7 matches
-
sa, procurat de la botoșeneanul Costache Vasiliu, poetul și-a însemnat, cu cerneală violetă, momentul fatal când și-a dat seama că o iubește puternic pe Veronica Micle. Ea îi dăruise flori, și poetul în cerul fericirii sale, o asemuia madonelor rafaelice.: “Ziua de 4/16 fevr. 1876 a fost cea mai fericită a vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în brațe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea mi-a dat flori albastre pe care le voi ține în
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/veronica-micle-ingerul-blond-al-lui-eminescu-ii-studiu-de-ion-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
plăcea să mai am paisprezece ani să mă dau cu sania prin nămeții iernilor petrecute, să fiu cast ca un sfânt bizantin ca budda sakia muni să privesc o feciară ca pe-o pictură de tintoretto angelică suavă plină de rafaelice grații să mă-ngeamăn în marmura ei sclipitoare prin luvru s-o plimb ca pe-o mireasă a soarelui-răsare și-apoi să mă-ntorc în nevăzut unde cresc metamorfice adâncuri pe crestele iluziilor ucise acolo mi-e umbra grea și lumina
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Imi_place_ion_ionescu_bucovu_1350885697.html [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
confesiune dictată de suferință. O stilistică proprie asigură însă unitatea întregului volum. La primul contact cu poezia lui Petică, frapează abundența unor formule și a unor sintagme repede transformate în locuri comune; poetul vorbește mereu de fecioare pale, fecioare blonde, rafaelice fecioare, pe care le asociază mereu cu trista voluptate, blîndele înduioșări, albe rugăciuni, seara parfumată, visuri înstelate etc. etc. Poncifele numeroase pot irita, dar, treptat, poetul își impune jocul, cititorul acceptă convenția: poezia propusă de el nu are nimic comun
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
sens ... Și de ce crezi tu că sunt frumoasă? În primul rând pentru că te iubește dumnealui! Adică suntem șmecheri noi, nu? Și pentru ce mai sunt ...? Pentru că ai ochii negri, strălucitori și mari! Mm! Și mai pentru ce? Pentru că ai proporții rafaelice!, spuse băiatul o replică dintr-un roman de dragoste citit recent. Asta ce mai Înseamnă? E de rău sau de bine? Cred că Începi să-ți bați joc de mine! Nu! Rafael a fost un mare arhitect și pictor de pe la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
așeză pe scaunul vechi. El Întoarse capul, Îi mulțumi și abia atunci observă ce „profesoară” minunată era. Avea părul roșcat-auriu foarte intens, cobora În bucle foarte mari până mai jos de umeri, arăta proaspăt coafat, strălucea și Încadra o față rafaelică, ochii mari și genele lungi și rimelate, sprincenele frumos arcuite. Poate cel mai mult l a impresionat și l-a uimit gura delicată, buzele mici și mai groase, Înnobilate cu un ruj sidefat și conturate cu creion dermatograf maro, mereu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a căror manichiură era impecabilă. Prin decolteul generos, dar nu exagerat, ochii băiatului zăreau și erau atrași de porțiunile mirifice a celor doi sâni a căror mărime băiatul o putea intui cu ușurință, ajutat fiind de cele două proieminențe curbate rafaelic și care aveau tendința de a străpunge bluzița fermecată. Contabila purta o fustă mulată perfect pe corpul ei de manechin care nu respecta greutatea. Fusta era Înaltă În talie și foarte scurtă, cât urca spre mijlocul ei de viespe, tot
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pustiitoare, lăsând să se Întrevadă, sub linia pură, degradatul. Revelația acestui fapt o are Dmitri Karamazov În acea bivalență ce include atât „idealul Madonei”, cât și „idealul Sodomei”. Încarnări ale acestei frumuseți cu două chipuri sunt fie Rosalba, „Mesalina-Fecioară”, curtezana rafaelică a lui Barbey d’Aurevilly, fie biblica Salomee, „grand fleur vénérienne”, acea „Beauté maudite” care-l urmărește pe eroul lui Huysmans, fie Mima, la Mateiu Caragiale. Emblematic este - cum Îi scrie inspirat același Barbey lui Trébutien - „une tête de chérubin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]