Ițicovici. Disciplinele de curenți slabi au fost încadrate în portofoliul catedrei de Fizică și electronică, care făcea parte în anul 1968 din structura facultății
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
Din anul 1990 la facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației, catedra de Telecomunicații. Profesor universitar din anul 2000. Discipline: Componente și materiale electronice, Amplificatoare, Oscilatoare, Electronică aplicată în energetică, Componente și materiale electronice, Tehnologie electronică, Compatibilitate electromagnetică. Cercetare științifică: radiotehnică, compatibilitate electromagnetică, tehnologie electronică. Publicații: 7 cărți, peste 100 lucrări științifice, 2 brevete de invenții. CIOBANU Elena: absolventă a Institutului Politehnic din Iași, facultatea de Electrotehnică, secția Electromecanică, promoția 1969. Șef lucrări în catedra de Electronică. Din anul 1990 la
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
practică a unor concepte abstracte prezentate la cursurile de specialitate. Sper că fiecare cititor, indiferent de nivelul de pregătire, să găsească ceva util în această carte. Obiectivul principal este prezentarea într-o manieră ușor de înțeles a unor noțiuni de radiotehnică, puțin explicate în literatura de specialitate apărută în țară. Informațiile prezentate în carte au o conotație practică. Totul a fost trecut prin prisma experienței mele profesionale în domeniul proiectării de echipamente de radiocomunicații. Scrierea cărții mi-a luat circa 18
Radiotehnică Teoretică şi Practică by Florin Creţu () [Corola-publishinghouse/Science/91639_a_92971]
-
au ajutat și au știut cum să mă motiveze pentru a continua. Trebuie să admit ca am considerat inițial sugestiile de a scrie această carte ca nerealizabile, cunoscând bine care este efortul cerut... Martie 2013 Ing. Florin Crețu Carte de radiotehnica, 404 pagini, cu multe figuri, formule matematice, tabele.
Radiotehnică Teoretică şi Practică by Florin Creţu () [Corola-publishinghouse/Science/91639_a_92971]
-
și posibilitățile sale terapeutice. Primul aparat laser a fost construit abia în anii '60 de Th. Maiman, iar cercetătorii ruși N.G.Bașov și A.M.Prochorov, ca și americanul C.H.Townes au primit în 1964 premiul Nobel pentru descoperiri în domeniul radiotehnicii cuantice. Menționăm, că a treia națiune este România, care a realizat un dispozitiv, ce a produs unda laser, fiind reprezentată de colectivul cercetătorilor condus de Ion Agârbiceanu, încă din anul 1962, când realizează un efect laser în amestec de heliu
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]